lipseşte tupeul....? lipseşte

Ametist a scris:

Mai exista o categorie de oameni, in afara de: timizi, complexati, cu incredere in sine scazuta, cu teama de esec, de respingere (indiferent daca ea provine din orgoliu sau din experiente anterioare dureroase), care rationalizeaza atat de mult un moment, o decizie, incat se opresc mereu la "plan" fara sa treaca la actiune. Intorc o situatie pe toate fetele, cantaresc, cugeta. Sunt oameni foarte controlati, care supun ratiunii si logicii pana si sentimentele sau pornirile emotionale. De ce o fac? Se pot naste o groaza de ipoteze...

Mai sunt oameni care sunt atrasi de "harjoneala", "de flirt", de joaca si pentru care adrenalina face mai mult decat obtinerea directa a "obiectului indragit". Sunt oameni carora le place sa isi testeze viitorul (?) partener, le place sa studieze, si atunci lasa in mana celuilalt deciziile importante, insa constienti de faptul ca in orice moment pot da "lovitura finala". Iti dai seama daca ai avut de a face cu un astfel de om abia dupa ce il ai...

Si care ar fi solutia ..cum debuteaza o astfel de relatie ..?deci ..

Buna seara ..

Eu privesc lucrurile din perspectiva mea: sunt o persoana extroveritata (ca tot a pomenit cineva inaintea mea de asta- si a facut-o bine) asa ca pot decide oricand momentul in care sa spun "Mi-as dori mai mult decat avem acum".

Solutia optima vine doar daca reusesti sa iti dai seama in care dintre tipologiile de mai sus se incadreaza.

Daca il/o simti ca ii place joaca, joaca-te, insa atat cat sa nu devina tensionant- dupa ce incepe relatia apar dezvaluirile "Mama, pai eu abia asteptam sa vad ce faci cand ti-am spus ca..." "Uau, si eu!! Si ce misto a fost cand tu... iar apoi eu...". E tare amuzant, insa trebuie sa stii cand sa te opresti din joaca si sa iei lucrurile un pic mai serios. Poate persoana respectiva o sa vrea sa se joace si de-a relatia... si asta nu mai fun daca eu imi doresc mai mult, nu?

In prima situatie, de obicei pun stop "chinurilor" intelectuale si incerc sa scot persoana respectiva din rutina propriei sale gandiri ciclice: daca eu, atunci ea, dar daca... si atunci ce?

Ametist a scris:

Eu privesc lucrurile din perspectiva mea: sunt o persoana extroveritata (ca tot a pomenit cineva inaintea mea de asta- si a facut-o bine) asa ca pot decide oricand momentul in care sa spun "Mi-as dori mai mult decat avem acum".

Solutia optima vine doar daca reusesti sa iti dai seama in care dintre tipologiile de mai sus se incadreaza.

Daca il/o simti ca ii place joaca, joaca-te, insa atat cat sa nu devina tensionant- dupa ce incepe relatia apar dezvaluirile "Mama, pai eu abia asteptam sa vad ce faci cand ti-am spus ca..." "Uau, si eu!! Si ce misto a fost cand tu... iar apoi eu...". E tare amuzant, insa trebuie sa stii cand sa te opresti din joaca si sa iei lucrurile un pic mai serios. Poate persoana respectiva o sa vrea sa se joace si de-a relatia... si asta nu mai fun daca eu imi doresc mai mult, nu?

In prima situatie, de obicei pun stop "chinurilor" intelectuale si incerc sa scot persoana respectiva din rutina propriei sale gandiri ciclice: daca eu, atunci ea, dar daca... si atunci ce? :roll:

Perfect adevarat ,dar ..asta inseamna ca tu faci urmatorul pas ,pentru a afla ce fel de persoana este si unde se incadreaza ..asta in cazul in care iti dai seama .

Iar apoi marea greseala este aceia de a dezvalui ce si cum..caci se duce farmecul si inevitabilul se produce ..

deci :...Buna seara ..iar..

laurent-III-rd a scris:

Perfect adevarat ,dar ..asta inseamna ca tu faci urmatorul pas ,pentru a afla ce fel de persoana este si unde se incadreaza ..asta in cazul in care iti dai seama .

Iar apoi marea greseala este aceia de a dezvalui ce si cum..caci se duce farmecul si inevitabilul se produce ..

deci :...Buna seara ..iar..

Fiecare face pasi in cunoasterea celuilalt, chiar daca intr-un mod mai evident sau mai subtil. Ideea era ca scopul este ascuns sau necomunicat.

Ma mai gandesc la faptul ca persoanele care cedeaza repede si nu tin la jocul seductiei sunt si persoane care tolereaza cu greu frustrarea. Nu "lucreaza" foarte bine cu "necunoscutele". Se simt amenintate de situatii neclare, ambigue, in care totul e posibil, orice rezultat este imaginabil...

Doar un gand. :roll:

Ametist a scris:

Fiecare face pasi in cunoasterea celuilalt, chiar daca intr-un mod mai evident sau mai subtil. Ideea era ca scopul este ascuns sau necomunicat.

Ma mai gandesc la faptul ca persoanele care cedeaza repede si nu tin la jocul seductiei sunt si persoane care tolereaza cu greu frustrarea. Nu "lucreaza" foarte bine cu "necunoscutele". Se simt amenintate de situatii neclare, ambigue, in care totul e posibil, orice rezultat este imaginabil...

Doar un gand.

Asta datorita ca nu stiu ce vor ,acele persoane ..si cand o fac au asteptari mari ,iar in final sfarsesc prin a fi dezamagiti si in cele din urma frustrati .

De aceia este bine sa nu ai asteptari ,sa te joci sa cochetezi cu ideea si abia mai apoi sa iti pui intrebarea daca se poate merge mai departe si sa fie ceva serios . :roll:

oare aşa reducem mereu tot la concluzia că nehotăr

avem ceea ce meritam...uneroi in fata noastra si trebe doar sa mai facem un pas...deh, Dumnezeu nu ne baga in traista...

vesperala a scris:

oare aşa reducem mereu tot la concluzia că nehotăr

hana a scris:

In ziua de azi nimeni nu are timp sa te remarce daca nu te faci remarcat, poate doar daca aratzi ca angelina sau brad pitt, si poate de multe ori in viatza pierzi o sansa la adevarata fericire doar pt simplu fapt ca nu ai avut curajul sa te faci remarcat.. Nu e nevoie sa razi cu gura pana la urechii sau sa alergi dezbracat pe strada, sunt suficiente si cateva semne sau cuvinte care sa ii arate ca existii... Si daca nu faci asta ai sa iti petreci mult timp intrebandu-te cu ar fi fost daca ai fi avut curajul sa...

măi dar tu chiar eşti o femeie deşteaptă... :flowers:

SithLord a scris:

măi dar tu chiar eşti o femeie deşteaptă... :)

Mersi fumos :D