Nu trebuie sa incerci sa opresti gandurile, ci sa le oferi spatiu. Sa le observi doar, cu compasiune, fara sa te agati de ele, fara sa te identifici cu ele, fara sa le etichetezi in bune ori rele. Sunt doar ganduri. Epifenome. N-au alta putere decat cea pe care le-o conferim. Daca vei incerca sa lupti cu ele, vor reveni cu mai multa forta. Iar mintea va amplifica unii stimuli externi.
Apoi, incetul cu incetul, gandurile vor inceta sa apara. Mintea se va linisti. Va ramane doar cel care pana mai adineaori le observa.
Tehnica este destul de simpla. Ai nevoie doar de o incapere linistita, pozitia poate varia de la posturile clasice (provenite din yoga, jainism ori buddhism) de meditatie pana la a sta pe un scaun. Nu este indicat sa incercati a medita intinsi pe pat ori cand sunteti foarte obositi. Relaxarea profunda care insoteste meditatia poate sa va faca sa alunecati in somn. Pozitia spatelui trebuie sa fie dreapta, dar nu trebuie sa fie una in care musculatura este rigida. Demna si relaxata. Meditatia este un proces metacognitiv, atentional, experiential, care face posibila prezenta constienta in viata noastra. Un proces care ne asigura contactul cu o realitate la care suntem de obicei ori, generator de insight, si de ce nu, un proces de vindecare. Pentru inceput puteti sa va concentrati pe respiratie, pe locul senzatia care o provoaca inspiratia si expiratia in zona narilor ori in zona abdominala (se respira abdominal, folosind diafragma). Ori puteti numara de la 1 pana la 10 si apoi sa reveniti la 1, repetand procesul. Ori puteti sa sincronizati numaratoarea cu inspiratia ori expiratia.
M-am referit aici la meditatia de tip mindfulness-vipassana-anapasati-samatha. Celalate tipuri, jhanas sau dhyana pot fi asemuite cu starile din hipnoza.