Negativism

nightwish a scris:

Incearca urmatorul exercitiu: daca nu-ti place ceva la un om, cauta sa vezi daca regasesti in persoana ta acelasi comportament sau aceeasi atitudine. Mergi la sursa, cum s-ar spune.

Stiu teoria asta, tot imi bat capul de ceva vreme sa-mi amintesc cum se numea cartea respectiva. Ideea e ca ne plac la altii calitatile pe care am dori noi sa le avem si ne displac defectele care ne displac la noi insine ?

Nu, nu e cazul in situatia asta. Nu percep ca parte rea defecte pe care le am si eu.

Cel mai deranjant in situatia asta devine faptul ca nu pot percepe omul ca intreg. Orice om are si parti bune si parti rele. Pe oricine , in afara de cateva persoane pe care le cunosc de multa vreme , caut sa-l "anulez" prin defectele sale. Adevarul e ca unele si sunt intolerabile, din punctul meu de vedere, insa altele nu sunt chiar un capat de tara. De multe ori mi se intampla chiar sa caut sa provoc latura negativa a oamenilor cu care intru in contact. De la o vreme incoace, devine obositor...

Sheeva a scris:

Ideea e ca ne plac la altii calitatile pe care am dori noi sa le avem si ne displac defectele care ne displac la noi insine ?

Da. :)

Sheeva a scris:

Nu, nu e cazul in situatia asta. Nu percep ca parte rea defecte pe care le am si eu.

Dar?

Sheeva a scris:

Pe oricine , in afara de cateva persoane pe care le cunosc de multa vreme , caut sa-l "anulez" prin defectele sale. Adevarul e ca unele si sunt intolerabile, din punctul meu de vedere, insa altele nu sunt chiar un capat de tara.

Poti sa dai un exemplu concret?

Sheeva a scris:

constientizand ca vezi numai partea rea a celor din jur arata ca stii ca exista si o parte buna. S-ar putea sa si vezi partea asta buna, dar cea negativa sa aiba un impact mai mare.

O posibila explicatie ar fi existenta unor scheme cognitive negative timpurii.

Sheeva a scris:

De multe ori mi se intampla chiar sa caut sa provoc latura negativa a oamenilor cu care intru in contact. De la o vreme incoace, devine obositor...

de ce crezi ca faci asta?

Si eu fac la fel.

Cred ca vezi asa pentru ca oamenii nu se schimba, si mai bine sa fii surprins placut decat neplacut.

Pana la urma latura asta urata mereu iese la suprafata la orice om. Cred ca acesta este motivul. Destul de rar mi s-a intamplat sa fiu suprinsa placut dupa ce mi-am format o parere proasta despre o persoana. In schimb in marea majoritate a cazurilor a fost pusa in fata laturii proaste mai devreme sau mai tarziu.

Acuma tine mult si de asteptarile pe care le ai. Recomandabil sa fie cat mai putine.

Experienta mea personala.

nightwish a scris:

Hypathia a scris:

de ce crezi ca faci asta?

O sa va dau amandurora acelasi raspuns.

Adica stiu cel putin doua explicatii pentru faptul ca procedez asa. Una dintre ele , care este ceva mai complexa, nu o sa o expun aici, pentru ca, stiti si voi, nu putem selecta cine ne citeste si cine ne raspunde pe forum (nu am batut niciun apropo referitor la persoanele care mi-au raspuns pana acum). Cea de-a doua explicatie ar fi aceea ca este o mdalitate de defensa ( folosesc si eu un termen mai interesant pe care l-am auzit la amica mea psihiatru ). Pana la vreo 18 ani, cand am plecat de-acasa, sufeream de naivitate morbida - nu stiu cat din vina mea si cat din vina paritilor care erau prea protectivi din unele puncte de vedere. Acum am picat in extremitatea cealalta.

Procedez astfel vis-a-vis de persoanele pe care le cunosc sau le-am cunoscut relativ recent in viata mea. Legat de persoanele care s-au pastrat in viata mea din alte timpuri ( cea mai recenta prietena, adica...prietena cred ca mi-am facut-o acum 9 ani) reusesc sa vad si partea buna si sa accept in relationarea cu ele ca na, nimeni nu e perfect.

Deci motivele pentru care fac asta imi sunt cunoscute. Nu stiu insa cum sa combat fenomenul.

Sheeva a scris:

Nu stiu insa cum sa combat fenomenul.

cu ce te deranjeaza fenomenul in viata de zi cu zi?

Crezi ca selectivitatea asta e daunatoare pentru relatiile cu cei din jur, simti ca nu ii poti privi in ansamblu, ci doar partile lor rele?

Acum am picat in extremitatea cealalta.

cred ca e important acest moment. Momentul in care ai facut tranzitia de la naivitate la neincredere. Daca a fost o tranzitie brusca, se poate sa te fi afectat in vreun fel.

Poate aici e cauza fenomenului. Si odata stiuta cauza, mai e un pas pana la intelegere si rezolvare.

Cred ca inainte de "combatere" trebuie mai intai inteles fenomenul.

Sheeva a scris:

Daca nu am deschis topicul la sectiunea corespunzatoare, va rog mutati.

...deeeeci, ce sa fac ca sa nu mai vad doar latura rea a celor din jur? :cry:

In my opinion, poate fi si o forma de explorare a Umbrei tale (dupa Jung) - dark side,

Latura intunecata a copilului interior (Stephen Wolinsky).

E interesant ca ai fost naiva pana la 18. Ti-ai permis sa fii naiva pt ca ai fost protejata de parinti in nisa ecologica a familiei.

Ai vazut ca naivitatea e o atitudine deficitara pe termen lung, ca nu ajungi nicaieri cu ea, ca trebuie sa abordezi viata mai realist, si mai ales oamenii, sa nu te multumesti cu increderea copilareasca acordata tuturor oamenilor, ci sa studiezi oamenii asa cum sunt ei cu adevarat, cu bune si rele. Asta e maturizarea.

Ai dat piept cu viata, ai vazut ca oamenii nu sunt toti ca in filmele de pe Halmark.

Ai vazut Umbra lor, ai vazut dark side al lor. Asta a trezit reverberatii in tine. In inconstient.

Ai inteles cumva vag ca este si aici o putere, care poate fi pusa in slujba defensei, care poate fi

pusa la treaba in mecanisme de aparare (mai ales in cazul tau, o fata intr-o lume de barbati, anorexica pe deasupra - deci cu un aer de fragilitate, care a trebuit compensat prin altceva).

Faptul ca observi mai degraba partea obscura a celorlalti mie imi spune ca te preocupa aceasta problema in sine, nu neaparat defectele lor in sine.

Eu as zice sa aprofundezi aici prin autoanaliza aceste fatzete, sa scrii intr-un caiet

- ce reactii au ceilalti, ok, neok

- ce reactii ai tu la reactiile celorlalti

- ce crezi ca iti poate folosi pe viitor

- ce crezi ca te poate intari ca fiinta, ca eu care pune limite si se defineste prin limitele impuse

- ce increngaturi complexe de emotii se trezesc in ceilalti si in tine ca reactie la acestea, ce spun ele despre tine, ce mesaje iti transmit de la inconstient

- samd

Hypathia a scris:

cu ce te deranjeaza fenomenul in viata de zi cu zi?

Ma deranjeaza pentru ca la fel ca toti oamenii, sunt o fiinta sociala. De ceva vreme am tendinta de a socializa din ce in ce mai putin, ca sa exprim ceea ce imi zicea o prietena despre chestia asta, am asa un aer gretos de "know it all". E mai aiurea cu tendinta asta de a socializa (prin asta inteleg iesit in oras , club & chestii) pentru ca io sunt, de felul meu, o fiinta foarte volubila si vorbareata. Deci daca-s obligata de diferite aspecte sa ma intalnesc cu niste persoane, sunt vorbareata, vesela, chestii. De iesit asa, de buna voie, de amorul artei conversatiei si socializarii... mai canci asa, de vreun an si ceva.

Daca ceea ce am scris apare drept plin de contradictii, sa stiti ca asa imi pare si mie. De fapt, intreaga mea viata este plina de contradictii si paradoxuri.

Si trecerea de la naivitate la starea de acum nu s-a facut brusc. S-a facut incet si sigur.

Kosmotro a scris:

Foarte interesant ceea ce ai spus , o sa tin cont si o sa fiu atenta.

Si by the way, de ceva vreme nu mai am alura anorexica. Ca sa fiu foarte sincera, acum sunt chiar pregnant si nu arat deloc, da' deloc anorexica. Ma dispera la creierasi chestia asta. Chiar ma gandeam sa deschid topic si despre asta - cum suporta actualele sau fostele anorexice/bulimice perioada de sarcina. E de-a dreptul pitoresc, zau asa, noroc ca sunt inca capabila sa nu ma iau in serios pe mine insami. :D

Kosmotro a scris:

mai ales in cazul tau, o fata intr-o lume de barbati, anorexica pe deasupra - deci cu un aer de fragilitate, care a trebuit compensat prin altceva).

adevarul e ca sunt si anorectice lipsite de fragilitati, ba chiar foarte cu protest viril, puternice, care intimideaza barbatii rau de tot.

Sheeva a scris:

Ma deranjeaza pentru ca la fel ca toti oamenii, sunt o fiinta sociala. De ceva vreme am tendinta de a socializa din ce in ce mai putin, ca sa exprim ceea ce imi zicea o prietena despre chestia asta, am asa un aer gretos de "know it all".

O solutie ar fi self-awareness-ul. Te monitorizezi tot timpul, iti observi reactiile, te gandesti daca nu cumva iar ai aerul de "know it all" in conversatii, te gandesti cum ai raspunde fara aerul de know it all, cum ar fi mai bine sa raspunzi si sa fii si in acord cu tine si cu ceilalti.

Aerul asta de know it all ar putea sa tradeze un sentiment de superioritate (nu m-as aventura sa zic ca-i complex de superioritate, dar ar putea duce si acolo). De obicei sentimentele astea de superioritate sunt o masca a celor de inferioritate, de asta sunt multi cei care au observat la ei sau la altii bipolaritatea superioritate-inferioritate, au observat ca ba se simt foarte superiori fata de ceilalti, ba inferiori si se plang ca nu pot gasi echilibrul.