pe a scris:
Numenume a scris:
Banuiesc ca in cuprinsul topicului ai expus si punctul tau de vedere ref. la intrebarea din deschidere.
Poti indica unde?
Eu nu mai cred. Am ajuns la un moment dat intr-un punct in viata mea unde starnit de un filmulet mi-am pus sincer intrebarea si nu am gasit nici un motiv valid. Ma refer, nici un motiv valid pentru mine. Eram curios de experienta altor persoane cu intrebarea aceasta.
Si eu am ajuns la acel moment pur si simplu dupa trairea personala (psihica sa zic asa) a unor evenimente religioase in urma carora nici na mai fost nevoie de vreo intrebare, am trait moartea credintei religioase, spirituale, si m/am trezit ateu.
pe a scris:Asta imi aduce aminte de mine inainte de Tolstoi. Eram catolic si increderea in ce stiam era atat de ridicata incat, in fanteziile mele, ma vedeam si renuntand la viata inainte de a renunta la credinta.
Tolstoi m-a scos din sanul bisericii aratandu-mi o frumusete in invatatura lui Isus pe care nu o intalnisem in biserica. O simplitate si o claritate (cel putin pentru mine in momentul respectiv) dincolo de ce-mi puteam imagina.
Este ciudat daca privesti dpdv dogmatic DAR eu cred ca genul acesta de a privi lucrurile predomina in randul credinciosilor.
Majoritatea credinciosilor nu au o viziune clara asupra credintei pe care o au. Au impresia ca lucrurile sunt foarte clare si foarte rar le pun sub semnul intrebarii dar in realitate claritatea aceasta este doar o iluzie.
Uite... iluzie ceva de genul... aaa... sa zicem cei trei magi care au venit dupa nastera lui Isus. Mai toti crestinii STIU ca au fost 3 dar nicaieri in evanghelii nu scrie ca au fost 3. Se vorbeste despre 3 daruri: aur, smirna si tamaie, dar nu scrie nicaieri ca au fost 3 magi. 
Findca ai amintit de Tolstoi.
In perioada aceea critica in care nu stiam ce sa mai fac, pe cine sa mai implor sa opreasca acel fenomen de moarte a credintei (deoarece constientizam asta pana si la nivel fizic, ca durere, vid launtric), acum 15 ani, a rulat pe unul din posturile noastre de televiziune, un film romanesc, "Spovedania", nu stiu daca era denumirea filmului sau scrierea lui Tostoi dupa care a fost ecranizat, ai intalnit o lucrare a lui Toltoi, Spovedania?
E he! Nimeni si nimic nu m/ar fi putut urni din credinta mea in Domnul Iisus, Maica Domnului, sfintii, ingerii, Sfanta Treime etc.
Si iata stau marturie mie insumi ca se poate, viata o poate face.
Din curiziozitate, ca si tine, ai citit vreodata ceva din scrierile filocalice, sa vezi profunzime acolo, sa vezi traire isihasta, biserica, cladirea aceea si tot ce are loc in ea, e numai gradinita religiei, isihasmul incepe sa se practice de la nivel de manastire incolo (in general desigur, vorbesc numi ca principiu).
Sistemul insa e unul cu circuit inchis, nimanui nu i se va permite practicarea isihasmului in lume, orice incercare sustinuta va fi ucisa la momentul considerat de ei.
V/ati gandit vreodata mai profund decat spun filmele, media in general, de ce erau ucise asazisele vrajitoare? Care era miza?
Daca prin absurd am putea sa vizionam in mod real faptel din trecut, referitor la oricare eveniment, comparativ cu informatiile carora noi le dam credit, am fi socati, uneori nu am gasi nici o asemanare.
Ravl a scris:Armonia ... totul in jurul nostru este armonie, mai putin gandurile si actiunile noastre .
Dar te'ai gandit vreodata ca tu esti Dmnezeu, ca in tine sunt lumi ?
Desigur, incepand de la semnalul lumii cuantice, la cel al lumii undo/corpusculilor, al atomic, al celular, lumea ficatului, a sistemelor, lumea psihica (mentala, afectiva, lumea inconstientului, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca in noi pot fi universuri necunoscute.
Si da, eu sunt dumnezeu (punct de vedere al momentului), ca si tine si oricine dealtfel, dar dumnezeu e in potenta in orice si toate sunt in el, de fapt toti si toate suntem unul, (una).
Asa e, unde nu e armonia, apare distructiva, disonanta, dar armonia fara intelepciune in plasma iubirii, nu are valoare universala.
