Sheeva a scris:
Era sa zic ca nici eu nu am asteptari, insa adevarul e ca atunci cand ai standarde automat se nasc si asteptarile si dezamagirile. Si prin standarde nu fac referire la sensul vulgar al termenului, ci mai degraba... tipare, etaloane venite din trecut sau din idealism. Sa fie cumva asta cheia dezlegarii problemei? 
e misto delimitarea intre standarde si asteptari.
Oare poti avea standarde fara asteptari? Eu zic ca da. Sunt de acord cu definitia standardelor propusa de tine (ca etaloane venite din trecut sau idealism).
sa iau un exemplu la indemana: Eu pot avea standarde pt un iubit ideal (sa fi avut o copilarie fericita, sa aiba ochii nu stiu cum, sa fi citit nu stiu cate valize de carti, sa ii placa nu stiu ce tip de muzica etc. - e doar un exemplu) si sa nu am nicio asteptare fata de un posibil barbat pe care il intalnesc si care imi place. Dar daca se apropie de acel ideal, cu atat mai bine!
Deci e un exemplu fictiv.
poate ca negativismul ti se trage din standarde prea ridicate, din asteptari prea mari. Daca ai asteptari prea mari, si inselarea asteptarilor e pe masura.
De multe ori mi se intampla chiar sa caut sa provoc latura negativa a oamenilor cu care intru in contact.
Asa ca in timp ajungi sa stii ca asteptarile iti vor fi inselate, ba chiar cauti sa provoci latura negativa a celorlalti pt a-ti fi inselate asteptarie, pt a-ti reconfirma faptul ca lumea te-a dezamagit.