Relatie copil-tata vitreg

Livium,fetita are sentimente cat se poate de frumoase pentru tine...o discutie cu mama sau altcineva despre locul tau in inima si familia ei,nu ar face decat sa o raneasca.

Din proprie experienta iti spun ca poti iubi,respecta,aprecia pe cineva ,si fara a-l numi ,,TATA".S-ar putea ca asta sa vina cu timpul,dar nu cred ca te-ar incalzi cu ceva.Bucura-te mai mult de faptul ca te-a primit in familie,ca iti cere s-o ajuti,ca te solicita sa-i fii alaturi,dar...nu o forta .

Eu am trecut cam prin acelasi tip de situatie...mama-soacra ar fi vrut sa-i spun ,,mama"...motivatiile ei erau exact aceleasi cu ale tale...numai ca eu nu am putut,nu din cauza ca nu simteam asta,ci din simplul fapt ca locul de ,,mama" era deja ocupat...nu pot sta doua persoane pe aceea functie!..o respect,tin foarte mult la ea...uneori am intimitati cu ea pe care nu le am cu mama mea,dar...nu o numesc mama.Si nu ma adresez ei niciodata direct...evit sa o numesc cumva.

Aveti dreptate, am fost cam egoist, abia acum pot sa ma pun in locul ei si sa realizez ca e greu si pentru ea.E nevoie de mult timp si mari eforturi si de multa RABDARE.Multumesc tuturor pentru sfaturi. Sunteti GROZAVI. As vrea sa fiu si eu de folos acestei comunitati asa cum a fost ea pentru mine.

Trebuie sa stau de vorba cu ea. Trebuie sa va spun ca este un copil extraordinar de inteligent, cu mult peste varsta ei (tocmai din acest motiv este si dificil de a stabili o legatura cu ea). problema este ca nu stiu cum sa o abordez.

livium a scris:

Aveti dreptate, am fost cam egoist, abia acum pot sa ma pun in locul ei si sa realizez ca e greu si pentru ea.E nevoie de mult timp si mari eforturi si de multa RABDARE.Multumesc tuturor pentru sfaturi. Sunteti GROZAVI. As vrea sa fiu si eu de folos acestei comunitati asa cum a fost ea pentru mine.

Trebuie sa stau de vorba cu ea. Trebuie sa va spun ca este un copil extraordinar de inteligent, cu mult peste varsta ei (tocmai din acest motiv este si dificil de a stabili o legatura cu ea). problema este ca nu stiu cum sa o abordez.

Fiind o fetita inteligenta, sunt sigura ca are cateva pasiuni. Cel mai simplu mod de a stabili o legatura cu ea este sa-i sustii si sa te implici in activitatile care ii plac foarte mult- pictura, desen, muzica, sport, jocuri, ce ii place ei. Cu toate astea, trebuie sa fii atent la semnalele pe care ti le transmite, in sensul de a nu deveni prea intruziv si sa nu dai de inteles ca ai vrea sa iei locul cuiva- copiii simt asta. Asta inseamna ca este bine sa iti manifesti disponibilitatea, dar sa o lasi pe ea, cel putin prima data, sa te invite "pe terenul ei". Stiu ca suna putin cam tehnic, insa asa poti preveni instalarea acelui sentiment de intruziune.

Buna seara .

Am 25 de ani , o fetita de 5 ani , sunt divortata.

De aproape 3 ani de zile sunt impreuna cu un baiat minunat .de 2 ani sunt in Italia cu el, fetita am adus o sa locuiasca cu noi de 1 an. Meege la gradinita aici , a invatat limba si e totul bine in privinta educatiei .

Am o singura problema : acest baiat ma iubeste , imi doreste tot binele din lume, dar evita orice ocazie de a iesi cu fetita in oras, la cumparaturi, sa se joace cu ea , sa stea la masa cu ea etc. , iar atunci cand o face imi pare ca e un lucru fortat pentru el, ca si cum ar fi obligat sa faca lucrurile alea doar pentru ca ma vrea pe mine langa el. Nu e rau cu ea, ii cumpara dulciuri, cadouri cand este o zi de nastere sau sarbatori, dar ma doare . Avem alti copii mititei di familia lui cu care ne vizitam , dar il vad diferit cu ei, se joaca, glumeste. Suntem in pregatirile de nunta pe 22 august.

Il iubesc enorm si el la fel. Totusi vad si comportamentul fetitei si aceeadi treaba : parca e fortata si ea , ii vorbeste "dulce" numai cand sunt eu de fata.

Ma scuzati daca am scris ideile rasfirat dar e prima oara cand m am gandit sa fac asta.

Mi e putin teama , ma doare si nu vreau sa sufere nici unul.

P S Tatal fetitei nu se face prezent de mai bine de un ,inainte o vedea de 2 ori pe an. Suntem despartiti de cand fetita avea 3 luni , iar aceasta relatie e singura care am avut o .

Daca ati avea vreun sfat despre cum ar trebui sa ma comport sau sa vorbesc, le astept cu mare drag.

Va multumesc.

Daca esti mama, nu poti fi mama cu jumate de norma.

Asa si cu tatal.

Or e tata, or nu e.

Nu e al lui, nu poate sa se comporte ca si cum ar fi al lui.
Atat timp cat se comporta normal, nu ii vorbeste urat, nu vad care e problema.
Vrei sa-l vezi ca se comporta ca si cum ar fi copilul lui, dar asta nu e treaba lui, este treaba tatalui natural.
El poate doar sa fie decent si corect cu copilul, asta pentru ca te vrea si pe tine langa el, asa cum ai spus mai sus.
Din punctul meu de vedere, n-ai niciun motiv sa ceri mai mult, atat timp cat el se comporta decent si nu impiedica in niciun fel dezvoltarea sau educatia copilului tau.

Ce inseamna "ii vorbeste dulce numai cand sunt eu de fata"? Cum se comporta cu ea cand stie ca tu nu il vezi? L-ai urmarit?

Mie mi se pare ciudat ca e capabil sa se poarte frumos cu alti copii, dar ii e foarte greu chiar si sa o accepte in preajma lui pe fetita ta. Nimeni nu e obligat sa iubeasca copiii altora, dar cand iti doresti o relatie cu cineva care are un copil, e imposibil ca sa faci o asemenea relatie functionala daca nu ii agreezi copilul, pt. ca atunci cand ii respingi copilul, respingi o parte din persoana respectiva. Asta doare. Nu mai zic de faptul ca intotdeauna copiii simt cand sunt nedoriti, iar asta le provoaca suferinta. Si simt si durerea parintelui. Ma intreb cum se va simti fetita ta in cazul in care tu i-ai face lui un alt copil. N-as vrea sa stiu. Nu m-as casatori cu un asemenea om nici daca mi-ar asterne toata lumea la picioare si nici daca ar exista nesansa sa raman singura pt tot restul vietii.

Asa cred si eu.

Decat cu un tata de complezenta, mai bine fara!

Pt copil, bineinteles.

Daca ii respingea copilul nu il chema/accepta sa stea cu ei, sa mearga acolo la gradinita sau scoala, etc.
Spune singura ca se comporta normal cu copilul, ca nu se comporta urat, de ce scoateti din context?
Diferenta e ca ea vrea sa se comporte cu copilul de parca ar fi al lui, iar asta nu se poate, asta face doar parintele natural al copilului, ca aici nu vorbim despre un copil adoptat si despre un cuplu care isi dorea copii si nu avea alta cale.

Exista oameni care infiaza, ca vor.

Daca el ii trateaza copilul ca pe un atas la motor, fiind interesat doar de motorul in sine...ce rost are sa intemeieze o familie? Nu pot ranane iubiti si atat?

Sa faca doi copii cu ea si copilul ei sa fie pe post de atas in continuare?

Chiar daca nu intelegi, ea de fapt stie si simte cum sta treaba. Altfel nu ar avea dileme.