LEGATURA MAMA-FIICA NECESARA?

Naeema a scris:

Nu cred in validitatea acelei zicale,

(...)

nu sufar de modestie falsa sau autentica dar totodata stiu sa-mi admit si defectele. :)

Pai nici eu nu cred in validitatea acelei zicale (desi am cunoscut femei care sunt convinse ca e adevar suprem), ca asta ar insemna sa admit ca fiica mea e "condamnata" a fi fata "rea". :roll:

Napoleon Bonaparte spunea ca modestia este calitatea celor care nu au calitati. Si sunt f de acord cu el. Deci e f bine ca nu esti modesta. Nici nu aveai cum sa fi. :P

(plus ca-s tauroaica si eu si stiu ca tauroaicele in general, au impresia ca ele au pus cozile la cirese )

Naeema a scris:

Motto meu : cui ii plac bine, cui nu salutare si noroc.

Mi-e enervant de familiar acest motto

Naeema a scris:

Atunci cand un parinte lauda alti copii in fata propriului copil, iar pe acesta il critica.

Am fost prezent la asa o intimplare, eu adult fiind, insa e groaznic sa asculti asa ceva!

Parintele credea ca totul este bine cum vorbeste si procedeaza si-l mai punea pe copil sa-l aprobe si sa accepte ca celalalt e de lauda si el de nimic. Foarte umilianta situatie.

Melissa Rebeca a scris:

plus ca-s tauroaica si eu si stiu ca tauroaicele in general, au impresia ca ele au pus cozile la cirese

Asa asa, zii ca bine zici. :rot:

Naeema a scris:

Deci pot sa spun ca imi doresc ca mama sa-si fi manifestat afectiunea oleaca mai vadit pentru ca eu nu aveam puteri paranormale sa-i ghicesc ei sentimentele pe care nu stia sa si le manifeste. Daca aveam pe atunci intelepciunea de acum si abilitatea de a citi omul, as fi stiut, dar eram un copil care in loc de o jucarie costisitoare cu care trebuia sa ma joc cu grija, ar fi vrut o imbratisare.

Subscriu. Copilul stie ce ii arati, ce ii spui, nu se naste cunoscand sistemul in care isi arata adultii tacit afectiunea unul altuia.

E foarte greu spre imposibil sa innozi la maturitate legatura care nu a existat/ s-a rupt in copilarie. Chiar daca vrei si incerci. Nu conteaza cum gandesti; sentimentele nu pot fi modelate de ratiune. Comportamentul poate fi controlat, dar asta nu inseamna ca si simti ce ai vrea sa simti. Pur si simplu nu merge asa.

The Unknown a scris:

Am fost prezent la asa o intimplare, eu adult fiind, insa e groaznic sa asculti asa ceva!

Parintele credea ca totul este bine cum vorbeste si procedeaza si-l mai punea pe copil sa-l aprobe si sa accepte ca celalalt e de lauda si el de nimic. Foarte umilianta situatie.

Parintele o face pentru ca ii e teama de reactia celorlalti adulti, vrea sa para un bun institutor al disciplinei. Asta o face pentru orgoliul propriu si nu ii pasa cum se simte copilul. Tot atat de fatarnic e parintele care e foarte mieros cu copilul in public cand se supara pe el, dar nu il iarta in mod sincer si da cu el de pereti imediat ce ajunge acasa. Totul e sa fie vazut de catre altii ca un parinte bun si iertator, nu cum e in realitate. Din punctul meu de vedere sunt la fel acesti oameni pentru ca ii intereseaza mai mult opinia spectatorilor de pe strada decat orice altceva.

BlueSugar a scris:

Eu am avut si am o legatura super puternica si frumoasa...TATA-FIICA. :)

Se pare ca e destul de comuna treaba asta. La fel e si in cazul meu. Mai putin in trecut din cauza unei lipse de interactiune, dar in prezent, desi nu ne vedem cu anii, putem discuta despre orice.

Naeema a scris:

Deci pot sa spun ca imi doresc ca mama sa-si fi manifestat afectiunea oleaca mai vadit pentru ca eu nu aveam puteri paranormale sa-i ghicesc ei sentimentele pe care nu stia sa si le manifeste.

asa este, copilul vine spre tine foarte deschis si cu incredere , n-are tot felul de tertipuri si nu se poarta cu subintelesuri, de aia nici n-are cum ghici comportamentul nostru obisnuit cu tot soiul de aparente.

nu copilul trebuie sa se ridice la nivelul de intelegere al parintelui , ci invers.

chiar daca este o fire mai tare , sau parintele nu a fost exagerat de distant, nu doar traumele sau sensibilitatea sunt importante ci mai degraba increderea in fortele proprii si stima de sine.

eu cred ca mult mai bine cimentezi aceste calitati intr-un copil prin intelegere, afectiune, sustinere, decit prin distanta.

Intr-un mod suparator, am constatat de-a lungul timpului ca aceasta legatura are influente majore in viata unui om. Fondul acestei opinii este experienta personala. Aceasta legatura, sa o numesc defectuoasa, imi provoaca neliniste si irascibilitate.

The Unknown a scris:

Am fost prezent la asa o intimplare, eu adult fiind, insa e groaznic sa asculti asa ceva!

Parintele credea ca totul este bine cum vorbeste si procedeaza si-l mai punea pe copil sa-l aprobe si sa accepte ca celalalt e de lauda si el de nimic. Foarte umilianta situatie.

Cand vad astfel de reactii ale parintilor imi pun intrebarea daca ei incearca sa acopere prin acest comportament unele lipsuri in capacitatea lor de a se face intelesi de copii lor. :think:

danutza_rge a scris:

CREDETI CA LEGATURA DINTRE MAMA SI FIICA TREBUIE SA FIE OBLIGATORIE SAU NECESARA...... SINCERITATE SAU MINCIUNA INTRE ELE?

IA-TI PUNE MAMEI TOTUL?............ INCEPIND DE LA NOTE PROASTE SI PANA LA.............. INCEPEREA ACTIVITATII SEXUALE.............PROBLEME DE BAZA SENTIMENTALA SAU CHIAR PROBLEME DE GINECOLOGIE?

Legatura dinte mama si fiica n-ar trebui in niciun caz sa fie obligatorie, ci o legatura fireasca, din care sa fie exclusa minciuna. Cred ca foarte putine femei au avut o legatura frumoasa cu mamele lor.

Melissa Rebeca a scris:

Napoleon Bonaparte spunea ca modestia este calitatea celor care nu au calitati.

Ador acest erou istoric ... chiar si in cizme imprumutate!!! isi permitea sa iubeasca si mama dar si fiica acesteia fara ca relatia intre femei sa se deterioreze.