nicnic
oamenii nu au cum sa te ajute...in general cei din jur nu prea inteleg starile noastre poate foarte putin,cei care au trecut prin asta,stiu ce inseamna,insa numai tu te poti ridica de os si sa urci pana sus
Depresia - cauze, experiente
Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări
erena a scris:nicnicoamenii nu au cum sa te ajute...in general cei din jur nu prea inteleg starile noastre poate foarte putin,cei care au trecut prin asta,stiu ce inseamna,insa numai tu te poti ridica de os si sa urci pana sus
Nu ne intelegem noi starile daramite cei din jur.Ceilalti nu au nici o datorie fata de noi , chiar daca respectivii sunt persoane care ne sunt aproape sau persoane care ne-au influentat starea.
NOI singuri am ales sa fim depresivi si noi singuri v-a trebui sa ne schimbam.
Ceea ce psihiatria incearca sa defineasca ca boala si incearca sa o atribuie unor cauze interne individului afectat se datoreaza de fapt in exclusivitate cauzelor externe.
Formele de alienare ce preseaza asupra individului din exterior pot duce la disfunctionalitati si in extremis la descompunerea sa psihica, exact cum un material supus compresiunii si extensiei intense si repetate din exterior se poate fisura sau in final deteriora intr-o forma spectaculoasa (explozie, dezagregare.)
Aceste forme de alienare sunt:
1. alienarea de inimile noastre sau altfel spus de capacitatea noastra de a relationa afectiv unul cu altul intr-un mod satisfacator. Tendintele noastre naturale de iubi, ajuta, coopera unul cu celalalt (vezi comportamentul bebelusilor) sunt distorsionate din cele mai mici varste. Suntem invatati sa nu primim si sa nu cerem afectiune, sa nu refuzam afectiunea nedorita si sa nu ne oferim singuri afectiune.
Ca si consecinta, interactiunile noastre afective sunt mult diminuate si ajungem sa nu ne simtim iubiti, sau incapabili de iubire, ne pierdem increderea in ceilalti si devenim tristi, deprimati si incapabili sa tratam normal suisurile si coborisurile firesti din relatiile noastre.
2. alienarea de mintea noastra, sau altfel spus de capacitatea de a gindi cu propriul psihic. Capacitatea de a gindi si intelege lumea inconjuratoare, de a face predictii si de a rezolva probleme este nativa oricarui om. Unii ajung in decursul vietii la performante deosebite in acest sens. Datorita insa felului in care sunt tratait inca de la cele mai fragede virste, unii cresc inhibindu-si aceste capacitati si devin incapabili de a fixa in constient ginduri un timp suficient pentru a le combina cu alte ginduri si a trage concluzii logice. In acelasi timp devin incapabili de a impiedica ginduri haotice sa le paraziteze constientul. Formele extreme sunt de confuzie totala si de frica de a nu innebuni.
Alienarea de mintea noastra este rezultatul actiunii repetate si prelungite de a lungul vietii a minciunilor si discounturilor sistematice. Prin discounturi intelegem negarea de catre alta persoana a experientelor noastre directe. Daca in plus ni se spune in mod mincinos ca ceea ce am experimentat si simtit noi nu este real, aceste informatii paradoxale interfereaza serios cu capacitatile noastre de gindire putind duce in extremis la descompunere si cadere psihica.
De obicei cei care practica forme de opresiune si abuz (care neaga sau diminueaza experientele celuilalt pentru a le inlocui cu versiuni convenabile abuzatorului) le insotesc si de minciuni care incearca sa le justifice comportamentul.
3. alienarea de corpurile si senzatiile noastre. Relatia intima cu partile corpului nostru este alienata de o serie de influente. Ni se spune in mod eronat ca trupul si psihicul nostru sunt doua entitati distincte. Ca unul este superior celuilalt. Ca cei care isi folosesc psihicul mai degraba decit fizicul sunt cei care merita puterea.Suntem incurajati sa ignoram reactiile corpului, emotiile sau chiar bolile ce rezulta in urma abuzului fizic, in special cind acesta se produce la locul de munca. Eventual acest atac sistematic la integritate pune reactiile corpului nostru in afara controlului nostru. Corpurile noastre devin niste straini pentru noi si se razbuna prin boli somatice sau dependente fata de diverse mincaruri sau substante. Ne simtim morti, atit noi cit si cei din jur. Comitem un suicid lent sau dimpotriva unul brutal.
4.alienarea fata de mainile si munca noastra. Oamenii au nativ o capacitate de a se bucura de rezultatele muncii productive. Placerile rezultate din aceasta munca productiva sunt pierdute in doua feluri. Unul este prin obligarea oamenilor de a lucra doar la un fragment redus al produsului final, care pare neinsemnat in comparatie cu intregul. Al doilea este separarea de valoarea finala a produsului creat, realizata de cei care angajeaza, printr-o remuneratie disproportionat de mica in raport cu valoarea produsului finit la care au contribuit.
Adaugat la aceasta agresiune, profitul disproportionat este in continuare folosit impotriva celor care il creeaza prin folosirea lui pentru spargerea grevelor, automatizare si renuntare la forta de munca redundanta, creearea de corporatii multinationale care exploateaza oportunitatea fortei de munca ieftine in defavoarea celei care a creeat initial profitul.
Rezultatul este o atitudine ostila fata de munca in general si resemnarea la ideea ca munca nu poate produce bucurii, acestea fiind cautate in exclusivitate in timpul liber, care este la rindul sau acaparat de o industrie speculativa.
Rezultatul productiv si creativ al muncii noastre zilnice este pierdut pentru noi si ajungem sa fim deprimati, fara scop, ratati.
Depresia, nevroza, anxietatea si alte forme asa zis psihotice sunt rezultatul formelor de alienare descrisa mai sus.
Alienarea este intotdeauna rezultatul unei forme de abuz /opresiune combinate cu un sir de minciuni si mistificari care justifica abuzul si cu izolarea individuala care impiedica constientizarea, rezolvarea si lupta in grup impotriva abuzului.
Divide et impera are mai multe forme decit cea strict militara..
Cita vreme individul incepe sa recunoasca formele de opresiune care il agreseaza este catalogat de psihiatria clasica ca "paranoid" Totusi fiecare fantezie paranoida are un simbure de adevar...
Psihiatria traditionala nu recunoaste niciodata deficientele sistemului exterior, fie el comunist, capitalist sau fascist.
Intotdeauna problema este cautata in interiorul omului, diagnosticul general fiind lipsa de conformitate cu exteriorul.
Lupta impotriva neconformarii se face brutal, prin tranchilizante, sau droguri psihotrope care combat simptomatic neconformitatea, nefacind de fapt decit sa o inlocuiasca cu o dependenta chimica si functionala.
Deaceea psihiatria a fost intotdeauna o arma politica sau o unealta generatoare de profit, pentru ca in final tranchilizarea sau incarcerarea celui neconform a servit sistemului de putere, iar dependenta legalizata fata de antidepresive si alte psihotrope a reprezentat o sursa de venit pentru corporatiile multinationale care produc drogul.
Saraca Marijuana ar fi geloasa sa stie de cit suport international se bucura zyprexul..
Iar promovarea "Individualismului" ca mod de viata ne face niste insule izolate, marfa curata pentru cei care ne rezolva problemele. Fie ele "distractii" de timp liber, sau depresii si surmenari.
Vorba cuiva de pe aici: incearca "medicamentul X" Mie mi-a folosit!
Pai normal, ce placuta poate fi senzatia timpa de plutire in timp ce scriu ca dementul rapoarte de vinzari sau il las pe partener sa faca sex cu mine in timpul liber.. hehe asta pina il da afara ca sa se pregateasca de munca a doua zi, ca e saptamina de predari si tre sa stea iar pina seara..
Terapie placuta!
erena a scris:nicnicoamenii nu au cum sa te ajute...in general cei din jur nu prea inteleg starile noastre poate foarte putin,cei care au trecut prin asta,stiu ce inseamna,insa numai tu te poti ridica de os si sa urci pana sus
Uneori oamenii te poti ajuta enorm dar nu pot face in locul tau ceea ce tu insuti trebuie sa faci.
Justine_ a scris:Jedi, ma straduiesc sa gasesc o modalitate de a preveni asta pe viitor, insa mi se pare deosebit de greu. Nu e vorba ca nu imi permit sa gresesc uneori, ci e vorba de cum privesc anumite aspecte ale mele care nu se pot schimba peste noapte si care imi displac. Pot trai cu asta, cu conditia sa nu ma compar cu nimeni.
nimic nu se schimba peste noapte... trebuie sa inveti sa-ti placa procesul de schimbare... sa-l faci cat mai placut.
Apeleaza la un specilist... gaseste solutii... toti luptam cu un demon sau altul... si, uneori, pentru a invinge mai usor avem nevoie de ceva ajutor din exterior... ajutor de la oameni care poate stiu mai multe despre demon. 
Editat Mie 21 ian 2009 01:28
Un Om a scris:Noi depresivii iubim starea de depresie.Ne place , o iubim , o intretinem si inconstient facem tot posibilul sa gasim justificari ca sa ramanem in ea.
Iubesc melancolia (uneori) dar niciodata depresia. Detest sa nu fiu stapana pe manifestarile mele. Detest sa descopar ca judecata imi este afectata, cum se intampla de multe ori in astfel de situatii.
nicnic, am inceput demult o astfel de introspectie. Si eu am descoperit ca am anumite masti, si incet incet am invatat sa descopar si bucatele din mine. De exemplu, candva eram excesiv de sociabila, dupa ce reusisem sa imi infrang timiditatea fata de oameni. Cred ca nu exagerez daca spun ca m-as fi imprietenit cu aproape oricine, de dragul de a comunica si de a imi demonstra mie insami ca nu mai sunt timida. Acum am renuntat la excesul asta, ma multumesc sa fiu selectiva cu oamenii, sa ma limitez la un numar foarte restrans de persoane pe care sa le numesc prieteni adevarati, si sa numesc restul anturajului asa cum se cheama cu adevarat: cunostinte. Si imi place foarte mult asa.
ahab, mi-ai dat o tema interesanta de gandire.
Cavalerul_Jedi a scris:nimic nu se schimba peste noapte... trebuie sa inveti sa-ti placa procesul de schimbare... sa-l faci cat mai placut.Apeleaza la un specilist... gaseste solutii... toti luptam cu un demon sau altul... si, uneori, pentru a invinge mai usor avem nevoie de ceva ajutor din exterior... ajutor de la oameni care poate stiu mai multe despre demon.
Imi place procesul de schimbare, de fapt cred ca viata cu totul e un imens proces de schimbare. Imi place evolutia pe care am avut-o de-a lungul anilor si sunt foarte preocupata sa o continui. Insa din cand in cand, cate o intamplare, cate un eveniment ma face sa cred ca n-am facut suficiente, si ca nu pot sa reusesc in anumite domenii ale vietii pentru ca nu sunt competitiva. Si atunci se naruie totul, dar numai pentru o perioada scurta, ca acum. Pana acum mi-am revenit de fiecare data cu forte noi.
ai 24 ani?
Cavalerul_Jedi a scris:Apeleaza la un specilist... gaseste solutii...
Romanica inca nu are cu adevarat specialisti.
Desi am un cui imens impotriva Americii, pot spune cu mana pe inima ca la ei poti gasi specialisti. Metodele lor sunt cu totul si cu totul altele, au un planing, au un scop, deja stiu inca de la primele sedinte cum va fi impactul peste tz sedinte, la ei nu se face totul ca la noi, just friendly talking.
Insa am observat ca incep sa apara si la noi diverse traduceri ale unor carti ale lor. Dar cum spuneam, cartile ajuta mai putin.
Ar mai fi de folos grupurile de suport pt cei depresivi (cum exista pt alcoolisti, pt drogati) unde poti participa si online (normal ca ar fi mai bine sa fii fizic acolo, dar na) -> tot din afara.
Cavalerul_Jedi a scris:Citeste cartea asta! Te va ajuta sa te relaxezi mai bine.
necesita logare
Justine_ a scris:Imi place procesul de schimbare, de fapt cred ca viata cu totul e un imens proces de schimbare. Imi place evolutia pe care am avut-o de-a lungul anilor si sunt foarte preocupata sa o continui. Insa din cand in cand, cate o intamplare, cate un eveniment ma face sa cred ca n-am facut suficiente, si ca nu pot sa reusesc in anumite domenii ale vietii pentru ca nu sunt competitiva. Si atunci se naruie totul, dar numai pentru o perioada scurta, ca acum. Pana acum mi-am revenit de fiecare data cu forte noi.
:roll: Relaxeaza-te... si intelege ca de fiecare data ai facut pe cat de mult puteai sa faci la momentul respectiv.
Nu trebuie sa fii competitiva pentru a reusi. Eu nu sunt competitiv si sunt una dintre cele mai de succes persoane pe care le cunosc (din generatia mea).
Daca vrei sa-ti continui evolutia si daca vrei sa apesi mai tare pe pedala de acceleratie, am sa-ti spun un secret descoperit dupa multe experimente esuate in domeniul dezvoltarii personale:
Viteza de deplasare este proportionala cu constientizarea pe care o ai asupra vietii.
Fii atenta! Atenta! Atenta! Atenta!
Nu incerca sa fortezi schimbarea.... incearca sa schimbi ceva si fii atenta ce se intampla. Daca nu-ti iese, incearca altceva sau mai incearca o data... si fii atenta.
Fa totul relaxata.
Citeste cartea asta! Te va ajuta sa te relaxezi mai bine.
Trebuie sa fii relaxata pentru a vedea mai clar. Si, din experienta personala, pe masura ce te relaxezi, realizezi ca totul e ok. Schimbarile incep sa se produca... fara efort.... si chiar daca poate suna bumbonel... incepi sa atragi oamenii de care ai nevoie... incep sa apara din senin langa tine... puff...