Început de Nelinistita, Lun 2 apr 2007 · 124 răspunsuri · 24.119 vizualizări
Bydy a scris:Nu vreau sa te superi pe mine,dar ceva ma face sa nu te cred ca, CHIAR nu ai intalnit pe nimeni...Poate pt ca;nici un om nu reanunta la ceva,daca nu are altceva sa-i umple locul?
ma sperii...efectiv ma sperii...un concept naucitor pt mine: te iubesc dar este altul pe care il iubesc cu 2,4% mai mult, deci te las sa ma duc in ale mele...
inca ceva: a trai infrant inseamna ca ai avut macar curajul de a lupta si a pierde.atata timp cat tii fruntea sus, infrangerea nici nu conteaza
Bydy a scris:Din pacate... nu ai inteles nimic din ce am spus.
Mesajul din semnatura mea de fapt este : sa nu te dai batut; sa lupti in continuare.
Si ma rog, ce te sperie? Adevarul?
Cate jucarii ai avut cand erai mic? Ai pastrat masinuta veche si ai refuzat-o pe cea cu telecomanda? Sau,ai aruncat masinuta veche pana nu ti-au luat parintii alta noua?
**cand spun jucarii,chiar al jucarii ma refer. Am precizat asta pt a nu se intelege gresit. ;)
din pacate nu stiu ce ai vrut tu de fapt sa spui...daca vrei te si citez... dar nu e cazul.
mesajul din semnatura ta este:"a trai infrant inseamna a muri in fiecare zi" ...deci daca azi traiesc infrant, mor, daca maine traiesc infrant iar mor, si poimaine, si tot asa...eu traiesc infrant, si duc asta cu mine si azi si maine si tot asa pana cand cineva ma va face sa uit modul in care o eva m-a infrant "onorabil" umbland cu lama la zona dorsala...
adevarul tau ma sperie...
jucariile sunt obiecte neinsufletite, create special pentru amuzamentul copiilor mai mici sau mai mari, care nu simt absolut nimic atunci cand le arunci la gunoi pt noul robocop cu pistol cu beculet rosu si masca detasabila...apoi...cand imi luau mama si tata jucarii, cel putin eu aveam o varsta nu prea inintata, si sper ca gandesc macar putin mai avansat decat atunci...in final, sa ma fereasca sfantul de ziua cand vor veni maica-mea si taica-miu cu vreo donsoara acasa sa zica: surpriza fecior: uite-o pe noua ta prietena...
oamenii au sentimente, stiai asta?
Bydy a scris:Cred ca ceea ce ai descris mai sus ,vrei sa se intample ( in special unei anumite femei din viata ta).Cred ca te amagesti putin spunandu-ti cu atata ardoare ca prietena ta s-a casatorit cu "insuratoarea" si de aici toate concluziile tale...
"problema aici ca si i multe alte cazuri este graba-specifica in special femeilor- de a se vedea maritate cat mai repede cu putinta, si grabirea sub orice forma a lucrului asta are efectele care le vedem..." Mda... daca femeile se grabesc,de ce anumiti barbati plang lipsa lor de oportunitate?
Unde spune Nelinistita ca il iubeste?!
Alo...vezi ca esti in transa. Ai incurcat...borcanele.
Era un cantec "....am sa te vad in toate femeile..." ;)
crezi prost...nici macar nu imi doresc sau mi-am dorit chestia asta
in continuare crezi prost cand crezi ca imi spun ceva cu vreo ardoare...si mai cred ca crezi prost cand crezi ca stii ce s-a intamplat...intr-adevar, cumatra respectiva s-a maritat taman cu insuratoarea...si realizeaza treaba asta. de unde stiu? m-a sunat si mi-a comunicat verbal acest lucru. ma bucura cu ceva...nix...deci concluzile mele stau in picioare
nu ma refeream exclusiv la cazul nelinistitei...
mai erau si alte cantece...dar nu e cazul
a, si mda... povestioara: el: "draga..stii azi nu m-ai frecat la icre ca de ce nu ne casatorim, si imi cam este dor de treaba asta... "...de ce se plang? nu stiu...intreaba-i....
in rest...incearca sa argumentezi cat de cat afirmatiile tale pentru a nu trai cu impresia ca sunt doar niste rautati mici si sexiste
Bydy a scris:Am doar o intrebare: traiesti? Tu,acum, traiesti?
nu... dar eu mai am o viata ramasa
Nelinistita a scris:Cum faci sa treci peste sentimentul de vinovatie? M-am casatorit acum multi ani cu un barbat pe care credeam ca-l iubesc. Timpul mi-a demonstrat ca nu era asa - sau chiar daca a fost adevarat am iubit ceva ce nu exista. Nu am cunoscut suficient omul pe care l-am ales. Am hotarat sa ma despart ( fara sa fi cunoscut pe altcineva). Dar el nu e de acord. Imi zice ca ma iubeste si ca trebuie sa fac un efort sa refacem familia - de dragul copiilor.( da, exista si copii)Acum il cunosc si nu pot sa-l iubesc. Nu pot sa traiesc cu el. Ma irita prezenta lui. Cat de vinovata sunt si cat timp trebuie sa mai sufar?
cred si sunt sigur (din punctul meu de vedere) ca tu trebuie sa apelezi la Dumnezeu. El in primul si in primul rand o sa te poata ajuta. El poate sa iti aduca iar iubirea fata de sotul tau si tot El te poate face sa il iubesti ca la inceput. uite ca sa te ajut cum pot eu e doar atat ce pot sa iti dau Psalmul 120. este scurt, dupa ce il citesti, poti sa imi dai un buzz pe [email protected] sau aici. Spor la treaba
Bydy a scris:Am un prieten care a avut o prietena timp de 3 ani.El medic-42 de ani.
Ea medic 37 de ani.
El,dornic de casatorie-copii-familie.
Ea,asisderea!
Dupa 3 ani de prietenie,ea ii spune : ne casatorim pana de Sarbatori?( era inainte de Craciun) Ce mai asteptam? Ne iubim,avem o varsta...etc.
El( cocosi!) : dar ce draga? ma conditionezi?
Ea...nu l-a conditionat,nu l-a fortat- S-a despartit de el.
Ce face el acum? se da cu capul de pereti si incearca sa SE inteleaga ce a avut atunci de a refuzat casatoria!
A! si mai face ceva: cauta o femeie sa se insoare!
Tu il intelegi? El nu se intelege!
Iti doresc sa inveti sa te bucuri de ea.
*Nici pe departe nu au fost reutati. Imi pare rau daca ai inteles asa.
stiu ca nu au fost...scuze de vehementa, dar azi nu am reusit prea bine sa traiesc cu infrangerea si erai prea la indemana...
ar fi haioasa povestioara ta daca nu ar fi atat de trista...si eu am fost cocos...dar o alta rasa ;)
o seara buna 
blondu4all a scris:cred si sunt sigur (din punctul meu de vedere) ca tu trebuie sa apelezi la Dumnezeu. El in primul si in primul rand o sa te poata ajuta. El poate sa iti aduca iar iubirea fata de sotul tau si tot El te poate face sa il iubesti ca la inceput. uite ca sa te ajut cum pot eu e doar atat ce pot sa iti dau Psalmul 120. este scurt, dupa ce il citesti, poti sa imi dai un buzz pe [email protected] sau aici. Spor la treaba
da ,cea mai bună soluţie ....posturi şi acatiste....şi buzz să-ţi dea c
9lives1left a scris:ma sperii...efectiv ma sperii...un concept naucitor pt mine: te iubesc dar este altul pe care il iubesc cu 2,4% mai mult, deci te las sa ma duc in ale mele...inca ceva: a trai infrant inseamna ca ai avut macar curajul de a lupta si a pierde.atata timp cat tii fruntea sus, infrangerea nici nu conteaza
adevarat ...ai pierdut o batalie ,nu un razboi.
Bydy a scris:Am un prieten care a avut o prietena timp de 3 ani.El medic-42 de ani.
Ea medic 37 de ani.
El,dornic de casatorie-copii-familie.
Ea,asisderea!
Dupa 3 ani de prietenie,ea ii spune : ne casatorim pana de Sarbatori?( era inainte de Craciun) Ce mai asteptam? Ne iubim,avem o varsta...etc.
El( cocosi!) : dar ce draga? ma conditionezi ?Ea...nu l-a conditionat,nu l-a fortat- S-a despartit de el. Ce face el acum? se da cu capul de pereti si incearca sa SE inteleaga ce a avut atunci de a refuzat casatoria!
A! si mai face ceva: cauta o femeie sa se insoare!
Tu il intelegi? El nu se intelege!
Iti doresc sa inveti sa te bucuri de ea.
Asta nu este relevant..eu cred ca nu se iubeau cu adevarat .
Daca il iubea nu renunta asa usor la el.
laurent-III-rd a scris:adevarat ...ai pierdut o batalie ,nu un razboi. ;)Asta nu este relevant..eu cred ca nu se iubeau cu adevarat .
Daca il iubea nu renunta asa usor la el.
Daca o iubea, nu refuza doar din "orgoliu" sau ce-o mai fi fost si aia.
It works both ways.
Mi se pare normal ca daca ala de langa tine nu "te vrea" asa cum vrei tu sa te vrea, sa-ti vezi de ale tale. Asta face un om constient de calitatile sale, increzator in sine: s-a ridicat de pe jos, s-a scuturat, si a pornit mai departe.
Parerea mea personala..L-ai condamnat fara sa vrei poate la o viata fara iubire..si poate undeva exista o femeie care l-ar fi facut cu adevarat fericit..Dar el te-a ales pe tine cun a ramas el far iubire ai pute sa ramai alaturi de el sa compensezii faptul ca l-ai lipsit de ea.. Si cine stie poate ca intr-o zi vei ajunge macar sa il suporti daca nu il poti iubii
hana a scris:Parerea mea personala..L-ai condamnat fara sa vrei poate la o viata fara iubire..si poate undeva exista o femeie care l-ar fi facut cu adevarat fericit..Dar el te-a ales pe tine cun a ramas el far iubire ai pute sa ramai alaturi de el sa compensezii faptul ca l-ai lipsit de ea.. Si cine stie poate ca intr-o zi vei ajunge macar sa il suporti daca nu il poti iubii
Iarta-ma, dar asta pare o condamnare la moarte. O moarte lenta.
Nu poti sa spui "sunt vinovata pentru ceea ce am simtit pentru tine atunci, si acum nu mai simt". Credeti ca inimii ii poti dicta cand sa bata, cat de tare, pentru cine si pentru cat timp? Sunt atatea persoane care dupa ce dau la o parte iluzia iubirii romantate raman dezamagite. Crezi ca atunci stii ca nu va fi "foerver and ever"? Nu stii, nu ai de unde sa stii! Pentru ca emotia dicteaza prezentul si atat, nu poate prezice cum si ce va fi peste x ani.
Si intradevar, este al naibii de dureros momentul in care iti dai seama ca dragostea de la inceput, nu a reusit sa se transforme in iubire, ci doar in... obisnuinta, si tocmai din cauza asta nu ii poti refuza celuilalt dreptul de a fi fericit cu altcineva, care ar putea sa il iubeasca, nu doar sa se indragosteasca de el.