nu reusesc sa trec peste...

dana70 a scris:

nu i-o fi placut baiatului ideea sa aiba langa el o femeie mai desteapta, si mai realizata decat el...

oricum, draga mea, inca n-am mai auzit sa moara cineva de..."inima ranita" :(

esti tanara, esti inteligenta, ai toata viata inainte.....poate vei trece mai greu peste deceptia asta, dar, vei trece.

si bucura-te ca s-a intamplat acuma, cand nu aveati nici o obligatie unul fata de celalalt.

bucura-te de viata....si lasa-l in pace

Mare dreptate!!!! Timpul ,va fi acela care va rezolva totul......numai cu conditia sa ai incredere ,in tine.Bafta!!!

anaid63 a scris:

Prietene,aici nu-i vb de asteptare,ci de egoism cras...pe el cine il mai mangaia,el cui ramanea,cat de disperat si suferind ,era ...durere mare ,nu gluma !......dar cu ea ,cum ramane?......unde-i iubirea pe care ia strigat-o 2 ani?Numai ,fatada!!!......si cat de mult iubit-o,drept cunsolare ,si-a gasit alta........brava!!!!

Scumpa prietena, hai sa nu-l mai judecam pe baiat. Eu sunt convins ca a facut aceasta alegere cu toata responsabilitatea. Stii tu ce este in sufletul lui. A trebuit sa faca o alegere si a facut-o asa cum a crezut el mai bine.

Poate fata nu a fost la sufletul lui chiar asa cum ne imaginam noi. Nu putem judeca pe altii pe presupuneri .

Fata trebuie incurajata sa-si vada de studii, sa nu mai piarda timpul cu vaicareli. Este clar ca nu este dragostea cea mare asteptata de ea .... si nu este nimeni vinovat ... ca nu s-a realizat visul fetei.

imaginatie a scris:

Intre timp, el imi plangea la telefon, ma ruga incontinuu sa vin inapoi, ma acuza cat de mult rau iifac, si se supara daca stia ca am si prieteni baieti. Toate acestea au fost pana in decembrie cand am venit, cand mi-a zis ca intre noi totul e gata ca eu am plecat peste vointa lui. Nu a vrut sa facem revelionul impreuna. Intre timp, am aflat( si asta foarte tarziu, ca el nu a vrut sa recunoasca) ca are pe altcineva. Inca e la fel si acum. I-a spus cuiva ca e perfecta in comparatie cu mine , ca nu pleaca si nu vorbeste cu baietii.

cred ca la asta s-a referit Anaid, cand vorbea de....egoism...si ii dau dreptate....si, mai mult decat egoism...e vorba de gelozie

buzdugan a scris:

Scumpa prietena, hai sa nu-l mai judecam pe baiat. Eu sunt convins ca a facut aceasta alegere cu toata responsabilitatea. Stii tu ce este in sufletul lui. A trebuit sa faca o alegere si a facut-o asa cum a crezut el mai bine.

Poate fata nu a fost la sufletul lui chiar asa cum ne imaginam noi. Nu putem judeca pe altii pe presupuneri .

Fata trebuie incurajata sa-si vada de studii, sa nu mai piarda timpul cu vaicareli. Este clar ca nu este dragostea cea mare asteptata de ea .... si nu este nimeni vinovat ... ca nu s-a realizat visul fetei.

De acord, total,ca fata trebuie incurajata.Dar nu trebuie sa,uitam ca au fost 2 ani de iubire ,in care ea a crezut ....a crezut in el.Si atunci ,te intreb,cum nu are el nici o vina?......pt ca ,am inteles ca alegerea a facut-o in timp ce ,ea,era inca plecata. De ce a fost atat de las ,incat sa nu-i spuna ca intre timp.el isi gasise ,consolare.Si sa ma mai gandesc ,ce a fost in sufletul lui?.....dar, oare, .....are?

dana70 a scris:

cred ca la asta s-a referit Anaid, cand vorbea de....egoism...si ii dau dreptate....si, mai mult decat egoism...e vorba de gelozie

Bun, sa zicem ca este egoist si gelos. Asa este el, asta e firea lui. Fata sa fie multumita ca nu s-a incurcat cu el si sa-si vada de studii. Nu trebuie sa se cramponeze de aceasta iubire daca partenerul are alte optiuni. Ei, are drepate si fata, asa suntem toti cand suntem indragostiti, nu mai vedem decat ce ne place noua.....

buzdugan a scris:

Bun, sa zicem ca este egoist si gelos. Asa este el, asta e firea lui. Fata sa fie multumita ca nu s-a incurcat cu el si sa-si vada de studii. Nu trebuie sa se cramponeze de aceasta iubire daca partenerul are alte optiuni. Ei, are drepate si fata, asa suntem toti cand suntem indragostiti, nu mai vedem decat ce ne place noua.....

din pacate, asa este.

cunosc un caz, in care, casatoriti fiind, ea s-a decis sa plece in strainatate pt 3 luni, sa fac niste bani pt. a-si putea platii datoriile facute (impreuna)....pt. a fi , intr-un fel , liberi, d.p.d.v. financiar (sotul, n-a avut nimic impotriva....chiar i-a placut ideea de-a pleca ea, pt. ca el sa nu-si piarda serviciul)

si cand , dupa cele 3 luni, in care ea a muncit efectiv (nu distractie , sau....altceva....), ea s-a intors,.....s-a trezit....divortata, fara macar sa stie :(

imaginatie a scris:

Stiu ca deja a fost topic cu despartiri. De cand ne-am despartit ( 3 luni), am citit sute de sfaturi, parintii si prietenii m-au spijinit in permanenta, am citit ce scriu oameni mai destepti ca mine si ...nimic. Din pacate, povestea e prea lunga ca o scriu.

Eu am aproape 20 ani, el de aceasi varsta. Credem ca povestea noastra e cea mai frumoasa, evident. Mi-a zis ca ma iubeste, afacut unele lucruri acre atunci m0au convins( timp de 2 ani am fost impreuna). Am fost amandoi primul din viata celuilat, mi-a zis ca vera in viitor sa ne casatorim , sa avem copii, si intr-adevar ma punea mereu pe primul plan.

Am luatinsa decizia sa plec sa studiez in strainatate si el incepand cu un an inainte a inceput sa sufere foarte mult. M-a ruga foarte mult sa nu plec, eu insa i-am spus ca imi doresc de mica sa studiez la o univ de renume, ca ii promit ca nu ne despartim, ca o sa vin in tara cat de mult pot. Pana in ultimul moment nu acrezut ca plec. L-am sunat cat am putut de mult , am venit in tara in noiembrie( am plecat la sf lui sept), apoi decembrie si i-am promis ca o sa fac asta act de des pot.

Intre timp, el imi plangea la telefon, ma ruga incontinuu sa vin inapoi, ma acuza cat de mult rau iifac, si se supara daca stia ca am si prieteni baieti. Toate acestea au fost pana in decembrie cand am venit, cand mi-a zis ca intre noi totul e gata ca eu am plecat peste vointa lui. Nu a vrut sa facem revelionul impreuna. Intre timp, am aflat( si asta foarte tarziu, ca el nu a vrut sa recunoasca) ca are pe altcineva. Inca e la fel si acum. I-a spus cuiva ca e perfecta in comparatie cu mine , ca nu pleaca si nu vorbeste cu baietii.

Sincer sunt disperata. Nu ma pot bucura de nimic de aici, plang tot timpul, i-am spus ca fac orice sa fim din nou impreuna, ca nu pot fara el(noi stiam in orice mom de tot ce face celalalt). A devenit din ce in ce mai rece si ultima data cand l-am sunat mi-a spus ca nu poate vorbi ca e cu actuala prietena.Am cerzut ca mor de durere.

Problema me e insa daca m-a iubit cu adevarat sau nu, si daca da , cum poate sa fie atat de rece si sa ma acuze ca" eu am fost cea care am plecat!". Sunt oare atat de vinovata?

eu cred ca daca te iubea cu adevarat el era primul care te-ar fi sprijinit sa merzi sa-ti indeplinesti visul ... cand iubim nu naruim visurile celorlati, ci luptam alaturi de ei pentru a si le implini... fericrea ta ar fi trebuit sa fie si fericirea lui ... a fost posesiv si egoist, si nu avea pic de incredere in tine ... daca te-ar fi iubit, daca te-ar fi cunoscut cu adevarat si ar fi avut un dram de incredere in iubirea care io purtai nu ti-ar fi facut nici o scena din asta ... el este singurul vinovat ...Pur si simplu nu v-a fost sortit sa fiti impreuna, nu a fost iubirea vietii tale, altfel nici timpul si nici departarea nu ar fi putut sa steie in calea iubirii voastre ... Si mai e si un mic detaliu - el avea pe alta, deci nu incerca decat sa te acuze pentru faptul ca si-a gasit "consolarea" in bratele alteia, asa ca scuza-ma, dar e un nemernic ... Mergi mai departe, urmeaza-ti visul si nu-ti fa griji ca va aparea si cel care sa te iubeasca cu adevarat :P