Pentru mine e necesara. Impart aproape tot cu ea de... nici nu mai stiu cand. E o persoana foarte deschisa si receptiva. E cel mai mare sprijin pe care l-am avut si pe care-l am. Oare faptul ca a fost mamica tanara a contribuit la intelegerea noastra (eu am 20 de ani, ea are 40)?
LEGATURA MAMA-FIICA NECESARA?
Început de danutza_rge, Joi 12 apr 2007 · 109 răspunsuri · 23.211 vizualizări
Si intre mine si mama mea este tot o diferenta de fix 20 de ani. Dar nu am avut niciodata o relatie. Mi-am dat seama de prapastia dintre noi tarziu, cand nici una nu mai era dispusa sa faca drumul inapoi. Nu vreau sa mai incerc o reconciliere, nu am cu cine, sunt convinsa ca raportul care s-ar instaura nu ar fi autentic, ci de fatada. Acum suntem in relatii bune, asa cum sunt doi oameni care isi lasa loc de buna ziua.
O relatie mama-fiica, pentru cele care au o mama, este indispensabila, din punctul meu de vedere. Pentru un copil, mama este etalonul feminin, asa cum tatal este etalonul masculin. Mama este cea care ii da fetei primele informatii despre schimbarile care intervin in corpul ei, o ajuta sa treaca prin pubertate cu toate problemele pe care aceasta le aduce, o mangaie atunci cand sufera din cauza ca prima iubire i-a inapoiat radiera pe care ea i-o facuse cadou, ii pastreaza toate secretele, mama ii da incredere ca poate sa treaca peste orice obstacol.
Cea mai buna prietena a unei femei ar trebui sa fie mama, e o prietenie garantata pe viata. Mama are cele mai bune sfaturi atunci cand tanara femeie isi incepe drumul in casnicie, mama stie ce sa faca atunci cand fiica ei e proaspata mamica si e plina de temeri.
O astfel de mama as fi vrut sa am. Si, dac-o fi sa am vreodata o fata, o astfel de mama as vrea sa fiu, cea mai buna prietena pentru fiica mea.
Ai dreptate, doar ca din etalon, o mama neatenta poate sa devina subiect controversat, din pacate
eu cred mult in relatia mama-fiica si chiar daca parerile nu prea ne coincid, ajungem noi la un numitor comun...
Pentru mine,aceasta legatura e necesara.Mama e parinte,prietena,confidenta si sprijin...ocupand un loc aparte in viata mea.
O vreme i-am spus mamei aproape tot ce se intampla in viata mea, dar mi-a tradat increderea si m-a facut sa nu ii mai spun nici o intimitate. Am fost nevoita sa apelez la prietene si la reviste de specialitate pentru a primi o educatie sexuala, pentru ca ea nu vorbea despre asta niciodata, si atunci cand o facea imi spunea minciuni.
Cele care aveti mame cu care puteti discuta si care va sunt prietene si un sprijin real, bucurati-va de asta si pretuiti-va mamele.
Justine_ a scris:O vreme i-am spus mamei aproape tot ce se intampla in viata mea, dar mi-a tradat increderea si m-a facut sa nu ii mai spun nici o intimitate. Am fost nevoita sa apelez la prietene si la reviste de specialitate pentru a primi o educatie sexuala, pentru ca ea nu vorbea despre asta niciodata, si atunci cand o facea imi spunea minciuni.Cele care aveti mame cu care puteti discuta si care va sunt prietene si un sprijin real, bucurati-va de asta si pretuiti-va mamele.
Atunci cand parintele a facut un copil din instinct, placere, sex, automat se rusineaza si evita discutia pe tema sexualitatii. Cand l-a facut din dragoste, sexualitatea capata alte valente si devine un subiect usor de discutat, pentru ca parintele e atent la nevoile sexuale ale fiului-fiicei la pubertate, adolescenta, nu la propriul delict, pacat, acela de a fi facut un copil fara acoperire sentimentala pentru partener. Si cum 80 la suta au facut copil din instinct, iar educatia lipseste, normal ca se rusineaza. Educatie insemnand sa sti pentru ce exista pe lumea asta femeie, barbat, copil. Sa intelegi rostul lumii, de ce a fost creata asa, faptul ca placerea nu e un scop in sine, ci o recompensa, etc. Cred ca prin educatie voiam sa spun mai mult inteleptciune.
Editat Mie 17 sep 2008 23:20
Cleric Preston a scris:Atunci cand parintele a facut un copil din instinct, placere, sex, automat se rusineaza si evita discutia pe tema sexualitatii. Cand l-a facut din dragoste, sexualitatea capata alte valente si devine un subiect usor de discutat,Si cum 80 la suta au facut copil din instinct, iar educatia lipseste, normal ca se rusineaza.
Preston de unde vii tu cu statisticile astea? Crezi ca cei din generatia parintilor sau a bunicilor nostri nu au fost facuti din dragoste? Si totusi subiectul sexualitatii era neabordabil decat poate in noaptea nuntii daca se incumeta mama sa-i dea niscavai sfaturi ficei asa de ultimul moment. Asa erau timpurile si societatea.Astazi stau altfel lucrurile.Mamele de azi sunt mai deschise si discuta cu copii lor.Or mai fi si multe care se rusineaza dar nu cred ca din motiv ca au facut copilul din instinct si nu din dragoste.Cine stie ce motive au.
Editat Joi 18 sep 2008 00:31
Cleric Preston a scris:Atunci cand parintele a facut un copil din instinct, placere, sex, automat se rusineaza si evita discutia pe tema sexualitatii. Cand l-a facut din dragoste, sexualitatea capata alte valente si devine un subiect usor de discutat, pentru ca parintele e atent la nevoile sexuale ale fiului-fiicei la pubertate, adolescenta, nu la propriul delict, pacat, acela de a fi facut un copil fara acoperire sentimentala pentru partener. Si cum 80 la suta au facut copil din instinct, iar educatia lipseste, normal ca se rusineaza. Educatie insemnand sa sti pentru ce exista pe lumea asta femeie, barbat, copil. Sa intelegi rostul lumii, de ce a fost creata asa, faptul ca placerea nu e un scop in sine, ci o recompensa, etc. Cred ca prin educatie voiam sa spun mai mult inteleptciune.
:D
aveam la un moment dat o parere ok despre cunostintele tale intr-ale psihologiei..
dar imi dau seama ca ai citit anumite carti din "instinc" si acum reproduci alterat tot din "instinct"...
amesteci cartile...
...iar intelepciunea nu se obtine prin educatie...
bunicul meu a fost un om intelept..nu avea multa carte si a crescut fara parinti de la 10 ani..a luptat in ambele razboaie si a murit la 91 de ani..a fost un om intelept linistit in satul lui dintre munti..
Asa e. Nu trebuie sa aiba un om multa carte ca sa fie intelept. Si bunica era la fel.
newtask a scris::Daveam la un moment dat o parere ok despre cunostintele tale intr-ale psihologiei..
dar imi dau seama ca ai citit anumite carti din "instinc" si acum reproduci alterat tot din "instinct"...
amesteci cartile...
...iar intelepciunea nu se obtine prin educatie...
bunicul meu a fost un om intelept..nu avea multa carte si a crescut fara parinti de la 10 ani..a luptat in ambele razboaie si a murit la 91 de ani..a fost un om intelept linistit in satul lui dintre munti..
Intr-adevar, intelepciunea nu se castiga din carti. Faptul ca a fost si necitit si orfan de la 10 ani dar totusi un om onorabil, denota ca a crescut intr-un mediu sanatos si a avut constiinta de sine din nascare. Copilul preia modele parentale de cand se naste. Psihologii spun ca deja la 10 ani personalitatea e formata. Si daca ai fi spus ca a fost orfan de la 1 an, tot a fost crescut de cineva. Si poate acel cineva i-a oferit un model sanatos si un mediu sanatos.
In opozitie, se poate vedea ce se intampla cu copiii crescuti in canal, la orfelinat, sau in comunitati de oameni fara repere sociale, morale (de exemplu tiganii sau infractorii de orice fel). 99% nu ajung intelepti in satul lor din munti.
Altadata cand vorbesti doar asa ca sa simti ca existi, reflecteaza mai bine inainte de a vorbi, s-ar putea sa constati ca existi si fara sa vorbesti nimic.
Naeema a scris:Asa e. Nu trebuie sa aiba un om multa carte ca sa fie intelept. Si bunica era la fel.
Cum ai reusit sa constati tu ca bunica ta a fost inteleapta?
Editat Joi 18 sep 2008 01:52