Sentimentul de vinovatie

Schimbarea2012 a scris:

well, atunci esti doar o mica oportunista de Romanica, macar alte fete sunt pe fatza... tu esti genul care e, dar ti-e teama sa nu fie luata de...

Nu ma pot abtine sa

50/50 din ce au acumulat impreuna, nu dat de la parinti...

Nu am vrut sa ma leg de aspectul material pentru ca nu era important. dar m-a scos din sarite Schimbare.

Cand ne-am casatorit eram amandoi la fel de saraci sau bogati. De cand m-am maritat nu am dormit mai mult de 5 ore pe noapte. Tot ce-am realizat am realizat prin munca asidua. Nu sunt in nici un fel o oportunista. Nici nu as avea ce sa-i iau la un divort pentru ca toata viata l-am intretinut. Si nu am nimic impotriva sa impart ce am realizat cu el.

well succese ce sa-ti zic... fii responsabila atat cu tine cat si cu ceilalti din jurul tau. Nu da sperante false si nu "lega" oameni de tine auirea... sterge-te la fun cu habotnicia si religia asap... nu si cu spiritualitatea si etica.

Schimbarea2012 a scris:

50/50 din ce au acumulat impreuna, nu dat de la parinti...

asta decide instanta

flori de camp a scris:

asta decide instanta

pe baza de chitante si martori....

simoneta a scris:

pe baza de chitante si martori....

depinde de la caz la caz. oricum ea nu este impotriva (din ce am inteles) unui partaj. si oricum instanta va avea in vedere si faptul ca la ea vor ramane copii. de martori e nevoie daca se judeca in lipsa sau nu este de comun acord.

Inainte de toate pecizez ca am citi toate postarile tale ...

Nelinistita a scris:

L-am fortat sa se insoare cand el nu era pregatit. A fost un orgoliu prostesc izvorat si dintr-o educatie religioasa tampita - cu sexul care e ilegal si imoral in afara casniciei.

Pentru ca ma simteam vinovata l-am cocolosit si nu l-am stimulat sa ajunga barbat adevarat ( bine - nici el nu a incercat asta - a preferat sa nu faca nimic)

in mod cert felul cum l-ai "educat" si-a pus amprenta asupra personalitatii lui ... poate ca era oricum un tip comod , iar tu nu ai facut decat sa-i cronicizezi comoditatea asta .

Nelinistita a scris:

. De la bun inceput am preluat toate treburile casnice, apoi pentru ca eram eficienta si pe cel mai putin casnice - cum ar fi asigurarea unui venit in casa, plata facutrilor, a telefonului, a intretinerii. Numai eu imi faceam griji, el stia ca eu ma descurc intotdeauna.La inceput asta ma facea sa ma simt bine, puternica. Iar el se complacea. Au aparut copiii si atunci am facut alta greseala. Am devenit mama perfecta , care n-are nevoie de ajutor, care se descurca intotdeauna singura. Si o vreme m-am descurcat cu toate

stii, intr-o casa doi barbati e cam mult ... unul trebuie sa fie si femeie , iar tu ai fost barbatul ... in incercarea ta reusita de altfel de a le face pe toate :)

Nelinistita a scris:

imi dau seama ca daca plec il lipsesc de toata viata - el nu a realizat nimic in afara de faptul ca are copiii cu mine.

absolut adevarat, insa in egala masura tocmai atitudinii lui ai ajuns aici ... ai crescut, ai evoluat intr-un mod in care alte femei nu o fac .

te-ai calit in relatia asta !

Nelinistita a scris:

Nu as putea sa stau cu cineva doar de dragul copiilor. In primul rand ca lor nu le pasa. Si in cativa ani nu le va mai pasa nici atat. Isi vor cauta propria fericire si nu as pune in spinarea lor vina propriei mele nefericiri.

gresit ! ... chiar daca sunt relativ mari , lipsa lui ii va afecta subconstient ... cred .

Nelinistita a scris:

Copiii - nu i-a vazut un an de zile la un moment dat - si nici macar nu m-au intrebat de el vreodata. De cand i-am spus ca divortez - nu-i mai suna. Senzatia mea este ca i-a folosit ca scuza sa ma vada pe mine

aici nu-l pot nici macar intelege

edit : poate comportamental e insuficient maturizat ?!

Nelinistita a scris:

De cand m-am despartit de sotul meu mi-am deschis o firma care a avut succes si in prezent pot spune ca viitorul copiilor mei e asigurat. Ca la 20 ani vor dori casa lor, ca vor dori sa studieze peste hotare sau ca atunci cand vor termina vor dori sa-si deschida propriile lor afaceri - ii pot ajuta.

felicitari !

Nelinistita a scris:

Daca as avea probleme financiare probabil ca m-as agata de sotul meu - doua venituri intr-o casa e mai mult decat unul singur. Dar eu ma descurc financiar foarte bine.

fleosc ... si daca firma da faliment maine ? ce vei face ?

concluzie :

1. divortezi

2. refaci comunucarea si-l pui pe puturos la munca ... treptat :P

Bydy a scris:

**sigur nu ai intalnit pe altcineva ce pare mai protector? Intreb asta pt ca, aceste indoieli apar in mom in care ai termen de comparatie.

Si mai cred ca,iti pasa de "cat de vinovata te vede el" pt ca,in timp, ti-ai cladit o imagine de "sotia -mama-femeia perfecta" si nu vrei sa-ti disstrugi aceasta imagine. Pt tine,nu pt el. :D

Nu am intalnit pe nimeni - e si cam greu si cam tarziu pentru mine sa mai intalnesc pe cineva. Dar comparatii sigur ca faci ca doar nu esti legata la ochi.

Probabil ca imi displace ca nu sunt atat de perfecta cat am crezut ca sunt. Si sentimentul de vinovatie mi l-a accentuat si preotul la care ma spovedesc. El ma intreba de fiecare data: te inseala, te bate? Nu, nu face toate astea. Si cu toate astea nu-l mai iubesc.

Dar pun punct acum acestei discutii - cu toate sentimentele mele de vinovatie voi divorta. Stiu ca nu sunt perfecta, oricum nimeni nu e si sunt gata sa ma accept asa cum sunt.

Bydy a scris:

In ce fel l-ai fortat?! La-i santajat? I-ai pus pitolul la tampla?? Fi serioasa si nu te mai invinovati aiurea!

:D

santaj sentimental-iti spune ceva fraza asta? fiind femeie nu cred ca ai avut vreodata ocazia sa auzi din gura perosanei iubite un monolog de genul: "daca ma iubesti si relatia noastra este ceva serios, atunci de ce sa nu ne casatorim? oricum stam impreuna, facem totul impreuna... nu inteleg de ce te fersti atat de chesti asta"

situatia prin care trece nelinistita este una clar de neinvidiat...

problema aici ca si i multe alte cazuri este graba-specifica in special femeilor- de a se vedea maritate cat mai repede cu putinta, si grabirea sub orice forma a lucrului asta are efectele care le vedem...

de ce va maritati cu "insuratoarea" si nu cu barbatul de langa voi?

lasand la o parte religia, normele morale, gura lumii etc si gandind pur egoist:vrei sa te insori...perfect, te insori...dupa aia vrei sa-l mai si iubesti...sa zicem ca-l mai si iubesti...dar vrei sa fie si intr-un anume fel, si sa aiba si nustiu ce alitati, si sa-i miroase si gura a trandafiri cand se scoala dimineata, si sa faca si sex pana la 96 de ani minim 90 de minute pe zi si vreti si vreti si vreti...si cand vedeti ca ce vreti voi de fapt nu exista...gata... sentimentele s-au stins... dragostea a murit...devine enervant...hello... pai nu ati remarcat lucrurile astea pana a va casatori? si daca le-ati remarcat...de ce ati mai facut pasul asta? doar de dragul unei rochii albe de unica folosinta?

wake up call: asta se intampla in cazul persoanelor care se casatoresc din oricare alt considerent decat dragostea...

dragostea nici nu moare nici nu e stinge...

culmea este ca chiar si dupa ce va vedeti cu boii la caruta, tot nu e suficient...vreti si dragoste, si pasiune, dar hopa....nix asa ceva...e doar prietenie, daca si aia o mai fi cand va dati seama ca sub voalul minunat de alb nu e nimic...doar un balon de sapun si o petrecere plina 90% de gura casaca a caror prima ocupatie principala in loc sa se bucure pt voi este de a mai trage o barfa mica de genul "ala cu ce a venit imbracat"

partea naspa, cred eu, este atunci cand va dati seama de aspectul asta...si ca sa ducem egoismul la proxism, culmea ca mai si varsati toata ciuda si amaraciunea in capul amaratului pe care l-ati harait pana in panzele albe sa va "ia"...

stiu si inteleg ca viata alaturi de cineva pe care nu-l /mai iubesti este goala...va compatimesc...dar mai mult il compatimesc pe cel a carui viata ati irosit-o si nu va voi intelege niciodata...

asta este parerea mea...dincolo de amanunte marunte gen: casatoria din dragoste e o copilarie, ajungi la o varsta la care..., am crezut ca-l iubesc, asta este adevarul.

imi pare sincer rau pentru voi si inteleg nevoia de a va reface/schimba viata...sincer...

dar din pacate singurele persoane vinovate voi sunteti

sfaturi-doar unul: aveti mai multa grija in viata viitoare ce faceti cu timpul pe care il aveti la dispozitie si alaturi de cine il "cheltuiti"...poate o sa va bucurati atunci de dragostea si caldura dupa care tanjiti acum...parte proasta este alta: eu mai am o viata ramasa...voi cum stati?

ps: am avut si eu parte de 4 ani alaturi de o persoana care avea acelasi modus operandum... am iubit-o ca un nebun si am crezut ca ma iubeste pe mine ca om, nu faptul ca o pot metamorfoza din domnisoara in doamna... dupa 6 luni de la despartire s-a casatorit... daca este fericita? eu stiu raspunsul...si voi la fel