Început de dark_light, Mie 7 feb 2007 · 13.060 răspunsuri · 592.683 vizualizări
Pippo a scris:Ideea nu e rea, dar expunerea sub forma multidimensionala imi pare o aberatie. Deoarece nu vad in idee peste 3d, mai multe dimensiuni, ci doar una 3d mai complexa (in care se considera si miscarea), de la 3d in sus. Sub 3d vad doar dimensiuni imaginare, imposibile in realitate.
Suntem creaturi ale unui spatiu 3D. Este normal sa conceptualizam mai greu spatii cu alt numar de dimensiuni.
CavalerulJedi a scris:Suntem creaturi ale unui spatiu 3D. Este normal sa conceptualizam mai greu spatii cu alt numar de dimensiuni.
Tocmai pentru ca suntem mai complecsi decat spatiile 1D si 2D, acestea fiind parte din spatiul 3D, nu ar trebui sa avem nici o problema a le intelge pe cele care ne constituie (1D si 2D). O dimensiune superioara le contine pe cele inferioare. Nu cred ca realitatea ar putea fi constituita astfel ca dimensiunile inferioare sa reprezinte enigme de neinteles pentru dimensiunile superioare. Astfel incat, daca noi nu observam existenta unei dimensiuni 2D, ea ar trebui sa nu existe, 2D-ul reprezentand doar o abstractizare relativa a unei parti a spatiului 3D, 2D-ul neexistand in realitate idependent de spatiul 3D.
Nu poti privi un obiect multidimensional in 3D, poti cel mult sa vizualizezi o proiectie a lui. De exemplu, considerati un cub. In 3D e un corp geometric, insa transpus in plan, ai doar o proiectie a sa. Practic, axa OZ dispare.
Pe aceeasi idee, ceea ce vad eu mai jos nu e un hipercub, e doar proiectia unui hipercub in 2D :
Pippo a scris:Si in plan 2D imaginand durata (presupun ca asta se intelege prin unirea a doua puncte-eveniment), nu ne rezulta in nici un caz planul 3D, ci un plan 2D in miscare.
Din translaţia unui plan, rezultă un corp tridimensional. Dar tu acum probabil vorbeşti despre mişcarea în interiorul unui plan, adică o mişcare cu grade de libertate pe orizontală. Ori, un punct-eveniment este acela în care mişcarea are un mare număr de grade de libertate, adică unde mişcarea se poate face în orice direcţie.
Mai jos e un film scurt, care prezintă viziunea unei "creaturi" din lumea noastră cu trei dimensiuni, asupra lumii cu două dimensiuni, în care ar trăi fiinţe bidimensionale.
Această idee a apărut pentru prima dată în 1884, în cartea lui Edwin Abbott cu titlul "Flatland".
Fiinţele dintr-o lume bidimensională, ar fi imposibil să ne vadă pe noi oamenii, din lumea asta tridimensională. Interesant e de văzut cum arată interacţiunea dintre lumea tridimensională şi cea bidimensională. De exemplu, dacă...ne-am băga degetul nostru tridimensional prin lumea lor bidimensională, intersecţia dintre degetul nostru şi lumea bidimensională, ar da ...un cerc, adică doar partea exterioară a degetului nostru. La fel, noi cei din lumea tridimensională, putem vedea chiar şi în interiorul obiectelor bidimensionale, ceea ce pentru fiinţele din acea lume, apare ca miracol.
Mergând pe acest fir, oare cum am percepe noi interacţiunea dintre o fiinţă din dimensiunea a 10-a, cu dimensiunea noastră tridimensională ? O astfel de fiinţă 10-dimensională, ar vedea în corpurile noastre tridimensionale, fără să le disece sau să le cerceteze şi ar putea face în interiorul lor orice. În istorie, oamenii numesc astfel de interacţiuni....miracole.
lupini a scris:Din translaţia unui plan, rezultă un corp tridimensional. Dar tu acum probabil vorbeşti despre mişcarea
Pippo a scris:Nu cred ca realitatea ar putea fi constituita astfel ca dimensiunile inferioare sa reprezinte enigme de neinteles pentru dimensiunile superioare.
Ce sa zic, nu-s prea inteligent. Pentru mine si dimensiunile inferioare reprezinta enigme.
Perspectiva e alta si perceptia este puternic influentata de perspectiva.
Uite... ca sa fac o paralela, gandeste-te la microbiologie. Faptul ca noi suntem fiinte mult mai complexe decat bacteriile nu inseamna automatat ca bacteriile sunt usor de perceput intuitiv.
Complexitatea este prezenta si la nivelul acesta inferior de organizare si desi bacteriile sunt practic o singura celula... in timp ce noi avem ceva gen 1014 celule.
In fine... poate nu-i cea mai buna asemanare... :)
lupini a scris:Din translaţia unui plan, rezultă un corp tridimensional. Dar tu acum probabil vorbeşti despre mişcarea în interiorul unui plan, adică o mişcare cu grade de libertate pe orizontală. Ori, un punct-eveniment este acela în care mişcarea are un mare număr de grade de libertate, adică unde mişcarea se poate face în orice direcţie.
Mai jos e un film scurt, care prezintă viziunea unei "creaturi" din lumea noastră cu trei dimensiuni, asupra lumii cu două dimensiuni, în care ar trăi fiinţe bidimensionale.
Această idee a apărut pentru prima dată în 1884, în cartea lui Edwin Abbott cu titlul "Flatland".
Fiinţele dintr-o lume bidimensională, ar fi imposibil să ne vadă pe noi oamenii, din lumea asta tridimensională. Interesant e de văzut cum arată interacţiunea dintre lumea tridimensională şi cea bidimensională. De exemplu, dacă...ne-am băga degetul nostru tridimensional prin lumea lor bidimensională, intersecţia dintre degetul nostru şi lumea bidimensională, ar da ...un cerc, adică doar partea exterioară a degetului nostru. La fel, noi cei din lumea tridimensională, putem vedea chiar şi în interiorul obiectelor bidimensionale, ceea ce pentru fiinţele din acea lume, apare ca miracol.
Mergând pe acest fir, oare cum am percepe noi interacţiunea dintre o fiinţă din dimensiunea a 10-a, cu dimensiunea noastră tridimensională ? O astfel de fiinţă 10-dimensională, ar vedea în corpurile noastre tridimensionale, fără să le disece sau să le cerceteze şi ar putea face în interiorul lor orice. În istorie, oamenii numesc astfel de interacţiuni....miracole.
Da (si) asa este posibila(dupa parerea mea) INTELEGEREA ca ESTE si a 12-a Dimensiune (Teoria Membranei ne spune de doar 11 Dimensiuni), care poate fi numita Inteligenta infinita, Mintea Dumnezeiasca,SupraConstiinta, Eternul Infinit, Creatorul, Absolutul, Dumnezeu Tatal, Sfanta Patrime, Sfanta Treime si cate si mai cate alte (de)numiri, atat vechi, cat si moderne, care ne-a inzestrat cu capacitatea de a intelege Informatia si Fortele Fundamentului.
Cand misticismul se va intalni cu stinta, omul va cunoaste Adevarul - eu chiar cred asta. Si mai cred ca si misticii de azi, si oamenii de stiinta de azi, pun problema gresit. Stiinta si cu misticismul nu se contrazic de fapt, ci sunt complenentare si incearca sa descrie aceesi realitate, din unghiuri diferite, folosind limbaje diferite.
Pippo a scris:Pe de alta parte, planul 2D nu are substanta, nici o actiune din planul 3D nu ar putea influenta un plan 2D care este lipsit de substanta, nici macar sub forma unui cerc, asa cum este prezentat in filmulet. Planul 2D (lipsit de a 3-a dimensiune - profunzimea) ar fi complet separat de planul 3D, si fara posibilitate de interactiune.
Putem vorbi despre dimensiunile inferioare doar conceptual. In realitate, si un desen pe hartie are a treia dimensiune, si asta ar fi grosimea stratului de cerneala cu care e executat desenul. Putem vb despre orice alte dimensiuni doar la nivel conceptual. La fel e luata si dimensiunea a 4-a, ca fiind i*c*t. A fost doar o conventie, care a explicat la momentul respectiv niste lucruri (hiperconul luminos, de exemplu). Cred ca interactiune totusi exista, dar la nivel subatomic, subtil. Daca luam grosimea ca fiind o lungime Planck, atunci nu putem spune ca avem un plan 2D cuprins in cel 3D ?
Editat Sâm 3 dec 2011 16:27
nu vreau a scris:Stiinta si cu misticismul nu se contrazic de fapt, ci sunt complenentare si incearca sa descrie aceesi realitate, din unghiuri diferite, folosind limbaje diferite.
Exact asta e convingerea mea, pe care ai scris-o şi tu. Oamenii din vechime au redat "descoperirile" lor, prin cuvintele şi conceptele epocii în care trăiau. Oamenii actuali, redau aceleaşi realităţi folosind cuvintele şi conceptele specifice epocii noastre. Oamenii viitorului, după ce vor fi fost făcute multe alte mari descoperiri la care poate încă nici nu visăm, vor folosi alte concepte, specifice timpului lor.