Început de dark_light, Mie 7 feb 2007 · 13.060 răspunsuri · 592.683 vizualizări
pe a scris:Eu am crezut in Dumnezeu din motive implicite. M-am nascut intr-o familie catolica, am fost invatat de mic sa cred ca exista Doamne Doamne, rugaciuni, mantuire.... etc.Nu am ales sa cred.
La fel si eu Petr. Dar intre timp am crescut si am ales sa cred. Sau pur si simplu, credinta s-a dezvoltat odata cu mine. NU s-a imputinat, poate s-a schimbat........
Si cam atat
nightwish a scris:Dar ce.. oamenii nu sunt capabili sa faca rau din proprie vointa? E neaparat sa fie manipulati din exterior?
Ba da, dar vointa vine tot de la Dumnezeu fiindca asa a ingaduit El, fiecare sa aibe vointa si constiinta proprie si sa nu fie doar niste roboti care sa fie manipulati dupa bunul Sau plac. Pacat ca nu exista un echilibru intre ingeri si demoni.
joannahart a scris:La fel si eu Petr. Dar intre timp am crescut si am ales sa cred. Sau pur si simplu, credinta s-a dezvoltat odata cu mine. NU s-a imputinat, poate s-a schimbat........Si cam atat
Te cred. Problema pe care o vad eu este ca atunci cand credinta este implicita exista riscul de o sprijini pe concluziile altora in loc sa-ti descoperi propriile concluzii. Iar concluziile altora pot fi foarte gresite.
Cand ceva este atat de aproape de esenta este mai usor sa fie ignorat decat analizat si asta este ce se intampla de cele mai multe ori.
Pun o intrebare de genul: "De ce crezi ca exista Dumnezeu?" si primesc raspunsuri din categoria "Cred ca Dumnezeu exista pentru ca EL este.... etc."
Nu am nimic cu o atitudine onesta de genul: "Am cercetat lucrurile si nu am gasit nici un raspuns valid pentru intrebarea X, Y si Z. Asta ma face sa cred ca exista ceva mai mult decat ce stim."
Desigur mai sunt si persoane care spun "nu inteleg cum 1+1 = 3, deci exista Dumnezeu" iar daca le atragi atentia ca 1+1=2, iti cer sa demonstrezi lucrul acesta si daca incerci, iti "demonstreaza" ca oricum esti in eroare si ca 1+1=3 pentru ca asa scrie in cartea lor de povesti.
La mine credinta in Dumnezeu s-a marit atat de mult incat pot spune ca daca nu esti impacat cu sufletul nu-L poti primi pe Dumnezeu in inima ta. Imparatia lui Dumnezeu este in noi aici si acum. Nu este greu sa crezi ci este greu sa constientizezi faptul de a crede si in ce scop faci acest lucru. Nici ateii nu sunt necredinciosi indiferent daca cred in ei sau in altceva, doar ca nu li s-a intamplat acel ceva care sa-i faca credinciosi cu adevarat sau nu li s-a luminat mintea pana acum, doar toate se dobandesc in timp. Habotnici sunt persoane prea inchise in carapacea lor si nu ii lasa pe altii sa se exprime dupa voia lor indiferent de argumentele pe care ei le aduc in fata. De unde sa stie ei ca toate cartile celor 7 mari religii ale lumii ca prezinta acelasi lucru fiindca doar Unul este Dumnezeu si nu 100. Biblia si alte invatatturi pot fi puse la indoiala veridicitatii deoarece au fost scrise cu maini umane si nu ingeresti sau Dumnezeiesti. Are cineva vreo dovada?..nu are cum. Cu totii suntem dumnezei, fiindca suntem facuti dupa chipul si Asemanarea Lui si avem duh, dar doar Unul este Dumnezeu-Tatal.
pe a scris:
Banuiesc ca in cuprinsul topicului ai expus si punctul tau de vedere ref. la intrebarea din deschidere.
Poti indica unde?
pe a scris:Te cred. Problema pe care o vad eu este ca atunci cand credinta este implicita exista riscul de o sprijini pe concluziile altora in loc sa-ti descoperi propriile concluzii. Iar concluziile altora pot fi foarte gresite.
Asa este
Eu de exemplu sunt ortodoxa si asa vreau sa raman. Nu sunt insa de acord cu toate dogmele ortodoxiei.
Tin minte ca atunci cand eram mica, ma rugam Fecioarei. Acum nu o mai fac...............Credeam ca mersul la Biserica chiar ar fi important pentru Dumnezeu . Apoi mi-am dat seama ca superficialitatea asta vine de la oameni si nu de la El.
Cred ca in cazul meu "mantuirea" vine prin Isus dar nu pentru ca el este Dumnezeu. Ci pentru ca a fost trimis de Dzeu sa ne-o aduca.
In acelasi timp - NU CRED ca religiile altora sunt gresite sau ca alte secte, grupari religioase, etc, nu se vor "mantui"Cand spun mantuire nu ma refer strict la semnificatia biblica ci la salvarea sufletului asa cum o intelege fiecare
Pur si simplu CRED ca Dumnezeu este pretutindeni si ca nu un drum, ci o mie si mai multe decat atat- pot duce catre el. Fiecare om este dator sa isi descopere acest drum. Pana la urma- asta poate fi si un scop al vietii, altfel de ce sa te nasti, te zbati sa obtii atatea lucruri pe care in definitiv le pierzi...........Cu ce ramai?
Fiecare trebuie sa decida pentru el
Stiu ca e cel putin "ciudat" acest tip de credinta, dar mie mi se potriveste.
De ce avem nevoie de biserici impunatoare cand primii crestini se rugau in catacombe, acolo este exemplu perfect al firii umane, din tarana ne nastem in tarana de intoarcem. Nu suntem mai aproape de Dumnezeu printre cei vii, ci printre cei morti ca ei sunt langa Dumnezeu. Este sau nu?
Numenume a scris:Banuiesc ca in cuprinsul topicului ai expus si punctul tau de vedere ref. la intrebarea din deschidere.Poti indica unde?
Eu nu mai cred. Am ajuns la un moment dat intr-un punct in viata mea unde starnit de un filmulet mi-am pus sincer intrebarea si nu am gasit nici un motiv valid. Ma refer, nici un motiv valid pentru mine. Eram curios de experienta altor persoane cu intrebarea aceasta.
Johnny Paco a scris:De ce avem nevoie de biserici impunatoare cand primii crestini se rugau in catacombe, acolo este exemplu perfect al firii umane, din tarana ne nastem in tarana de intoarcem. Nu suntem mai aproape de Dumnezeu printre cei vii, ci printre cei morti ca ei sunt langa Dumnezeu. Este sau nu?
Rugaciunile prin catacombe nu se potrivesc cu crestinismul zilelor noastre. Asta, deoarece nici primii crestini nu ar fi facut-o daca nu exista prigoana pana la moarte impotriva lor.Astazi, nu exista prigonire, deci, la ce bun sa te inchizi prin catacombe?
poate esti mai ascultat acolo decat in bisericile pline cu aur unde numai Dumnezeu nu sta ci doar priveste. Ce exemplu da o biserica unui muritor de rand credincios si smerit cand vede acea bogatie ca si la Domnu e la fel?