nu reusesc sa trec peste...

Stiu ca deja a fost topic cu despartiri. De cand ne-am despartit ( 3 luni), am citit sute de sfaturi, parintii si prietenii m-au spijinit in permanenta, am citit ce scriu oameni mai destepti ca mine si ...nimic. Din pacate, povestea e prea lunga ca o scriu.

Eu am aproape 20 ani, el de aceasi varsta. Credem ca povestea noastra e cea mai frumoasa, evident. Mi-a zis ca ma iubeste, afacut unele lucruri acre atunci m0au convins( timp de 2 ani am fost impreuna). Am fost amandoi primul din viata celuilat, mi-a zis ca vera in viitor sa ne casatorim , sa avem copii, si intr-adevar ma punea mereu pe primul plan.

Am luatinsa decizia sa plec sa studiez in strainatate si el incepand cu un an inainte a inceput sa sufere foarte mult. M-a ruga foarte mult sa nu plec, eu insa i-am spus ca imi doresc de mica sa studiez la o univ de renume, ca ii promit ca nu ne despartim, ca o sa vin in tara cat de mult pot. Pana in ultimul moment nu acrezut ca plec. L-am sunat cat am putut de mult , am venit in tara in noiembrie( am plecat la sf lui sept), apoi decembrie si i-am promis ca o sa fac asta act de des pot.

Intre timp, el imi plangea la telefon, ma ruga incontinuu sa vin inapoi, ma acuza cat de mult rau iifac, si se supara daca stia ca am si prieteni baieti. Toate acestea au fost pana in decembrie cand am venit, cand mi-a zis ca intre noi totul e gata ca eu am plecat peste vointa lui. Nu a vrut sa facem revelionul impreuna. Intre timp, am aflat( si asta foarte tarziu, ca el nu a vrut sa recunoasca) ca are pe altcineva. Inca e la fel si acum. I-a spus cuiva ca e perfecta in comparatie cu mine , ca nu pleaca si nu vorbeste cu baietii.

Sincer sunt disperata. Nu ma pot bucura de nimic de aici, plang tot timpul, i-am spus ca fac orice sa fim din nou impreuna, ca nu pot fara el(noi stiam in orice mom de tot ce face celalalt). A devenit din ce in ce mai rece si ultima data cand l-am sunat mi-a spus ca nu poate vorbi ca e cu actuala prietena.Am cerzut ca mor de durere.

Problema me e insa daca m-a iubit cu adevarat sau nu, si daca da , cum poate sa fie atat de rece si sa ma acuze ca" eu am fost cea care am plecat!". Sunt oare atat de vinovata?

Eu in locul tau nu m-as acuza.

E foarte important ca in viata sa ai taria si puterea sa iti urmezi visele si sa calci peste smiorcaielile altora.

Ai facut ceea ce trebuia si el daca se comporta asa,inseamna nu doar ca nu te-a iubit,ci si ca nu te-a inteles in momente in care aveai nevoie de asta.

Nu ai tu vina,ci el....In dragoste sacrificiile si impasurile de genul asta pun o relatie la incercare.Se pare ca a voastra nu a trecut peste aceasta mica distanta.

Nu plange ca s-a terminat,fii fericita ca viata ta de-abia a inceput!

imaginatie eu am un motto dupa care ma ghidez DACA AI PIERDUT PESTELE CU SIGURANTA MAI GASESTI SI ALTII IN BALTA.

E normal sa-si gaseasca jumatatea de clepsidra daca ai plecat la studii, eu te felicit pentru asta, sunt mai importante studile decat o dragoste efemera.

Iar tot show-ul pe care il facea la telefon era un foc de paie, el se distra cu actulala prietena si plangea cu lacrimi de crocodil .

Si tuttusi, doare atatde tare. Deoarece am cerzut atat de mult in noi, nu pot sa accept ca o prefera pe alta. efectiv vreau sa ii aud vocea sau un 2 te iubesc" Nu vreau sa aud de altcineva, desi este un baiat( altul) care mi-a zis ca ma iubeste din tot sufletul si ma place asa cum sunt. Ma doare cand ma gandesc si numai ca poate fi cu altcineva, cand el facea scadal ca vobesc cu baietii...ca zecile noastre de obiceiuri nu mai conteza, ca animalutele noastre de plus nu se mai afla la el in camera. Nu stiu ca suflet a avut sa arunce tot ce i-am facut cadou, sa vada ce ii scriu, acta durere e in mine si sa ignore( inainte ii pasa si numai daca imi auzea vocea agitata, adica ii pasa din orice).

M-am gandit sa ma duc la un psiholog, nu stiu ce sa mai fac. Stiu ca lui mai mult de ce i-am zis nu pot face(i-am zis si ca ma intorc inapoi, las bursa, ca ma schimb, ca fac orice sa fim impreuna). Efectiv e atat de insensibil...stiu ca nu o sa se desparta de ea, pt ca ea e exact ce nu sunt eu. Sunt atat de trista, nu mai reusesc sa ma concentrez pe studii, si asta e motivul pt care am plecat:(

M-am gandit sa ma duc la un psiholog, nu stiu ce sa mai fac ar fi indicat sa-i faci o vizita,e un moment dificil care te consuma prea mult...

Nu.Tu te-ai obisnuit cu omul pe care il stiai.Ti-ai creat o imagine falsa despre el,despre tot ce insemna el.De-asta acum te doare,esti trista si nu te mai poti concentra la nimic.

Eu cred totusi ca daca ai avut puterea sa iti urmezi visul de a face o facultate in strainatate,in ciuda rugamintilor lui,ai puterea sa treci si peste asta...Si mai presus de toate,sa nu fii oarba.Nu plange dupa un om care nu te-a iubit.

Nu plange dupa un foc de paie....Viata e frumoasa!

este doar o problema de stabilirea prioritatilor...nimic mai mult. tu ai plecat, si dragostea lui pt tine s-a stins... si-a gasit altcineva care sa umple golul din inima lui. cu cat vei intelege mai repede chestia asta, cu atat iti va fi mai simplu sa treci peste.stiu, suna rece, crud si tampit, dar asta este viata uneori...sper sa iti fie mai de folos decat alte abureli de genul totul va fi bine, nu te simti vinovata, sau e mai bine ca s-a terminat asa. situatia sta in felul urmator: va trece mult timp pana vei invata sa traiesti cu pierderea pe care ai suferit-o, trebuie sa constientizezi ca plecarea ta a fost cauza desparatirii, chiar daca el ar fi trebuit sa se comporte mai matur si nu este in nici un caz bine ca s-a terminat asa. acuma ca ti-am spus un lucru pe care deja il stiai si tu foarte bine, revino-ti. nu trebuie sa uiti toata prostia asta...trebuie doar sa inveti sa traiesti cu ea. sfaturi?... nici unul din pacate. urmeaza o perioada foarte nasoala pt tine, dar ai grija ca macar sacrificiul pe care l-ai facut sa nu fie in zadar. bafta multa la scoala, si sper sa nu te superi ca am fost atat de direct.

vad ca exista o mare cantitate de pricepere in sfaturile care ti se adreseaza...dragilor, va doresc sa treceti prin ce trece ea acum, si dupa aia sa veniti sa stam de vorba...ati vedea cat de mult o ajuta glagoria pe care o debitati....

Am trecut prin ce a trecut ea...Te asigur....

Si e foarte real ce ai spus...

imaginatie a scris:

Stiu ca lui mai mult de ce i-am zis nu pot face(i-am zis si ca ma intorc inapoi, las bursa, ca ma schimb, ca fac orice sa fim impreuna). Efectiv e atat de insensibil...stiu ca nu o sa se desparta de ea, pt ca ea e exact ce nu sunt eu. Sunt atat de trista, nu mai reusesc sa ma concentrez pe studii, si asta e motivul pt care am plecat:(

Cum sa lasi bursa pentru unu ca asta? Pai mie mi se pare un om fara caracter, in primul rand. Nici nu ai plecat bine si are pe alta? Asta arata cat de mult de iubeste... si tu vrei sa te intorci pentru el?

Baieti ai sa mai intalnesti garla, esti tanara si ai toata viata inainte, nu ti-o rata pentru smiorcaielile unui prefacut.

Mult succes la facultate! Bucura-te de viata de student intr-o universitate din strainatate ca nu multi au ocazia asta.

9lives1left a scris:

este doar o problema de stabilirea prioritatilor...nimic mai mult. tu ai plecat, si dragostea lui pt tine s-a stins... si-a gasit altcineva care sa umple golul din inima lui. cu cat vei intelege mai repede chestia asta, cu atat iti va fi mai simplu sa treci peste.stiu, suna rece, crud si tampit, dar asta este viata uneori...sper sa iti fie mai de folos decat alte abureli de genul totul va fi bine, nu te simti vinovata, sau e mai bine ca s-a terminat asa. situatia sta in felul urmator: va trece mult timp pana vei invata sa traiesti cu pierderea pe care ai suferit-o, trebuie sa constientizezi ca plecarea ta a fost cauza desparatirii, chiar daca el ar fi trebuit sa se comporte mai matur si nu este in nici un caz bine ca s-a terminat asa. acuma ca ti-am spus un lucru pe care deja il stiai si tu foarte bine, revino-ti. nu trebuie sa uiti toata prostia asta...trebuie doar sa inveti sa traiesti cu ea. sfaturi?... nici unul din pacate. urmeaza o perioada foarte nasoala pt tine, dar ai grija ca macar sacrificiul pe care l-ai facut sa nu fie in zadar. bafta multa la scoala, si sper sa nu te superi ca am fost atat de direct.

vad ca exista o mare cantitate de pricepere in sfaturile care ti se adreseaza...dragilor, va doresc sa treceti prin ce trece ea acum, si dupa aia sa veniti sa stam de vorba...ati vedea cat de mult o ajuta glagoria pe care o debitati....

Multumesc mult 9lives 1left, aveam mare nevoie de ce mi-ai scris. Da, dragostea lui pentru mien s-a stins cumva si asta e cel mai greu lucru de acceptat. Altfel nu ar fi putut sa sarute pe altcineva si l-ar fi durut lacrimile mele si noptile nedormite.

E greu insa sa accepti ca cineva poate dupa aia sa te trateze ca si cum ar fi cineva de pe strada si din mijlocul preocuparilor lui acum nici nu mai incapi, iti spune ca 'se oboseste' sa imi scrie pe mess si eu ar trebui sa apreciez:( Nu stiu de ce tin sa am confirmarea lui ca sunt frumoasa , destepata etc. Ma doare ca el 'si-a gasit pe cineva perfect in comparatie cu mine'. Asta evident ma face sa nu prea am incredere in mine, desi de cand am venit aici mi s-au tot insirat calitatti de al cei din jur.

Ma multumesc mult oricum tuturor pt parerile voastre