AliceInWonderland a scris:Eu trec din una in alta, asa ca pana la urma am tras concluzia ca am fost "programata" pentru dependenta de substante. Cred ca ar trebui sa renunt la a mai trai in societate ca sa le las definitiv. Ce-i drept, o perioada reusesc, dar la mine starea psihica e atat de lamentabila incat mai mult de cateva saptamani/luni e imposibil sa ma tina aceste "realizari".
Nu nu ..... nu gandii asa.astfel de gandire te retine a poti scapa de acea dependenta. Stiu cat este de greu sa te lasi de ele,si cat trebuie sa te lupti pentru a reusi. Eu una eram atat de ametita ,si uitam de la mana pana la gura.....efectiv nu ma concentram si incepusem sa crd ca sunt tare proasta si toanta de fac numai boacane.dar dupa acea perioada de sevraj vreau sa zic ca atat de bine am reusit sa ma simt. Erau ani buni de cand nu mai eram asa de fresh.....eram in stare sa invat sa ma concentrez....dormeam si eu mai putin...adica normal...nu de la 12 -14 ore in sus pe zii.
AliceInWonderland a scris:M-am lasat de ceva ce mi-a facut mult rau (psihic), dar apoi, vazand ca o dau in depresii si mai rau, am inceput sa iau niste medicamente despre care am crezut ca o sa ma ajute sa trec mai usor peste-si asa a si fost, doar ca stiam despre dependenta fizica pe care o dau, insa am ignorat-o. Am fost fericita ca am gasit ceva care sa nu ma faca chiar leguma-cum ma facea cealalta chestie de care sunt bucuroasa ca am scapat-dar ma ajutau sa trec peste starea proasta, de fapt de asta am si nevoie. Am avut sevraj, acum vreo 10 zile, nu m-am izolat dar pur si simplu am stat in pat, adevarul este ca mi-era si greu sa ma ridic. Si pana la urma am reusit. Problema mea este insa ca nu stiu cat timp o sa pot sta clean, mi-e teama ca problemele pe care le am nu ma vor lasa in pace definitiv si pot recidiva, cum de altfel s-a intamplat mereu. De fapt, nu sevrajul e cel mai rau, ci recaderile-te fac sa o iei de la capat si uite-asa se duce dracului toata munca. Eu iti multumesc pentru incurajari, este foarte important pentru mine. Cred ca ar trebui sa invat sa iau totul mai usor, sa lucrez la psihic...am nevoie de calm, mult calm in jurul meu(si nu am de unde sa-l scot) si, exact cum ai spus tu, self love. Astea imi lipsesc. Cand ai tulburare afectiva bipolara e foarte greu, mai ales cand vezi ca ai tai efectiv nu fac nimic ca sa te protejeze. Dar am sa ma chinui, am sa ma straduiesc sa nu recad, cum ai spus tu: sa ma gandesc la zilele frumoase care vor urma, ma voi simti un om nou (stiu senzatia, am mai avut-o doar). Thank you again.
Dar acele decaderi care apar,sunt ca tu le dai voie. In moemntul in care simti ca apar din nou incearca sa faci ceva bun pentru tine.Tocmai ca cunosti ce este si cum este depresia poti lupta cu ea. daca reusesti sa nu mai ai acele recaderi vei reusii sa scapi si de medicamente.Si iarasi stiu cum este am avut si eu 2 recaderi anul trecut foarte urate,si la una din ele am fost nevoita sa ma internez,chiar de ziua mea s-a intamplat...dar eram prea varza si nu ma faceam fata.dar si dupa ultima internare mi-am zis ca nu voi mai permite niciodata sa mai trebuiasca sa trec prin asa ceva,si ca voi face tot ce tine de mine posibil sa pot reusii. Sportul,miscarea.iesirea cu prietenii ajuta foarte mult.Apoi sa faci ceva ce iti place enorm de mult iarasi ajuta....si te mai ajuta sa capeti si incredere in fortele tale. Si in timp iti va creste si stima de sine,si crescand aceasta stima atunci o depresie mai greu se va instala din nou. Poti lupta cu astfel de stari dar e nevoie de multa munca rabdare si da ai nevoie de iubirea celor din jur sa te sustina si sa te ajute. Hai ca stiu ca poti.....trebuie sa ai rabdare si atunci cand se intampla sa ai vreun esec,sa nu vezi acel esec ca pe o tragedie ci ca pe ceva din care ai invatat ceva...o experienta care te va ajuta pe viitor.Si pana la urma si depresia e o experienta din care ai ceva de invatat. Si depresia are o parte buna,majoritatea persoanelor ce trec prin depresii ajung sa se cunoasca mai bine,sunt mai atenti la nevoile celorlati...te face in general sa fii o persoana mai buna. 