Depresia - cauze, experiente

mica_curioasa a scris:

te-ai gandit vreodata ca poate tocmai faptul ca gandesti prea mult, ca diseci prea mult toate lucrurile, ar fi cauza nemultumirii si depresiei tale?

Ia lucrurile asa cum vin, asa cum sunt.

E adevarat ca sunt momente in care despic firul in 4 prea mult, insa asta nu e unul din acele momente. Sunt situatii in care am nevoie sa rumeg o idee ca sa ii pot da de cap, ca sa imi lamuresc propriile sentimente, propriile nemultumiri.

Iar legat de comparatii, nu e vorba de comparatiile pe care le fac altii, ci de comparatiile pe care eu le fac singura. Nu cu intentie, ci ca o reactie automata, uneori chiar inconstienta.

Justine_ a scris:

E adevarat ca sunt momente in care despic firul in 4 prea mult, insa asta nu e unul din acele momente. Sunt situatii in care am nevoie sa rumeg o idee ca sa ii pot da de cap, ca sa imi lamuresc propriile sentimente, propriile nemultumiri.

Iar legat de comparatii, nu e vorba de comparatiile pe care le fac altii, ci de comparatiile pe care eu le fac singura. Nu cu intentie, ci ca o reactie automata, uneori chiar inconstienta.

Eu de vreo 3 ani tot rumeg idei si nu am ajuns nicaieri.Doar am lamurit niste lucruri la nivel de intelect , insa pe plan afectiv care este principala problema a depresiei nu s-a schimbat nimic.

Analizand prea mult nu faci decat sa risipesti timpul si energia de care ai putea sa te folosesti cautand solutii reale.

Cu mintea poti ajunge departe , poti face multe , in realitate e cu totul altceva.

mica_curioasa a scris:

da, e valabil. am incercat asta si am reusit. dar cred ca de multe ori nu vrem sa facem asta. cred ca sunt momente cand simtim nevoia sa ne autoflagelam...

Cavalerul_Jedi a scris:

nu cred ca e o problema de vrut ci de lipsa de exercitiu... cu cat practici mai des... cu atat o sa poti sa practici tehnica si in momentele critice...

e ca un muschi ce are nevoie de exercitiu... :)

e mai ales problemă de motivaţie (adică de convingere personală şi

mica_curioasa a scris:

... dar comparatia asta din copilaria mea, e mereu prezenta. Nu fac nimic pana nu ma gandesc "oare si cutare ar face asa?" sau "oare cutare cum ar face in locul meu?", ... Nu am ce face, insa. Stiu ca n-o sa pot scapa vreodata de asta si uneori, chiar daca imi constientizez valoarea, nu ma pot abtine sa nu fac acea comparatie.

Mă recunosc şi eu bine

Un Om a scris:

Eu de vreo 3 ani tot rumeg idei si nu am ajuns nicaieri.Doar am lamurit niste lucruri la nivel de intelect , insa pe plan afectiv care este principala problema a depresiei nu s-a schimbat nimic.

Analizand prea mult nu faci decat sa risipesti timpul si energia de care ai putea sa te folosesti cautand solutii reale.

Cu mintea poti ajunge departe , poti face multe , in realitate e cu totul altceva.

Pe mine rumegatul ideilor ma ajuta. Pentru ca deseori cand ceva ma supara, la inceput am doar sentimentul de frustrare si nu realizez de la ce imi vine, sau pur si simplu nu pot sa spun in cuvinte care e problema. Am constatat ca din momentul in care pot rosti problema, deja pe jumatate se rezolva. Si chiar am reusit sa imi rezolv cateva probleme afective. Ce strica acum la mine, este faptul ca am si o fire extrem de melancolica, si uneori ma afund in pesimismul meu, fiind semiconstienta de ceea ce fac. Pe de alta parte, dupa o saptamana, doua de suferinta mi-am revenit intotdeauna, avand deja si o solutie in minte.

Justine_ a scris:

Pe mine rumegatul ideilor ma ajuta. Pentru ca deseori cand ceva ma supara, la inceput am doar sentimentul de frustrare si nu realizez de la ce imi vine, sau pur si simplu nu pot sa spun in cuvinte care e problema. Am constatat ca din momentul in care pot rosti problema, deja pe jumatate se rezolva. Si chiar am reusit sa imi rezolv cateva probleme afective. Ce strica acum la mine, este faptul ca am si o fire extrem de melancolica, si uneori ma afund in pesimismul meu, fiind semiconstienta de ceea ce fac. Pe de alta parte, dupa o saptamana, doua de suferinta mi-am revenit intotdeauna, avand deja si o solutie in minte.

Justine draga, tu acum joci un joc cu noi aici pe site. Ne ceri pareri, esti de acord cu ele apoi te contrazici si o luam de la capat.

Ceea ce cauti tu este "stroke" adica atentie, afectiune, contact.

Atita ca aici te amagesti singura, nimeni nu iti poate oferi aici ceea ce tu de fapt iti doresti cit se poate de real, adica contactul fizic, afectiunea si intimitatea cu o persoana reala.

Aici nu suntem decit avataruri si din motive tehnologic obiective suntem limitati in ce iti putem oferi.

Trebuie sa cauti in lumea reala. Forumul si lumea virtuala sunt un fel de drog ieftin si legal. Dar da si o dependenta nesanatoasa si ajungi sa te invirti in cerc.

Rumegatul ideilor te auta sa ramai tot tu singura cu tine. Saptamina dupa saptamina, cum bine aizis.

Hai, curaj, incearca sa traiesti in realitate, nu in spatele unui monitor sau in visul tau interior.

Ce poate sa ti se intimple?

Cel mai rau lucru oricum e o certitudine pt toti la un moment dat. Asa ca orice altceva e un fleac! Raul din viata asta e un fleac, nu te mai teme de el.

Du te si actioneaza, mai calca-ti pe temeri, calca si legea daca vrei asa un pic.. :) fa lucruri si o sa prinzi gustul din mers! Imi doresc sa nu ne mai vedem pe aici pentru ca o sa fi prea ocupata cu viata ta in lumea reala!

:)

Ocupati timpul liber cu activitati preferate nesedentare si nu ai probleme cu depresia!

Acum ceva vreme am vazut o emisiune pe postul SperantaTV in care invitat a fost un medic neurochirurg de renume mondial, acolo s-au afirmat cateva idei:

-depresia duce la moartea unui numar mare de neuroni (nu mai tin minte cati);

-depresia poate fi cauzata de alimentatie nesanatoasa (prajeli, etc);

-faptul ca odata ce neuronii mor si acestia nu sunt inlocuiti este un mit! Alti neuroni pot lua nastere din niste "celule mama" cu conditia ca depresivul sa-si schimbe atitudinea si sa faca sport;

-consumul de alimente bogate in omega3 ajuta (seminte de in, nuci etc-omega3 stimuleaza dezvoltarea dentritelor si odata cu ele si performantele creierului)

-consumul de alimente bogate in antioxidanti ajuta (in special afinele );

-somnul nu trebuie neglijat (acel medic a accentuat cel mai mult importanta somnului);

-implicarea in ajutorarea celor in nevoie (alaturi de somn si implicarea in relatii cu ceilalti a fost accentuata) .

a te implica in activitati placute, care cer concentrarea mintii, acopera "zgomotul" gandurilor depresive.

si daca mai ai si satisfactia roadelor acestei munci... zgomotul acestor ganduri rele va disparea.

mica_curioasa a scris:

a te implica in activitati placute, care cer concentrarea mintii, acopera "zgomotul" gandurilor depresive.

si daca mai ai si satisfactia roadelor acestei munci... zgomotul acestor ganduri rele va disparea.

daca e abordata cum trebuie... munca e propria ei recompensa... satisfactia pe care o obtii atunci cand faci ceva ce tu consideri important... depaseste orice fel de recompensa... :P

mica_curioasa a scris:

care cer concentrarea mintii,

care cer contrarea mintii in activitati fizice sau muzicale (ma ma refer la a asculta muzica ci la cantarea ei sau a invatarea unui instrument)!

te poti concentra si la ce nu trebuie cum ar fi propiile probleme!