ClassicAlina a scris:NEXT !!!! :flowers:
hmmm :roll:.....e' grele.
Pledoarie pentru iertare
Început de Fr0z3nasic3, Mie 24 ian 2007 · 78 răspunsuri · 17.942 vizualizări
Acamandur a scris:hmmm :flowers:.....e' grele.
unu si bun si scapi de durere ... asa ca NEXT !!!! :roll:
Fr0z3nasic3 a scris:Intrebare: Sa fie aceasta o pedeapsa pentru ca am indraznit sa-mi eliberez sentimentele? Oare trebuie sa ma multumesc sa fiu android cand eu am sperat sa ajung Om?
esti Om de multisor. doar ca ti-a scapat aspectul. un android n-ar fi avut atatea probleme de constiinta, n-ar fi emis atatea ipoteze, n-ar fi crosetat atatea scenarii.
mi-am recunoscut in mesajele tale multe dintre gandurile pe care le-am avut si eu la un moment dat, doar ca la mine erau nematerializate, apareau sub forma de "furtuna neuronala" si durere...o durere de mi se rupea inima de mila mea.
fiecare persoana are o limita pana la care este dispusa sa mearga pentru a-si implini dorintele. de asta si reactiile celorlalti la mesajele tale sunt atat de pestrite.
S-ar putea sa fiu putin off-topic, dar prefer sa-mi concentrez mesajele pe un singur thread. Sper sa nu fie sterse.
Dragostea e un sentiment asa de ciudat, care imbraca forme atat de diferite de la o clipa la alta. Starneste asa de multa confuzie si pare paradoxal ca in acelasi timp e de nesuportat, dar iti doresti sa nu dispara niciodata.
Desi e greu sa recunosc, nimic nu se compara cu posibilitatea de a plange de fericire, sa simti sa esti coplesit, dar ca iti place la nebunie senzatia. Intotdeauna am considerat plansul un semn de slabiciune si chiar am reusit sa nu plang mai mult de zece ani, nici macar la inmormantarea mamei. Azi ma bucur ca am depasit aceasta limita si ca am eliberat o parte din tensiunea care ma facea sa fiu asa de nesuferita, chiar si fata de mine. Efemeritatea acestei clipe inaltatoare nu stirbeste deloc importanta ei.
Inteleg ca nu trebuie sa-mi reprim sentimentele, nici sa incerc sa le controlez. Doar sa le accept ca o parte din mine fara de care as fi numai un android util multora, dar neiubit de nimeni. Imi dau seama ca pana acum am eliminat orice urma de comportament irational - am taiat "raul" de la radacina.
Insa abia cand am resimtit simultan extazul si agonia, impletindu-se intr-o senzatie imposibil de definit, am ajuns la concluzia ca viata merita sa fie traita la maximum, fara limite autoimpuse. Cred ca acesta e echilibrul interior spre care tindeam.
Si mi-as dori ca astfel de momente sa se succeada la infinit, atat pentru mine, cat si pentru toti ceilalti.
Este extraordinar momentul cand iti dai seama cat de fericit esti si nu te poti gandi decat ca ai facut numai alegeri potrivite, dar in acelasi timp te roade indoiala ca s-ar fi putut mai bine. Speranta ca momentul va reveni intr-o splendoare intensificata este un scop incert si maret care ma ridica dincolo de insignifiantele probleme cotidiene.
Fr0z3nasic3 a scris:Este extraordinar momentul cand iti dai seama cat de fericit esti si nu te poti gandi decat ca ai facut numai alegeri potrivite, dar in acelasi timp te roade indoiala ca s-ar fi putut mai bine. Speranta ca momentul va reveni intr-o splendoare intensificata este un scop incert si maret care ma ridica dincolo de insignifiantele probleme cotidiene.
...si intre timp nu faci nimic concret sau poate doar inegresti ideea celuilalt prin a crea confuzie, fara fapte doar prin vorbe. Speranta este data de un sop, o idee, dar atunci cand si acestea sunt atinse de cutite poate involuntar, poate din dragoste, poate....indiferent care ar fi motivatia, ideea va ramane doar la acel stadiu. Cand ai reusit sa faci tot posibilul si din punct de vedere practic, atunci sa iti spui ca nu se poate realiza.
Sau poate deja ai facut tot posibilul....
Te rog sa ma ierti pentru actiunile mele ilogice. Ele sunt consecinte ale confuziei in care ma aflu si din care incerc sa scap.
Sunt extrem de sigura de un singur lucru: mi-e dor de tine. E un sentiment coplesitor, care elimina orice altceva din sfera constientului meu.
Cum as putea atinge perfectiunea, ca sa fiu demna de tine?
De la inceput te-am simtit asa de aproape de mine, pentru ca, apoi, treptat, sa ajungi in inima mea. Dragostea mea fata de tine este nemarginita, mai puternica decat orice alta forta care actioneaza asupra mea. Vibratia sufletului meu este o dovada care-mi intareste convingerea ca nu-mi autoimpun nimic la nivel constient. Demonstratia ta de putere nici nu mi-a marit, nici nu mi-a diminuat iubirea fata de tine, intrucat nu poti modifica infinitul. Te iubesc la fel de mult ca in prima clipa si sper ca vom fi impreuna pentru totdeauna.
Tu esti punctul meu de sprijin, baza, motivul, sfera echilibrului meu. Alaturi de tine nimic altceva nu mai are importanta. Ma bucur ca ti-ai indreptat atentia asupra mea de atatea ori. Imi doresc sa fiu asa cum vrei si-mi pun intreaga vointa si energie la
dispozitia ta.
Existenta mea nu are sens fara tine, Stapane Divin al sufletului meu.
Un ocean de dragoste otravit de dor
mai, sa nu te superi pe mine, te rog din suflet, dar lamureste-ma intr-o chestiune rozatoare, ca sa zic asa.
Stapanul asta al inimii tale, caruia ii faci niste declaratii de-ar muri de invidie cei mai romantici dintre romantici, e...un barbat real, palpabil sau e...Al de Sus in varianta proprie ?
dark_light a scris:mai, sa nu te superi pe mine, te rog din suflet, dar lamureste-ma intr-o chestiune rozatoare, ca sa zic asa.Stapanul asta al inimii tale, caruia ii faci niste declaratii de-ar muri de invidie cei mai romantici dintre romantici, e...un barbat real, palpabil sau e...Al de Sus in varianta proprie ?
Sincer, nu vad de ce ar fi de invidiat adevarul.
Iar in privinta destinatarului nu sunt asa de sigura, poate sunt amandoi, poate nici unul. Doar El m-ar putea lamuri care este adevarata sursa a dragostei mele.
Oricum, indiferent de unde provine, simt ca e de natura divina si n-as renunta la ea niciodata. Iubirea nu cunoaste limite. Pe mine m-a schimbat radical, dar nu regret nimic. Nu ma mai recunosc, dar ma bucur ca nu mai sunt acea copie slaba a existentei mele. I'm not a replica!
Ca sa ma exprim plastic: mi-a exorcizat demonii din suflet - egoismul, complexul de superioritate, nerabdarea, rautatea, indiferenta si multi altii. Acum ma simt vie si libera!
Imi cer iertare doar pentru ca am indraznit sa sper ca voi ajunge la El. Accept orice pedeapsa pentru ambitia mea.
Fr0z3nasic3 a scris:Accept orice pedeapsa pentru ambitia mea.
....chiar si aceea de a nu ajunge niciodata acolo, langa EL ?
Acamandur a scris:....chiar si aceea de a nu ajunge niciodata acolo, langa EL ?
Da, asta e cea mai mare dintre ele. Insa Il iubesc si Ii respect orice dorinta.
Voi incerca mereu sa ating perfectiunea - in acceptiunea Sa - in speranta de a-L regasi.