Her a scris:Tristan,Parcarea este o alta proba de foc pentru soferite. Cunosc cateva exemplare (dar aste trebuie mentionate la asa NU!!!) care nu parcheaza masinile. Le lasa in mijlocul drumului si isi cheama colegii sa le parcheze. Totdeauna cu spatele ca, la plecare, ele sa plece cu fata fara sa-si bata capul...
Si acum iarasi o intamplare extrema: lucram la o companie mare din Bucuresti si conduceam un program de integrare pe orizontala a patru firme, total circa 6,000 de oameni. Rolul meu era sa fac sesiuni de brain storming cu sefii tuturor departamentelor omoloage din cadrul celor 4 companii. La una din firme, sefa departamentului juridic era o tipa traznet, nu altceva. Frumoasa de pica, culmea! blonda si de o inteligenta sclipitoare. Si dotata la "standarde": bust impunator si funduletz extrem de reliefat. Barba-su era avocat penal, rezulta imbracaminte de top pe ea. Ca sa fiu sincer ne cam...placeam reciproc desi...nu s-a intamplat nimic in final. Si cand spun traznet, nu exagerez cu nimic. Era o adevarata distractie sa intri cu ea intr-un restaurant/loc public (protocolul cerea sa luam masa impreuna), toti tipii - fara exceptie - intorceau capul dupa ea cu gurile deschise uitandu-se cu invidie la mine (macar de ar fi avut motive!!!). Dar asta nu era nimic!!! Urma, imediat, replica "cucoanelor" care ii insoteau: picioare date "subtil" pe sub mese ca "mocofanii" sa-si revina sau tuse "accentuata" pentru a-i aduce pe "elefanti" cu picioarele pe pamant si la...cruda realitate. Bineinteles, femeile o priveau cu ura si pe mine cu si mai mare dusmanie. Eu, unul nu faceam nici cel mai mic efort sa imi ascundeam zambetul de satisfatie de pe fata...
La sfarsitul unei sesiuni, la plecare I. (asa o chema) m-a rugat sa o ajut sa-si scoata masina din parcare. Va dati seama cat de magulit si cat de mascul ma simteam???? Hmmm! Urma momentul meu de glorie!!! In fapt, eram doar o maimutza manipulata cu abilitate de o femeie frumos amabalata. Imi da cheile de la masina ei (nu am sa uit niciodata marca: un Fiat Brava nou-nout, model aparut chiar in acel an) si ma invita sa-i scot masina din locul unde o parcase, ea asezandu-se langa mine, pe locul din dreapta. Partea cea mai nostima era ca...nu era nici o filozofie, o putea scoate si un orbete care a condus doar tractoare in ultimii 20 de ani. Sunt absolut sigur ca o putea scoate singura, dar a vrut sa fim mai apropiati. Ei bine, imbecilismul meu a luat proportii cosmice din acea clipa. Am introdus cheia in contact si...nimic. Era intepenita! Cu o fractiune inainte de a rupe pur si simplu cheia incercand sa o invart in locas, o vad cu o figura plina de disperare cum smuceste de volan, dupa care cheie merge ca "unsa"...Volanul fusese blocat. Bininteles ca ma uit la ea cu o privire tampa, dar probabil ca era mult prea bine dispusa in ziua aia si imi zambeste fermecator si incurajator. Este drept ca pana atunci nu mai condusesem nici o masina italieneasca, dar destule din alte natii. Motorul pornit, ma uit cum sa o pun in marche arriere. Schema simpla, pe schimbator. O infig cu spatele, si ma intorc sa ma uit prin luneta ca la carte. Dar...masina asta este cu adevarat de cucoana, are o servo-frana atat de moale si atat de lunga incat ai senzatia ca nu tin franele. Speriat apas brusc pedala de frana, masina a inghetat cu un soc si torznesc amortizoarele si arcurile de la efort. Credeti ca am invatat ceva? Nu! Pentru ca urmeaza faza cu mersul in fata...Totul bine si frumos pana cand trebuie sa pun, din nou frana: aceeasi senzatie de "pedala libera" iar masina nici vorba sa franeze. Disperat, calc frana "tzaraneste" si...abia am timp sa-i amortizez socul: ea nu se astepta la "manevra asta stralucitoare" si se proptise cu fata in bord. Noroc cu reflexele mele, ma durea mana, ca incasasem eu socul, dar totusi fata este mult mai sensibila si sunt sigur ca o durea lovitura.
A fost o doamna, a gasit puterea sa-mi accepte scuzele, chiar mi-a si zambit, spunandu-mi sa nu imi fac probleme, la urma urmei, se poate intampla oricui. Am reusit sa scot masina, dar acum, din cauza atentiei marite, mi-a luat cred ca mai bine de 10 minute.
Mult timp dupa ce a plecat, nu am putut inlatura senzatia care ma bantuia cum ca am fost "cel mai mare dobitoc de pe suprafata pamantului"...Asa sunt unii: dau cu piciorul norocului doar pentru ca se dau "balene la apa mica". Nici acum nu vreau sa ma gandesc ce "impresie" de "sofer adevarat" i-am facut femeii aceleia...Imi este rusine numai cand imi amintesc. Si ca totul sa fie desavarsit m-au vazut si colegii...Cred ca au ras cu anii de intamplare...
Nu cred ca ai fost tu de vina.Masina si mai apoi compania in care te aflai au avut un rol major in a strica atat iesirea din parcare cat si flirtul
.Ma crezi,am ajuns sa inchid ochii cand vad cate o don-soara care intra sau incearca sa iasa dintr-o parcare
Inchid ochii si spun "doamne ajuta-i!!!".Si inca ceva.Au fost putine cazurile (vreo doua) in care am avut taria sa ma pun in dreapta soferului,iar in stanga sa fie o femeie.Dar si atunci pot spune cu mana pe inima ca respectivele erau de-a dreptul "profesoare" sa spun asa.Conduceau mai bine ca mine.Asa ca in momentul acela,adoptam pozitia "ghiocel" si nu mai auzeai nimic de la mine.Adevarul e ca sunt si exceptii, cum si printre barbati sunt destui dobitoci care te pot lasa fara masina pentru o perioada de timp.Sau in cel mai rau caz printr-un spital....


nimic grav dar a fost o greseala banala.....:) si mai fac multe greseli de astea :P ... sper sa reusesc si eu sa conduc macar mai bine decat acum :) oricum....l'am intrebat pe instructorul meu ce parere are....si a spus ca femeile conduc cu siguranta mai prost decat barbatii deoarece e de fapt o slujba condusul asta...si femeile arata mai bine in dreapta langa sofer :D asta e parerea lui :P eu oricum...am facut scoala din nevoie :D imi place sa fiu plimbata cu masina :P
Pana acum am putut sa constat ca de obicei, femeile sunt mai prudente la volan decat barbatii si sunt ceva mai politicoase (in sensul ca te mai lasa sa iesi de pe o straduta laterala, sa schimbi banda etc.).