VREM ARGUMENTE! FAPTE NU VORBE!
(spune grupul soferilor lezati de faptul ca femeile nu au ce sa caute la volan :))
catastrofe la volan...
Început de crystyann, Dum 13 mar 2005 · 49 răspunsuri · 18.730 vizualizări · închis
In orice caz, mitul asta cu "femeia catastrofa la volan" nu circula decat pe la romani...!
Argumente vezi mai sus, am scris cateva rezultate statistice!
Editat Mie 18 mai 2005 22:50
si daca le zicem noi ca ei, barbatii, is nu`stiu`cum , repede se supara :pee
maricaul a scris:In orice caz, mitul asta cu "femeia catastrofa la volan" nu circula decat pe la romani...!Argumente vezi mai sus, am scris cateva rezultate statistice!
[snapbacca]43160[/snapbacca]
Cred ca chiar eu am adus argumente dar in nici un caz nu e un mit romanesc :)
Mda! Raspunsul este nunatat...
Intr-adevar femeile au probleme - nu cum a spus o antevorbitoare - cu atentia distributiva, ci mai curand, cu orientarea in spatiu. Da, adesea femeile se incadreaza gresit (merg pe mijlocul drumului blocand doua benzi de-odata), conduc prea incet incurand fluenta traficului, se incadreaza gresit la intersectii, si in general, nu prea sunt atente la volan sau se pierd in situatiile limita.
Acum referitor la barbati, sunt, in general imprudenti la volan, gata sa demonstreze "cat tari sunt ei la volan" si nedispunund de instinctul de conservare al femeilor...provoaca cele mai grave accidente.
Ca si ironie, am un obicei: ori de cate ori vad ca o masina incurca in mod apreciabil traficul pun pariu - in gand, dar cu mine insumi - ca la volan este o femeie. Ei bine, in 30% din cazuri, ma insel!
Si acum varfurile: in cateva ocazii mi-am luat "portia" de la cate o soferita...
1. Acum multi ani, eram pe Mihai Bravu veneam dinspre Dristor si mergeam spre cheiul Dambovitei intr-un Olticit. La interesctia care vine acum dinspre Mall vine o soferita, tot cu un Oltcit, si ma provoaca la o...liniutza!!! Ma credeti sau nu, dar la 140 Km/ora m-au lasat nervii si...a castigat!! Pana atunci fusese cu o jumatete de masina IN FATA MEA!
2. Pe drumul dinspre Sibiu spre Sebes am vazut o tipa conducand un Ford Sierra, masina nu era tocmai noua (eu fiind la vremea respectiva intr-un Cielo). De fapt cand spun am vazut-o era in utlimul moment, cand am vrut sa ma angajez intr-o depasire, ea fiind deja angajata in depasire, eu bineinteles schimband directia fara sa semnalizez...Nu s-a pierdut cu firea si a accelerat dari si degajand putin ca sa imi faca loc in cazul in care ma bagam si eu - ca berbecu' - in depasire. Vazand-o m-am repliat si am intrat, dupa ea in depasire, am depasit mandoi TIR-ul respectiv, eu am depasit-o si pe ea, si cand am ajuns in fata ei, am lasat-o sa se apropie la 1 m de mine dupa care am ridicat mana dreapta in sus in semn de scuze. A tasnit imediat, a ajuns in dreptul meu, si mi-a facut semn ca nu este nimic. Am continuat tot drumul pana in Sebes sa ne invitam reciproc la depasiri, si alte politeturi la volan. In Sebes ea a luat-o spre Arad, iar eu spre Cluj...Nu era din Bucuresti, avea nr de Sibiu...
Her are dreptate.E o problema cu orientarea.Mie in parcare acu vreo doua saptamani,o don-soara mi-a facut zob partea stanga.De la far pana la stop.Cum a reusit?Inca nici acum nu s-a deslusit misterul........ :giverose:
Tristan a scris:Her are dreptate.E o problema cu orientarea.Mie in parcare acu vreo doua saptamani,o don-soara mi-a facut zob partea stanga.De la far pana la stop.Cum a reusit?Inca nici acum nu s-a deslusit misterul........ :giverose:
tu erai ????? :giverose:
Yo in decurs de 10 ore, adik de la 01.20am pana pe la 10am si ceva era sa mor de 17 ori (le-am innumarat, pe bune!) in masina cu alti 2 suflete nevinovate din cauza unei soferitze cam teribiliste ea asa de felu` ei, in drum spre mare si-napoi (am fost in vizita)! Tipa a recunoscut ca nu stia toate semnele de circulatie, nu stia cand anume se apasa frana atunci cand in fata ta vine un TIR, pe langa insignifiantul amanunt ca ea iesea in trafic si dup-aia estima daca are timp sa depaseasca sau nu :giverose: Pana intr-un punct cand am decis sa inchid ochii si sa ma uimeasca viata - unde am sa ma trezesc, inapoi pe strazile bucurestene sau undeva la 3 metrii sub pamanat! dar nici asta nu a fost o decizie prea inteleapta fiind perturbat de tipetele celorlaltor guri si de explozia cauciucului masinii cu vreo 80km inainte de Bucuresti...avand in vedere ca am supravietuit la 210km/h pot sa spun ca sunt un norocos si ca ea e O CATASTORFA LA VOLAN !
Tristan,
Parcarea este o alta proba de foc pentru soferite. Cunosc cateva exemplare (dar aste trebuie mentionate la asa NU!!!) care nu parcheaza masinile. Le lasa in mijlocul drumului si isi cheama colegii sa le parcheze. Totdeauna cu spatele ca, la plecare, ele sa plece cu fata fara sa-si bata capul...
Si acum iarasi o intamplare extrema: lucram la o companie mare din Bucuresti si conduceam un program de integrare pe orizontala a patru firme, total circa 6,000 de oameni. Rolul meu era sa fac sesiuni de brain storming cu sefii tuturor departamentelor omoloage din cadrul celor 4 companii. La una din firme, sefa departamentului juridic era o tipa traznet, nu altceva. Frumoasa de pica, culmea! blonda si de o inteligenta sclipitoare. Si dotata la "standarde": bust impunator si funduletz extrem de reliefat. Barba-su era avocat penal, rezulta imbracaminte de top pe ea. Ca sa fiu sincer ne cam...placeam reciproc desi...nu s-a intamplat nimic in final. Si cand spun traznet, nu exagerez cu nimic. Era o adevarata distractie sa intri cu ea intr-un restaurant/loc public (protocolul cerea sa luam masa impreuna), toti tipii - fara exceptie - intorceau capul dupa ea cu gurile deschise uitandu-se cu invidie la mine (macar de ar fi avut motive!!!). Dar asta nu era nimic!!! Urma, imediat, replica "cucoanelor" care ii insoteau: picioare date "subtil" pe sub mese ca "mocofanii" sa-si revina sau tuse "accentuata" pentru a-i aduce pe "elefanti" cu picioarele pe pamant si la...cruda realitate. Bineinteles, femeile o priveau cu ura si pe mine cu si mai mare dusmanie. Eu, unul nu faceam nici cel mai mic efort sa imi ascundeam zambetul de satisfatie de pe fata...
La sfarsitul unei sesiuni, la plecare I. (asa o chema) m-a rugat sa o ajut sa-si scoata masina din parcare. Va dati seama cat de magulit si cat de mascul ma simteam???? Hmmm! Urma momentul meu de glorie!!! In fapt, eram doar o maimutza manipulata cu abilitate de o femeie frumos amabalata. Imi da cheile de la masina ei (nu am sa uit niciodata marca: un Fiat Brava nou-nout, model aparut chiar in acel an) si ma invita sa-i scot masina din locul unde o parcase, ea asezandu-se langa mine, pe locul din dreapta. Partea cea mai nostima era ca...nu era nici o filozofie, o putea scoate si un orbete care a condus doar tractoare in ultimii 20 de ani. Sunt absolut sigur ca o putea scoate singura, dar a vrut sa fim mai apropiati. Ei bine, imbecilismul meu a luat proportii cosmice din acea clipa. Am introdus cheia in contact si...nimic. Era intepenita! Cu o fractiune inainte de a rupe pur si simplu cheia incercand sa o invart in locas, o vad cu o figura plina de disperare cum smuceste de volan, dupa care cheie merge ca "unsa"...Volanul fusese blocat. Bininteles ca ma uit la ea cu o privire tampa, dar probabil ca era mult prea bine dispusa in ziua aia si imi zambeste fermecator si incurajator. Este drept ca pana atunci nu mai condusesem nici o masina italieneasca, dar destule din alte natii. Motorul pornit, ma uit cum sa o pun in marche arriere. Schema simpla, pe schimbator. O infig cu spatele, si ma intorc sa ma uit prin luneta ca la carte. Dar...masina asta este cu adevarat de cucoana, are o servo-frana atat de moale si atat de lunga incat ai senzatia ca nu tin franele. Speriat apas brusc pedala de frana, masina a inghetat cu un soc si torznesc amortizoarele si arcurile de la efort. Credeti ca am invatat ceva? Nu! Pentru ca urmeaza faza cu mersul in fata...Totul bine si frumos pana cand trebuie sa pun, din nou frana: aceeasi senzatie de "pedala libera" iar masina nici vorba sa franeze. Disperat, calc frana "tzaraneste" si...abia am timp sa-i amortizez socul: ea nu se astepta la "manevra asta stralucitoare" si se proptise cu fata in bord. Noroc cu reflexele mele, ma durea mana, ca incasasem eu socul, dar totusi fata este mult mai sensibila si sunt sigur ca o durea lovitura.
A fost o doamna, a gasit puterea sa-mi accepte scuzele, chiar mi-a si zambit, spunandu-mi sa nu imi fac probleme, la urma urmei, se poate intampla oricui. Am reusit sa scot masina, dar acum, din cauza atentiei marite, mi-a luat cred ca mai bine de 10 minute.
Mult timp dupa ce a plecat, nu am putut inlatura senzatia care ma bantuia cum ca am fost "cel mai mare dobitoc de pe suprafata pamantului"...Asa sunt unii: dau cu piciorul norocului doar pentru ca se dau "balene la apa mica". Nici acum nu vreau sa ma gandesc ce "impresie" de "sofer adevarat" i-am facut femeii aceleia...Imi este rusine numai cand imi amintesc. Si ca totul sa fie desavarsit m-au vazut si colegii...Cred ca au ras cu anii de intamplare...
Editat Vin 16 iun 2006 17:07
Her a scris:Parcarea este o alta proba de foc pentru soferite. Cunosc cateva exemplare care nu parcheaza masinile.
ma simt cu musca pe caciula
PS: Her..frumoasa poveste...d'amor 