Se presupune ca o educatoare este pregatita sa inteleaga si mentalul unui baietel, si este obligata prin natura meseriei sa faca eforturi pentru a se juca si cu un baietel. La fel un educator este pregatit sa inteleaga si o fetita, mai ales ca s-a dus in acel mediu si prin vocatie.
Cand vine vorba de oameni obisnuiti e mai greu. Nu oricine stie sa se joace cu un copil de 3 ani de gen opus.
Fetita de care e vorba are doar 3 ani, deci posibilitatile de comunicare cu ea sunt mai limitate.
La 3 ani abia stie vorbi, asa ca si reprezentarile mentale (necesare in actul ludic) sunt mai reduse.
Omul obisnuit ridica din umeri si spune: "ce sa-mi bat capul, nu stiu/nu pot, si gata".
Daca barbatul asta nu a reusit sa se joace cu o fetita de 3 ani inseamna ca este mai inchistat, parca nu isi permite sa se joace, sa isi dea drumul.
Dar daca ar avea o masinuta cu telecomanda care sare peste obstacole (cum sigur nu a avut cand era micut), s-ar putea sa i se reactiveze spiritul ludic. Iar fetita va fi vrajita de luminile schimbatoare si vajait si miscari.
Cumva trebuie sa se intersecteze domeniile celor doi.