Cum scapam de dependenta medicamentoasa?

ana _ a scris:

nu sunt medic, dar consider ca a trai cu dureri, a "te obisnui cu durerea" e la fel de nociv ca si dependenta de medicamente. Poate chiar mai nociv.

Sunt oameni care, obisnuindu-se cu durerile, nu au mai dat importanta bolii.

consecintele le intuiesti...

sanatate!

Total de acord cu tine ana DAR ...................toti avem o limita a rabdarii si a puterilor ca sa nu mai spun a banilor

tavi_ar a scris:

Buna la toti !

In urma cu 5 ani am fost diagnosticat cu o tulburare mixta, anxios-depresiva, insotita de agorafobie si de hiperacuzie.

Am urmat tratment cu anxiolitice si antidepresive, starea mea actuala fiind imbunatatita semnificativ. Singura problema serioasa care persista (s-a instalat la inceputul afectiunii si nu vrea nicicum sa cedeze) este insomnia cronica. Trebuia poate sa apelez si la un psihoterapeut. Nu prea imi inspira incredere. Cred ca m-am vindecat prin autocunoastere, autosugestie si o vointa puternica in lupta cu mine insumi.

Problema mea principala este dependenta pe care o am la benzodiazepine.

Psihiatrii mi-au prescris aceste medicamente care creeaza dependenta iar eu le-am luat fara intrerupere(Diazepam, Rudotel, Rohipnol, Nitrazepam, Lexotan, Napoton, Tranxene, etc.). Si in prezent, pentru insomnie mai iau Nitrazepam de 2,5 mg.

Avand convingerea ca excesul medicamentos nu este bun si suspicionand faptul ca unele reactii adverse, cum ar fi irascibilitatea, vertijul, 'nodul in gat', etc., sunt datorate si de catre medicamentele in cauza, am incercat reducerea treptata a dozelor. Am avut 5 tentative in acest sens si am urmat intocmai recomandarile psihiatrilor, insa, de fiecare data am intrat in stari groaznice de sevraj. La un moment dat, luam 40 mg. Tranxene pe zi. In lupta cu dependenta organica si psihica am adoptat o 'tehnica' personala. Timp de 8 luni am redus treptat din Tranxene. Poate o sa va amuze, insa efectiv, asa am procedat !. Zilnic, cu o scobitoare, sub controlul lupei, eliminam progresiv cate un 'graunte de drog'. Chestia asta a mers, insa dupa cum am precizat, mai iau inca pentru somn 2,5 mg. de Nitrazepam. As vrea sa scap si de acest 'drog' si sa iau ceva naturist pentru insomnie. Sa incerc oare aceeasi 'tehnica', si, ceva mai tarziu, sa-mi administreze cineva placebo doza infima care a mai ramas ? Substituita cu ceva inofensiv, gen piramdon sau aspirina ?

Va rog din suflet, daca aveti experienta sau cunostinte in domeniu, ajutati-ma !

dark_fear a scris:

pentru toti care sufera de depresie sau chir si de insomnii, v-as sfatui sa incercati hipnoza. la mine functioneaza si chiar este indicata in tartarea starilor anxioase si a fobiilor. pentru a va linisti hipnoza nu e decat acea stare cand esti gata sa te trezesti dimineata si esti inca adormit. sunt doar niste simple sugestii. daca vreti sa va apucati mai scrieti pe acest forum sa va vand niste ponturi p ecare dinpacate nu multi hipnoterapeuti le dau paiecientilor...

dark_fear a scris:

pentru toti care sufera de depresie sau chir si de insomnii, v-as sfatui sa incercati hipnoza. la mine functioneaza si chiar este indicata in tartarea starilor anxioase si a fobiilor. pentru a va linisti hipnoza nu e decat acea stare cand esti gata sa te trezesti dimineata si esti inca adormit. sunt doar niste simple sugestii. daca vreti sa va apucati mai scrieti pe acest forum sa va vand niste ponturi p ecare dinpacate nu multi hipnoterapeuti le dau paiecientilor...

Sunt si eu interesat aceste sugestii.

In ultimul an am consumat cam vreo 12 tuburi de tranxene 5 mg . In ultima jumatate de an am luat constant cate 2 pe zi crezand ca e o doza mica care nu va provoca dependenta(am luat de cateva ori si cate 3-4).Insa din cauza ca nu am marit doza , a aparut treptat acel "rebound effect".Adica starile s-au amplificat si se manifesta cu mult mai rau ca inainte sa iau pastilele din cauza ca organismu a inceput sa le tolereze si vrea mai mult.

Am decis sa incetez treptat sa le mai iau.In ultimile doua saptamani am luat doar cate 6 pastile pe saptamana in loc de 14 insa simt ca ma i-a dracu din cauza sevrajului.Nu mai pot nici sa ies din casa.Perceptia si simturile s-au degradat in ultimul hal incat am senzatia permanenta ca traiesc intr-un vis. Orice sunet mi se pare strident , daca merg intr-o incapere cu neoane albe imi pierd mintle , nu pot intelege ce spune cel de langa mine.

Parerea mea e pretul pe care il ai de platit dupa luarea pastielor pe o perioada indelungata e prea mare.Sunt bune doar ptr perioade de criza , scurte si cu adevarat severe.In rest , bage dracu p**a`n ele.

Deci hai sa iti spun si eu cum m-am simtit in acea perioada de sevraj. Cand am afla pe la inceputul primaverii ca as putea sa plec in Franta cu o bursa de studiu,am zis ca trebuie sa reduc medicamentele,ca timp de 3 luni sa termin tot de luat.Initial doctorita mea a injumatatit medicamentele,si deja incepuse sa se instaleze perioada de sevraj,ma simteam rau :ametita,ziceam ca sunt beata,de concentrat nici vb....de multe ori vb lumea cu mine dar eu nu imi dadeam seama. peste 2 saptamani aflu ca s-a dus visul meu de a pleca...hmmm atunci m-am enervat stiam ca din cauza medicamentelor nu voi da acel randament pe care il vreau eu pt a trece peste sesiunea de vara si restantele care multe mai sunt.Asa ca am zis trebuie sa renunt la tot odata. Si am inceput sa nu mai iau nici o pastila.Deci pot zice ca au fost 3 saptamani de cosmar,imi era frica si sa ies din casa,ameteli,ma simteam ciudat...eram nervoasa,agitata dar foarte trista,faceam orice ca sa imi ocup timpul,sa nu permit unei astfel de stari sa se instaleze asupra mea.Ce pot zice acum la 2 luni dupa ce am scapat de perioada de sevraj.....doamne sunt cea mai fericita.Dorm foarte bine,ma pot concentra....chiar daca somnul s-a imputinat cantitativ calitativ e mult mai bun. Insa pentru a reusii sa treci cu brio de perioada de sevraj trebuie sa iti doresti foarte mult.Si dupa te vei simtii atat de bine.

Incurajator postul tau.Multam

Eu trec din una in alta, asa ca pana la urma am tras concluzia ca am fost "programata" pentru dependenta de substante. Cred ca ar trebui sa renunt la a mai trai in societate ca sa le las definitiv. Ce-i drept, o perioada reusesc, dar la mine starea psihica e atat de lamentabila incat mai mult de cateva saptamani/luni e imposibil sa ma tina aceste "realizari".

AliceInWonderland a scris:

Eu trec din una in alta, asa ca pana la urma am tras concluzia ca am fost "programata" pentru dependenta de substante. Cred ca ar trebui sa renunt la a mai trai in societate ca sa le las definitiv. Ce-i drept, o perioada reusesc, dar la mine starea psihica e atat de lamentabila incat mai mult de cateva saptamani/luni e imposibil sa ma tina aceste "realizari".

Nu gandi asa.Nimeni nu e "programat" pentru a trai asa.Stiu ca e greu sa lupti ci cu psihicul si cu fizicul in acelasi timp.Se afecteaza si alimenteaza negativ unul pe altul si poti ajunge intr-un cerc vicios.Dar daca ai ambitie si te iubesti pe tine insuti indeajuns poti depasi faza aceasta.

Vorbesc din proprie experienta si stiu ce inseamna sa fii la pamant cu psihicul,sa te lupti cu depresia...si in acelasi timp sa suferi si dpdv fizic cu sevraj.E un cosmar.Dar gandeste-te la viitor,la toate zilele frumoase pe care le ai inainte,la sanatatea ta care nu merita sa fie distrusa sub nici o forma indiferent prin cata suferinta va trebui sa treci ca sa iesi la suprafata.

Spune-ti ca niste medicamente nenorocite nu te vor tine la cheremul lor,nu iti vor dicta viata si ca esti mult mai puternica decat ele.Get mad...nu te lasa prada disperarii si auto-compatimirii.Tentatia e mare sa ne dam batuti si sa ne convingem ca asa ne este dat si ca nu putem schimba nimic.Ne face sa simtim ca imbunatatirea situatiei nu depinde de noi ci de vreo soarta cosmica () si ca atare daca nu reusim nu suntem vinovati din moment ce nu se afla sub controlul nostru.E o metoda psihologica de a ne absolvi de responsabilitatea pe care o avem spre noi insine si de a nu ne blama pentru esecuri sau lipsa de vointa.Been there done that....the easy way out.Acum 5 ani nici eu nu vedeam lumina la capatul tunelului si am zis de multe ori "nu pot" sau "nu mai pot"...pana cand am ajuns sa zic "WTF...trebuie".M-am suparat pe mine insumi in momentele cand ma auto-compatimeam si de multe ori mi-am zis in oglinda "you are weak and stupid get your f***ing act together"...

"Nimeni si nimic nu ma va doboari pe mine si nu ma va aduce in genunchi"....baga-ti fraza asta in minte si incepe sa a o crede.

Pregateste-te mental pentru catva timp de suferinta fizica,ceva izolare (daca esti dependenta tare) dar gandeste-te ca e temporar.Curaj,ambitie si mai presus de toate self love.

Naeema a scris:

Nu gandi asa.Nimeni nu e "programat" pentru a trai asa.Stiu ca e greu sa lupti ci cu psihicul si cu fizicul in acelasi timp.Se afecteaza si alimenteaza negativ unul pe altul si poti ajunge intr-un cerc vicios.Dar daca ai ambitie si te iubesti pe tine insuti indeajuns poti depasi faza aceasta.

M-am lasat de ceva ce mi-a facut mult rau (psihic), dar apoi, vazand ca o dau in depresii si mai rau, am inceput sa iau niste medicamente despre care am crezut ca o sa ma ajute sa trec mai usor peste-si asa a si fost, doar ca stiam despre dependenta fizica pe care o dau, insa am ignorat-o. Am fost fericita ca am gasit ceva care sa nu ma faca chiar leguma-cum ma facea cealalta chestie de care sunt bucuroasa ca am scapat-dar ma ajutau sa trec peste starea proasta, de fapt de asta am si nevoie. Am avut sevraj, acum vreo 10 zile, nu m-am izolat dar pur si simplu am stat in pat, adevarul este ca mi-era si greu sa ma ridic. Si pana la urma am reusit. Problema mea este insa ca nu stiu cat timp o sa pot sta clean, mi-e teama ca problemele pe care le am nu ma vor lasa in pace definitiv si pot recidiva, cum de altfel s-a intamplat mereu. De fapt, nu sevrajul e cel mai rau, ci recaderile-te fac sa o iei de la capat si uite-asa se duce dracului toata munca. Eu iti multumesc pentru incurajari, este foarte important pentru mine. Cred ca ar trebui sa invat sa iau totul mai usor, sa lucrez la psihic...am nevoie de calm, mult calm in jurul meu(si nu am de unde sa-l scot) si, exact cum ai spus tu, self love. Astea imi lipsesc. Cand ai tulburare afectiva bipolara e foarte greu, mai ales cand vezi ca ai tai efectiv nu fac nimic ca sa te protejeze. Dar am sa ma chinui, am sa ma straduiesc sa nu recad, cum ai spus tu: sa ma gandesc la zilele frumoase care vor urma, ma voi simti un om nou (stiu senzatia, am mai avut-o doar). Thank you again.

AliceInWonderland a scris:

M-am lasat de ceva ce mi-a facut mult rau (psihic), dar apoi, vazand ca o dau in depresii si mai rau, am inceput sa iau niste medicamente despre care am crezut ca o sa ma ajute sa trec mai usor peste-si asa a si fost, doar ca stiam despre dependenta fizica pe care o dau, insa am ignorat-o. Am fost fericita ca am gasit ceva care sa nu ma faca chiar leguma-cum ma facea cealalta chestie de care sunt bucuroasa ca am scapat-dar ma ajutau sa trec peste starea proasta, de fapt de asta am si nevoie. Am avut sevraj, acum vreo 10 zile, nu m-am izolat dar pur si simplu am stat in pat, adevarul este ca mi-era si greu sa ma ridic. Si pana la urma am reusit. Problema mea este insa ca nu stiu cat timp o sa pot sta clean, mi-e teama ca problemele pe care le am nu ma vor lasa in pace definitiv si pot recidiva, cum de altfel s-a intamplat mereu. De fapt, nu sevrajul e cel mai rau, ci recaderile-te fac sa o iei de la capat si uite-asa se duce dracului toata munca. Eu iti multumesc pentru incurajari, este foarte important pentru mine. Cred ca ar trebui sa invat sa iau totul mai usor, sa lucrez la psihic...am nevoie de calm, mult calm in jurul meu(si nu am de unde sa-l scot) si, exact cum ai spus tu, self love. Astea imi lipsesc. Cand ai tulburare afectiva bipolara e foarte greu, mai ales cand vezi ca ai tai efectiv nu fac nimic ca sa te protejeze. Dar am sa ma chinui, am sa ma straduiesc sa nu recad, cum ai spus tu: sa ma gandesc la zilele frumoase care vor urma, ma voi simti un om nou (stiu senzatia, am mai avut-o doar). Thank you again.

izolarea nu e un lucru bun pentru situatii de genul asta.Iti creezi o lume artificiala si pierzo notiunea de realitate.Cand vei da piept cu actiunile zilnice reale si cu oamenii din jur iar o sa devii vulnerabila si o sa cauti retragerea in tine insati.

Cat de greu iti vine ,trebuie sa iti faci prieteni si mai ales sa ai ore cand sa iti impui a iesi afara, in natura .

Un prim pas este sa constientizezi ce anume iti provoaca suferinta pentru a sti cum poti sa o intimpini ori de cate ori incepe sa puna stapinire pe tine.Incearca pas cu pas..in prima zi impuneti din rasputeri sa nu iei nici un fel de medicament si inlocuieste dorinta acesta cu orice altceva.Incepe sa citesti o carte sau stabileste o ora de iesit la un magazin sau in alt loc populat.