Cleric Preston a scris:Nu e bine să-i spui copilului ceva
Depresia - cauze, experiente
Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări
Laughlin a scris:Da, se naşte liber mental.
Editat Lun 18 aug 2008 15:12
Cleric Preston a scris:Si-l formeaza singur, dar sub influenta parentala. Una e sa i se spuna ca e ceva in neregula cu el (ca e bantuit de script) si alta e sa i se spuna ca are libertate de alegere.Iti las loc liber să f
Editat Lun 18 aug 2008 15:59
Cleric Preston a scris:Iti las loc liber să f
Eu ma simt mai bine dupa ce l-am "infruntat" pe unul din agresori(tata). 
Nu postezi din spital? OK , joke....
Acu tre sa-ti treaca depresia aia!!
Laughlin a scris:Jignirea intentionata se numeste atac la persoana...in schimb cand spui adevarul sub forma de constatare realista, iar unul se simte jignit, aia devine problema lui. Limita subtire este intre a-ti spune opinia ceruta sau a critica. Insa si aici, cei foarte neincrezatori, tot jigniti pot sa se simta.Cat despre agresiunea mascata, daca simti ca exista, aia nu reprezinta decat ceea ce ai vazut in copilarie. Si poti renunta la ea.
Laughlin m-am gandit la ceea ce ai scris aici pentru ca si relatiile cu cei din afara casei, cu cei de la seviciu sunt importante si ne pot afecta.
Daca e vorba de un adevar stiintific nimeni nu se simte jignit in mod normal.
Dar relatiile interumane chiar daca se defasoara intr-un domeniu tehnic nu se poarta numai pe demonstratii tehnice, pentru ca cineva trebuia sa faca ceva si n-a facut din cauza altcuiva, sau un coleg e mai ambitios si incearca sa se ridice prin umilirea altcuiva... etc asta e viata cred in toate domeniile.
Aici am o problema, si cred ca e o forma de agresivitate, chiar daca spun adevarul sub forma de constatare realista tot pot sa jignesc. Si pot sa ma astept la un atac. Sa continui, sa nu continui ? In general nu continui, pentru ca as putea sa zic ceva dur, destul de adevarat dar care ar durea foarte tare. Daca cineva te jigneste cu rautate numai spunandu-i un adevar il ranesti. Poate e mai bine pentru ambii sa se spuna adevarul. Cel care nu-l spune se va simti umilit, iar daca-l spune celalalt se va simti umilit. Deci ceva nu merge.
Nu stiu daca nu gresesc dar ma gandesc ca atunci cand cineva te jigneste actioneaza scriptul lui din inconstient iar tu cand ii spui adevarul ataci copilul din el nu pe maica-sa sau pe taica-sau din inconstient. Iar pe acesta il doare. De asta nu te poti simti nici tu bine. Chiar daca actionezi ca un adult tot nu te poti separa de copilul din tine. Aici am probleme, cred ca mi-e greu totusi sa separ corect critica asupra actiunii nu a persoanei.
M-am gandit la copii. Atunci cand faci o observatie la copilul tau( destul de realista de altfel) de fata cu alti copii, ce culegi? Copilul se simte umilt, se enerveaza si poate deveni mai obraznic. Daca ii spui separat copilul poate intelege. De ce ?
Probabil din dragoste ca te gandesti la el, nu sa te dai mare in fata lui. La fel cred ca poate fi si cu oamenii mari.
Multumesc, Laughlin, poate n-am inteles dar mi-ai dat un punct de plecare.
Cleric, tu cum faci de spui lucruri dure, dar de fapt nu ranesti copilul din noi ?
Editat Lun 18 aug 2008 22:54
Un_gand a scris:Daca e vorba de un adevar stiintific nimeni nu se simte jignit in mod normal.
Unii se simt jigniti. Pentru ca noi alegem ce sentimente sa traim. De aceea "calauzele" cel mai importante in viata sunt bunul simt si constiinta de sine. Ele ne arata ce este bine sa facem si ce nu. Si se educa in copilarie(pana in 7-8 ani) sau in psihoterapie.
Un_gand a scris:Aici am o problema, si cred ca e o forma de agresivitate, chiar daca spun adevarul sub forma de constatare realista tot pot sa jignesc. Si pot sa ma astept la un atac. Sa continui, sa nu continui ? In general nu continui, pentru ca as putea sa zic ceva dur, destul de adevarat dar care ar durea foarte tare.
Unul dintre mijloacele prin care poti renunta la script este comunicarea. Ea trebuie sa fie la obiect, si fara "balast verbal" inutil, astfel incat interlocutorul sa priceapa clar ce ai vrut sa spui si, foarte important, sa aiba finalitate.
Comunicarea corecta este cea in care se exprima opiniile personale, tinand cont si de ceilalti.
Atacul la persoana este una, combaterea opiniei alta.
Cand esti atacat este OK sa te aperi, lipsa apararii traduce neincrederea in sine.
Un_gand a scris:Daca cineva te jigneste cu rautate numai spunandu-i un adevar il ranesti. Poate e mai bine pentru ambii sa se spuna adevarul. Cel care nu-l spune se va simti umilit, iar daca-l spune celalalt se va simti umilit. Deci ceva nu merge.
Revin la comunicare. Este unul dintre mijloacele cu care poti iesi din script.
Cand comunici corect e bine sa spui adevarul( atentie...nu cu orice pret...de ex...nu e ok sa declari unui hot stiut ce cod PIN ai la card ).
Mai departe, nu este treaba ta cum interlocutorul alege sa simta in acel moment.
Insa, aici devine importanta conditia de a tine seama de ceilalti. Nu este ok sa comunici aceasta opjnie ( chiar daca ea este adevarata), daca nu iti este solicitata...adica..nu juca rol de salvator necerut...exista riscul de a intra intr-un joc psihologic.
Majoritatea comunicarilor la noi se desfasoara in maniera patologica...fie prin atac la persoana, fie prin maniera justificare - repros( aici unul dintre interlocutori preluand rolul Parintelui iar celalat al Copilului)
Laughlin a scris:Cand esti atacat este OK sa te aperi, lipsa apararii traduce neincrederea in sine.
Depinde. Cand nu lasi pe nimeni sa te deprime...nu-ti mai pierzi energia certandu-te cu toti nesanatosii.
Un_gand a scris:M-am gandit la copii. Atunci cand faci o observatie la copilul tau( destul de realista de altfel) de fata cu alti copii, ce culegi? Copilul se simte umilt, se enerveaza si poate deveni mai obraznic. Daca ii spui separat copilul poate intelege. De ce ?
Nici tie nu ti-ar place sa fii umilt in public, cand nu ai suficiente mijloace de aparare. De ce i-ar place asta copilului tau ?! A-i face observatie in public, este un mijloc sigur de a-l umili si a-l infuria ...altfel spus de a-i cladi neincredere in fortele proprii si agresivitate.
A-i explica separat, arata ca il intelegi in realitatea lui si il accepti asa cum este, deci...il iubesti neconditionat. :D
Un_gand a scris:Probabil din dragoste ca te gandesti la el, nu sa te dai mare in fata lui.
Sau poate pentru ca nu cunosti alta metoda mai buna, si copiezi ce ai vazut in copilarie la parintii tai :P
Un_gand a scris:La fel cred ca poate fi si cu oamenii mari.
Numai cu cei care adopta metodele de supravietuire adoptate in copilarie...sau altfel spus...scriptul.
Un_gand a scris:Multumesc, Laughlin,...
Pentru putin.
a browser a scris:Depinde. Cand nu lasi pe nimeni sa te deprime...nu-ti mai pierzi energia certandu-te cu toti nesanatosii.
Nup..nu altii ne deprima...noi ne-o facem...cu mana proprie. :P
Jocurile celorlati pot fi evitate.