Depresia - cauze, experiente

Zuma_ a scris:

Buna! Sunt o fata de 20 de ani. Pana la varsta de 18 ani si jumatate, am fost cea mai fericita fata. Orice mi-am propus mi s-a indeplinit cu brio incepand de la examenele pe care le luam cu 10 pana la reusite sociale etc. Imi placea sa fiu minutioasa din toate punctele de vedere (haine, accesorii, stiinta, scriitura etc), sa fiu prima in toate. Imi doream sa devin scriitoare. Am participat la olimpiade: economie intr-a 11-a, filosofie intr-a 12-a...dar ( ca sa nu insist prea mult pe cv-ul" meu), cand am aflat ca am picat examenul de la facultatea visurilor mele( jurnalism), am facut o mare depresie. M-a lovit spontan intr-o dupa-masa o tristete si o durere in plexul solar. A tinut cateva momente. Apoi a doua zi a fost de mai lunga durata pana sa o simt zilnic. Habar n-aveam ce se intampla cu mine. Am ajuns la o facultate particulara unde uram absolut totul.

Eu in liceu am fost la olimpiada de limba romana... accidental pur si simplu (profesoara m-a intrebat daca vreau sa ma duc) eu fiind axat pe mate-info. Stiam ca am talent la compus: nu-mi placea sa invat pe dinafara, asa ca improvizam la greu, in sensul cerut, bla, bla, etc. Orice subiect care imi pica imi placea, pe la jumatatea examenului eram asa de mult in atmosfera, nu mi se parea niciodata ca dau concurs. Ma duceam de distractie, basca profesoara imi intermediase accesul la sala de lectura a unei biblioteci vechi si uitam sa ma mai duc pe-acasa (invatam la matematica, cand trebuia sa invat literatura sau citeam romane, nu m-a intrebat nici macar o singura data ce fac acolo !!).

Profa insa era foarte severa, asa ca de jena ei ma straduiam sa fiu cat de cat serios si sa nu o dezamagesc prea tare, daca tot intrasem in joc. Dupa concursul pe liceu la care am luat 9,50, mi-a adus in sala de lectura lucrarile celorlalti (care luasera intre 9 si 9,80). Gestul ei (probabil interzis de regulament) mi-a schimbat mult perspectiva de mai tarziu asupra scolii, relatiilor cu ceilalti, etc. Am citit lucrarea fetei care luase 9.80, era atat de vesela, spre deosebire de a mea care era buna (la subiect, serioasa si atat) si captivanta. Am inteles intr-o clipa ce insemna diversitate, talent, libertate. Mie nici macar nu-mi trecuse prin cap ca am LIBERTATEA sa scriu cum vreau eu !! Improvizatiile mele aveau un sens si o limita si nu ma reprezentau pe mine in totalitate, fiindca eu DOAR ma straduiam sa fac ceva bine...

Ca sa nu ma lungesc, vroiam sa subliniez ca e important sa citesti, sa te dezvolti, sa cunosti oameni, sa te descoperi pe tine si ceea ce iti doresti cu adevarat si n-o sa mai vezi esecurile decat ca pe lectii de viata. Acum imi dau seama ca pentru profesoara mea eram special, cand m-a lasat corijent cu notele 10, 1 si 1 !! atunci am vazut-o ca pe o razbunare pentru alegerea mea de a lasa "talentele" artistice in plan secund... Acum inteleg insa cum eram eu cu adevarat si uneori este un drum lung pana la asta. Poti sa-l faci transpirand, zambind, scrasnind din dinti, facand misto'... important este sa ajungi acolo unde esti TU.

Buna Sarah! Mersi ft mult de incurajari...e asa cum spui tu..pana la faza n care am observat ca mi-e foarte greu sa trec peste anumite etape. Probabil si din acest motiv m-am ales cu acea despresie de care mi-e greu sa scap si din cauza careia am dureri de cap si dorm prost noaptea. As vrea sa-mi revin cumva..si cred ca trebuie sa schimb mediul. Sa plec din Bucuresti. Cand ajung aici sunt ft tensionata. Probabil ca cei care se gandesc doar la distractii si parintii ii ghideaza pana intru-un anumit punct, nu-si mai fac atatea probleme. In schimb, ai mei, n-au avut treaba cu mine dintr-a 2-a Hbar n-aveau ce teme am de facut atat timp cat eram prima in clasa si eram cea mai buna. Acum eu simt ca nu pot face fata la niste biete examene de facultate particulara, n-am o viata sociala( cum am avut-o in liceu, fructuoasa) pentru ca am problemele cu somnul. Si astea bineinteles ca se datoreaza depresiei. Sper sa ajung sa ma fac bine.

Zuma_ a scris:

Buna Sarah! Mersi ft mult de incurajari...e asa cum spui tu..pana la faza n care am observat ca mi-e foarte greu sa trec peste anumite etape. Probabil si din acest motiv m-am ales cu acea despresie de care mi-e greu sa scap si din cauza careia am dureri de cap si dorm prost noaptea. As vrea sa-mi revin cumva..si cred ca trebuie sa schimb mediul. Sa plec din Bucuresti. Cand ajung aici sunt ft tensionata. Probabil ca cei care se gandesc doar la distractii si parintii ii ghideaza pana intru-un anumit punct, nu-si mai fac atatea probleme. In schimb, ai mei, n-au avut treaba cu mine dintr-a 2-a Hbar n-aveau ce teme am de facut atat timp cat eram prima in clasa si eram cea mai buna. Acum eu simt ca nu pot face fata la niste biete examene de facultate particulara, n-am o viata sociala( cum am avut-o in liceu, fructuoasa) pentru ca am problemele cu somnul. Si astea bineinteles ca se datoreaza depresiei. Sper sa ajung sa ma fac bine.

Ai incercat sa mergi la un terapeut? peste problemaa asta am dat si eu.Eu am avut un mic soc cand am picat bacul cu toate ca eram in genere cam prima... si cu timpul s-au adunat foarte multe....si ajunsesem in punctul nu tu viata sociala nu tu scoala ca lumea ,nu imi placea nimic din ce faceam,si na intr-un final am inceput sa fac terapie,si asa am reusit cat de cat sa imi recuperez somnul cel de toate zilele sa invat sa fiu mai putin tensionata.

asa e cand nu esti pregatit pt adevarata viata. tu ai avut reusite si de aia nici nu aveai vreo problema. nu ai fost pregatita pt esec. de fapt nici nu exista ca si concept pt tine. de asemenea ai globalizat tot punand semnul de egalitate intre esec si persoana ta. pur si simplu nu ai fost invatata sa gandesti corect. probabil te-ar ajuta terapia cognitiv comportamentala daca te intereseaza mai multe amanunte poti sa imi dai un PM.

Zuma_ a scris:

cand am aflat ca am picat examenul de la facultatea visurilor mele( jurnalism), am facut o mare depresie.

Esti ambitioasa, iar asta nu e rau ... . :roll:

In cazul tau insa , depresia nu s'a instalat ca urmare a esecului la facultate, asta a fost doar pretextul .

Cauza e alta si doar tu poti gasi remediul , deschizandu'ti sufletul .

nu stiu de ce nu vreti sa intelegeti ca toti psihologii sau majoritatea sunt ori incompetenti,ori trag de timp,ceea ce e ESCROCHERIE.nu te ajuta cu absolut nimic un asemenea individ si o sa fac un topic pe chestia asta,daprivind experientele mele personale pe aceasta tema[care e destul de bogata].

De exemplu ultimul la care am fost mi-a promis la inceput marea cu sare,ca ma invata tehnici de relaxare [pe care pana la urma le-am invatat singur citind anumite carti] si dupa ce mi-a scazut de la 800 de mii la 600 de mii sedintele s-au diluat conoiderabil si a inceput sa traga de timp.

TOTI sUNt nistE ESCROCI.

Cgestia cu trasul de timp o spunea chiar si ClerocPreston

burlan a scris:

nu stiu de ce nu vreti sa intelegeti ca toti psihologii sau majoritatea sunt ori incompetenti,ori trag de timp,ceea ce e ESCROCHERIE.nu te ajuta cu absolut nimic un asemenea individ si o sa fac un topic pe chestia asta,daprivind experientele mele personale pe aceasta tema[care e destul de bogata].

De exemplu ultimul la care am fost mi-a promis la inceput marea cu sare,ca ma invata tehnici de relaxare [pe care pana la urma le-am invatat singur citind anumite carti] si dupa ce mi-a scazut de la 800 de mii la 600 de mii sedintele s-au diluat conoiderabil si a inceput sa traga de timp.

TOTI sUNt nistE ESCROCI.

Cgestia cu trasul de timp o spunea chiar si ClerocPreston

in primul rand ca psihologul iti arata un algoritm. daca te tii sau nu de treaba crede-ma ca e doar problema ta. la multi altii a mers pt ca si eu au depus eforturi in sensul asta. in alta ordine de idei nu poti generaliza daca tu ai avut un incident neplacut cu un psiholog, inseamna ca toti psihologii sunt la fel. extrapoland e ca si cum ai zice ca toate femeile sunt curve dupa ce ai avut un esesc sentimental. in alta ordinde de idei sunt multe terapii. ca si la doctor nu te rezolva din prima, unii sunt mai priceputi ca altii samd. probabil e confortabil inca sa stai asa, ai anumite avantaje chiar si inconstiente de care tu nu iti dai seama si preferi sa nu schimbi nimic. crede-ma ca in drumul meu spre vindecare am trecut si prin chestii mai putin placute care nu au reusit cum ar fi acupunctura, homeopatia sau diverse tipuri de psihoterapii pana am ajuns la ceva care sa dea roade. niciun drum nu e lin si roz, dupa cum nici viata nu e asa, daca vrei sa mergi inainte catre izbavire crede-ma ca nu trebuie sa te opresti la primul esec. primii pasi sunt mai grei dupa care cand incepi sa ai rezultate incepe si tie sa iti placa si totul devine mai usor. poate ne spui si noua / mie despre cine e vorba si sa detaliezi experienta ta nereusita.

Tu ti-ai gandit aiurea viata.Eu cred ca depresia ta se datoreaza faptului ca tu nu esti multumita de tine si te subestimezi.Nu are legatura cu esecul de la examen.

Isis27 a scris:

Tu ti-ai gandit aiurea viata.Eu cred ca depresia ta se datoreaza faptului ca tu nu esti multumita de tine si te subestimezi.Nu are legatura cu esecul de la examen.

Pai...ce pot spune..am fost multumita de mine pana la 18 ani si ceva..si apoi..nu stiu..poate a fost frica de necunoscut( cum drumul mi-a fost prea bine luminat pana la acea varsta) si s-a adaugat o facultate pe "negustul" meu si incapacitatea de a ma adapta probabil. Pana atunci mi-a placut cum am inflorit, cum am evoluat. Totul era asa cum am dorit. Dar acum am problema cu depresia si cu somnul ceea ce ma impedica sa ma readaptez. Sau asta ar fi efectul organismului asupra situatiei mele...habar n-am.

gabone77 a scris:

asa e cand nu esti pregatit pt adevarata viata. tu ai avut reusite si de aia nici nu aveai vreo problema. nu ai fost pregatita pt esec. de fapt nici nu exista ca si concept pt tine. de asemenea ai globalizat tot punand semnul de egalitate intre esec si persoana ta. pur si simplu nu ai fost invatata sa gandesti corect. probabil te-ar ajuta terapia cognitiv comportamentala daca te intereseaza mai multe amanunte poti sa imi dai un PM.

terapia cognitiv comportamentala..m-ar interesa sa stiu mai multe oricum...vreau sa ma scot din prostia asta cu somnul si depresia sa-mi incep viata cum trebuie..sau s-o continui..ca imi era bine:)....e posibil oarecum si faptul ca filosofia a avut o oarecare contributie la sistemul meu existential..citeam nietzsche pe la vreo 16 ani si cioran aforisme si nu stiu...apoi am bagat schopenhauer...dar adevarata fericire a mea era ca intru la fjsc..damn:)

Problema ta e ca nu sti sa pierzi si e foarte bine ca te-ai lovit de asta acum, cat inca nu ai inceput practic viata. In viata o sa te intalnesti cu multe esecuri si atunci daca o sa intri in depresie o sa fi distrusa complet. Eu pot sa ma dau pe mine ca exemplu. In urma cu un an, mica mea intreprindere pe care o detin a intrat intr-un impas financiar. Veneau furnizorii la mine si cereau sa le platesc datoriile de zeci de mii de euro, dar in contul meu erau 0 lei. Atunci daca eu as fi intrat intr-o depresie acum probabil eram pe strada, dar eu am stat calm si am gasit pana la urma solutii ca sa ies din impas si acum totul merge foarte bine.

Concluzia mea e sa lasi tu depresiile pentru altii si sa te concentrezi asupra vietii tale. Daca vrei sa devi jurnalist, faptul ca nu ai intrat la facultatea de jurnalism nu trebuie sa te deprime si sa renunti la visul tau. Tu concentreaza-te asupra obiectivelor tale pe termen scurt si mediu si totul va fi bine. Si cel mai important e sa fi pregatita mereu pentru esecuri si sa sti sa le gestionezi. Sper ca sutul in fund care l-ai primit in ultimii ani, de cand ai depresia asta, sa fie un pas inainte si sa nu mai repeti greselile facute.