imaginatie a scris:Stiu ca deja a fost topic cu despartiri. De cand ne-am despartit ( 3 luni), am citit sute de sfaturi, parintii si prietenii m-au spijinit in permanenta, am citit ce scriu oameni mai destepti ca mine si ...nimic. Din pacate, povestea e prea lunga ca o scriu.Eu am aproape 20 ani, el de aceasi varsta. Credem ca povestea noastra e cea mai frumoasa, evident. Mi-a zis ca ma iubeste, afacut unele lucruri acre atunci m0au convins( timp de 2 ani am fost impreuna). Am fost amandoi primul din viata celuilat, mi-a zis ca vera in viitor sa ne casatorim , sa avem copii, si intr-adevar ma punea mereu pe primul plan.
Am luatinsa decizia sa plec sa studiez in strainatate si el incepand cu un an inainte a inceput sa sufere foarte mult. M-a ruga foarte mult sa nu plec, eu insa i-am spus ca imi doresc de mica sa studiez la o univ de renume, ca ii promit ca nu ne despartim, ca o sa vin in tara cat de mult pot. Pana in ultimul moment nu acrezut ca plec. L-am sunat cat am putut de mult , am venit in tara in noiembrie( am plecat la sf lui sept), apoi decembrie si i-am promis ca o sa fac asta act de des pot.
Intre timp, el imi plangea la telefon, ma ruga incontinuu sa vin inapoi, ma acuza cat de mult rau iifac, si se supara daca stia ca am si prieteni baieti. Toate acestea au fost pana in decembrie cand am venit, cand mi-a zis ca intre noi totul e gata ca eu am plecat peste vointa lui. Nu a vrut sa facem revelionul impreuna. Intre timp, am aflat( si asta foarte tarziu, ca el nu a vrut sa recunoasca) ca are pe altcineva. Inca e la fel si acum. I-a spus cuiva ca e perfecta in comparatie cu mine , ca nu pleaca si nu vorbeste cu baietii.
Sincer sunt disperata. Nu ma pot bucura de nimic de aici, plang tot timpul, i-am spus ca fac orice sa fim din nou impreuna, ca nu pot fara el(noi stiam in orice mom de tot ce face celalalt). A devenit din ce in ce mai rece si ultima data cand l-am sunat mi-a spus ca nu poate vorbi ca e cu actuala prietena.Am cerzut ca mor de durere.
Problema me e insa daca m-a iubit cu adevarat sau nu, si daca da , cum poate sa fie atat de rece si sa ma acuze ca" eu am fost cea care am plecat!". Sunt oare atat de vinovata?
si acum tu astepti ca noi sa-l judecam ...sa aruncam cu pietre in el ? viata nu e dreapta ,suntem oameni ....nimeni nu e perfect ....daca-l iubesti cu adevarat te bucuri pentru fericirea lui ,razi alaturi de el ....chiar daca o faci cu lacrimi .........dovedeste-i ca nu stie ce a pierdut ......fii tu mai buna si ....iarta .