Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări
[quote name='laursan3' date='Jan 25 2009, 01:37 PM' post='1059830204'
te poti concentra si la ce nu trebuie cum ar fi propiile probleme!
tocmai de asta spuneam sa se aleaga o activitate placuta (pictura, lucru manual, a invata un instrument, cum ai zis si tu, etc) care sa tina mintea ocupata si sa ofere o satisfactie a lucrului facut cu mana ta, ptin concentrarea si munca ta!
Acumularea de cunostinte si rumegarea lor la nesfarsit , tratamentele , micile progrese pe care le facem , sunt doar iluzii care nu fac decat sa ne adanceasca in aceasta stare , care ne vor epuiza toate resursele si nu ne vor duce nicaieri decat la implinirea scenariului pe care noi ni l-am scris.
Pe noi cei care suntem prea adanciti in starea de depresie doar niste experiente extreme , brutale , sau o terapie transanta ne-ar mai trezi.
E nevoie de un click sau mai multe ptr a starni dorinta de a iesi din cercurile astea vicioase si de a invata sa simtim , gandim , corect.Dorinta pe care noi nu avem (sau eu cel putin nu o am , ca sa nu fiu acuzat ca bag pe toti in aceasi oala).
Editat Dum 25 ian 2009 17:04
ahab a scris:Justine draga, tu acum joci un joc cu noi aici pe site. Ne ceri pareri, esti de acord cu ele apoi te contrazici si o luam de la capat.
Am cerut o mana de ajutor atunci cand ma simteam foarte rau. Intre timp ma simt ok. Probabil ca nu ai citit unde am scris asta. Nu stiu de ce se ajunge la replici acuzative sau agresive, singura explicatie plauzibila este ca se fac prea multe presupuneri.
Un Om a scris:Acumularea de cunostinte si rumegarea lor la nesfarsit , tratamentele , micile progrese pe care le facem , sunt doar iluzii care nu fac decat sa ne adanceasca in aceasta stare
Corect, cu conditia ca persoana de care vorbesti sa nu faca nimic concret pentru a-si imbunatati starea, ci DOAR sa rumege idei.
Asa cum fac eu :cry:
Cavalerul_Jedi a scris:vari 2 des'te in urechi si rostesti cu voce tare... la la la la la la la... etc...:cry:
aa...păi fă tu aşa, dacă la tine funcţionează... succes :D
temporar a scris:Mi-ar placea sa-ti pot da un raspuns, dar din pacate stiu nici eu care "antidotul" cu exactitate al gandurilor parazite.
daca nu merge cu psihoterapie, preocupari exterioare, mai ramane alternativa antipsihoticelor usoare (cum e sulpiridul), nu zyprexa, ala e pentru schizofrenie decompensata
Editat Lun 26 ian 2009 00:27
cleric parca erai impotriva medicatiei... de ce nu ar merge cu psihoterapie si schimbat stil de viata? eventual sa plece si de langa oameni paraziti din viata bolnavului...
Buna! Sunt o fata de 20 de ani. Pana la varsta de 18 ani si jumatate, am fost cea mai fericita fata. Orice mi-am propus mi s-a indeplinit cu brio incepand de la examenele pe care le luam cu 10 pana la reusite sociale etc. Imi placea sa fiu minutioasa din toate punctele de vedere (haine, accesorii, stiinta, scriitura etc), sa fiu prima in toate. Imi doream sa devin scriitoare. Am participat la olimpiade: economie intr-a 11-a, filosofie intr-a 12-a...dar ( ca sa nu insist prea mult pe cv-ul" meu), cand am aflat ca am picat examenul de la facultatea visurilor mele( jurnalism), am facut o mare depresie. M-a lovit spontan intr-o dupa-masa o tristete si o durere in plexul solar. A tinut cateva momente. Apoi a doua zi a fost de mai lunga durata pana sa o simt zilnic. Habar n-aveam ce se intampla cu mine. Am ajuns la o facultate particulara unde uram absolut totul. Departe de prieteni si de viata mea de odinoara. De atunci ( se fac aproape 2 ani de zile) lupt incontinuu cu depresia si cu diverse probleme de somn. Mi-am pierdut concentrarea, vitalitatea, pofta imensa de viata si nu stiu ce sa fac ca sa-mi revin. Am incercat acum 1 an un minim de tratament alopat de 6 saptamani prin intermendiul caruia m-am mai ameliorat ( nu mai simteam durerea in stomac, in rest problemele cu somnul si cu faptul ca-n capul meu totul era vraiste, a persistat). Apoi am incercat un tratament homeopat(pe care il tot incerc), dar nimic. Am probleme cu somnul, capul mi-l simt in stand by, cand ies pe strada ametesc si inca mai sunt la facultatea aia particulara pe care o urasc. Dar, practic, am intrat intr-un cerc vicios: as vrea sa fac si una la stat gandindu-ma ca asa as avea un scop in viata si m-as reabilita, dar pe de-o pare mi-e frica de faptul ca n-am sa fac fata( as opta sa fac informatica- am terminat profil de mate-info si am dat si la bac info <<9.65>>). Voi ce parere aveti? Ce-ar trebui sa fac? (in plus...urasc Bucurestiul:) ) Astept raspunsurile voastre si doresc sa stiu si eu mai multe despre experientele voastre cu depresia
Eu cred ca ai avut pretentii, asteptari prea multe de la tine. Nu intotdeauna ai parte de reusite. Asa e viata. Se mai intampla... Poate a fi bine sa termini totusi facultatea aia (daca tot ai inceput-o). In timpul cat o mai faci sau dupa, de ce nu, poti incerca sa dai la ce facultate mai vrei. Totul e sa te pregatesti... dar si asa, e adesea chestie de noroc, ca la loterie... depinde de subiect...
Mai poti incerca si la jurnalism, de ce sa te dai batuta? Daca n-ai reusit o data, nu inseamna ca nu vei fi niciodata in stare.
E o perioada mai asa... dar trece si asta... desi poate nu-ti vine acum sa crezi... Si eu am trecut prin momente din astea cand aveam impresia ca nu ma pricep la nimic, ca n-o sa inteleg niciodata anumite lucruri...
Nu vei ramane toata viata in facultatea aia particulara, stai linistita... Va veni apoi vremea sa-ti gasesti servici...
Nu o duc multi stralucit dupa ce termina liceul. Se-ntampla sa pice la admitere la facultate, sa piarda facultatea... Eu zic ca n-are pana la urma ce sa-ti strice nici facultatea particulara, ar fi o experienta in plus. Iar viata ta nu s-a terminat, ai tot timpul sa intri la alta facultate.
Oamenii destepti isi fac multe probleme in legatura cu viitorul, cu viata... Sunt altii care nu se gandesc decat la distractie, n-au nici un scop in viata, parintii se lupta sa-i scoata din liceu, sa-i bage-n facultate, apoi sa-i scoata de acolo.
Daca ai obtinut o nota mai mica, nu inseamna ca aia e valoarea ta, ca nu poti sa te perfectionezi pe urma...
Succes. Tine totul de munca, putin noroc si curajul de a incerca...
Sunt convinsa ca nu esti intr-o situatie placuta, dar lasa ca scapi tu din asta si vor veni vremuri mai bune...
Ai conditionat fericirea ta,de intrarea la facultatea aia...Chiar nu stiu ce te-o fi facut sa crezi ca la facultatea de jurnalism,o sa devi scriitoare! -n-are nici o legatura.Important e sa ai ce sa spui,si sa simti cum sa o spui...tine de dezvoltarea ta,si nu cred ca poti sa inveti in vreo facultate asa ceva.
Spui ca urasti facultatea la care esti acum,ca urasti absolut totul la facultatea aia...si urasti Bucurestiul...
Esti in halul asta,din pricina ca esti ambitioasa si orgolioasa...si plina de ura.