Depresia - cauze, experiente

Asa mi s-a intamplat si mie(pe vremea cand aveam amici)

Jet Black a scris:

Acum doua saptamani m-a intrebat daca vreau sa o cunosc pe fata unei vecine ca e de treaba si desteapta si nu mai stiu ce(fiisa nu vecina). Binenteles am zis ca nu.

de ce-ai zis nu frate? aveai o mica sansa sa te placa. nu mai zi nu in astfel de situatii, ca te ajunge blestemul lui cleric preston din urma si ai sa ajungi s-o faci cu una grasa si cosuroasa

hernandez a scris:

de ce-ai zis nu frate? aveai o mica sansa sa te placa. nu mai zi nu in astfel de situatii, ca te ajunge blestemul lui cleric preston din urma si ai sa ajungi s-o faci cu una grasa si cosuroasa

Combinat cu o mica sansa sa o plac eu rezulta sansa zero.

Daaaaaaa asa e,am uitat de blestemul lui Cleric.

Cavalerul_Jedi a scris:

Singurul lucru pe care il poti schimba este atitudinea ta fata de ei. Pe ei e greu sa-i schimbi.

Psihoterapia poate te ajuta sa constientizezi cum te simti si eventul sa faci rost de suficient curaj incat sa fii sincer atat cu propria persoana cat si cu cei din jur.

Daca tu consideri ca adevarul e ceva mult prea dureros pentru ei, poti sa-ti folosesti compasiunea si sa nu te mai legi de trecut.

Eu cred ca oamenii nu-s constienti de raul pe care il fac, nu-i inteleg impactul.

Pai eu nu am facut psihoterapie si nu inteleg multe lucruri. Probabil dupa psihoterapie gandeti altfel.

Acum gandesc ca nu are rost sa le spun parintilor mei pentru ca nu stau cu ei si oricum nu mai au control asupra mea.

As provoca o intreaga serie de discutii si nici eu nu sunt pregatita sa fac fata.

Cand am scris ca poate psihoterapia te invata cum sa-ti schimbi parintii nu m-am mai gandit la ai mei ci la cei care au parinti mai tineri, si am scris-o in postura de parinte pentru ca si eu am un copil si pentru el m-as schimba .

Chiar am discutat cu el ceea ce am citi aici si i-am explicat ce e scriptul, ce sunt poruncile parentale mai mult de pe situl cu Psihologia aplicata in viata de zi cu zi. Si a sesizat destule aspecte. Pe care le recunosc, are dreptate.

Mi-am dat seama ca in inconstientul meu se afla mama si tata si pot sa-i spun ceva gresit desii eu cred ca am intentii bune mai ales ca el are incredere in ceea ce-i spun. De exemplu ,, Sa fii cuminte!" desii copilul n-a facut nimic rau. Daca pleca undeva mereu ii spuneam asa, cred ca toti parintii o spun. Nici nu stiu daca e bine ca i-am aratat aceste lucruri dar efectiv m-am speriat cand am citit cat de nociv ne putem educa copiii, mai ales ca eu stiu cat m-a afectat pe mine educatia primita.

Partea haiosa e ca nici nu mai pot sa ma enervez. Daca imi sare tandara din ceva copilul imi zice ,, Mama, calm. Stii ...scriptul" si recunosc incep sa rad . Are dreptate.

De asta zic, poate sunt parinti care ar vrea sa se schimbe dar nu stiu lucrurile astea.

Jet Black a scris:

Sa alerg femeile din tara asta? Chiar tu ai recunoscut cum sunt.Si eu am recunoscut cum sunt majoritatea,dar am zis ca exagerez eu,insa tu confirmi.

Daca ramai sa traiesti in tara asta, te adaptezi femeilor de aici. Daca ai potential, poti emigra.

Jet Black a scris:

Combinat cu o mica sansa sa o plac eu rezulta sansa zero.

Eu te inteleg. Nu iti spun ca ar fi trebuit sa iesi cu ea. Insa mai cred ca viata este formata din mici sanse; le recunosti si profiti de ele sau nu. Eu de obicei fug de ele sau le ignor. Asta e; poate intr-o zi voi invata sa stau.

Un_gand a scris:

Pai eu nu am facut psihoterapie si nu inteleg multe lucruri. Probabil dupa psihoterapie gandeti altfel.

Acum gandesc ca nu are rost sa le spun parintilor mei pentru ca nu stau cu ei si oricum nu mai au control asupra mea.

As provoca o intreaga serie de discutii si nici eu nu sunt pregatita sa fac fata.

Cand am scris ca poate psihoterapia te invata cum sa-ti schimbi parintii nu m-am mai gandit la ai mei ci la cei care au parinti mai tineri, si am scris-o in postura de parinte pentru ca si eu am un copil si pentru el m-as schimba .

Chiar am discutat cu el ceea ce am citi aici si i-am explicat ce e scriptul, ce sunt poruncile parentale mai mult de pe situl cu Psihologia aplicata in viata de zi cu zi. Si a sesizat destule aspecte. Pe care le recunosc, are dreptate.

Mi-am dat seama ca in inconstientul meu se afla mama si tata si pot sa-i spun ceva gresit desii eu cred ca am intentii bune mai ales ca el are incredere in ceea ce-i spun. De exemplu ,, Sa fii cuminte!" desii copilul n-a facut nimic rau. Daca pleca undeva mereu ii spuneam asa, cred ca toti parintii o spun. Nici nu stiu daca e bine ca i-am aratat aceste lucruri dar efectiv m-am speriat cand am citit cat de nociv ne putem educa copiii, mai ales ca eu stiu cat m-a afectat pe mine educatia primita.

Partea haiosa e ca nici nu mai pot sa ma enervez. Daca imi sare tandara din ceva copilul imi zice ,, Mama, calm. Stii ...scriptul" si recunosc incep sa rad . Are dreptate.

De asta zic, poate sunt parinti care ar vrea sa se schimbe dar nu stiu lucrurile astea.

Chestiile astea nu se discuta, se aplica. Sti ce spunea Eric Berne, "nu jucaţi jocul AT" (in viata personala mai ales). In familie te lasi condusa de dragoste (suma tuturor eforturilor depuse pentru al intelege si accepta pe celalalt in realitatea lui).

Evita sa folosesti termeni de psihologie si AT in familie,, vei robotiza relatiile cu sotul, copilul, vrei sa ajungi ca in filmul Sunetul Muzicii cu Christofer Plummer si Julie Andrews? La dezumanizarea relatiilor din familie? Tot ce inveti din AT incerci sa aplici nu sa discuti, cine discuta nu va mai aplica. De fapt asa a facut si Eric Berne, a tot discutat si dat sfaturi altora dar in viata lui nu a mai aplicat pentru ca el juca jocul "luati voi cartofii astia buni pentru ca eu nu am nevoie de ei" - adica lucrurile bune care le descoperise. Putini psihoterapeuti sau mai reparat pe ei insisi din cauza acestui joc. Mereu au trasat instructiuni pentru altii. Eu am cunosctut odata unul care a reusit sa aplice in viata lui destul de mult. Dar asta cere vointa enorma si potential.

Copilul nu intelege notiuni abstracte ca script si alti termeni din AT, el trebuie sa traiasca normalitatea in familie, atata tot.

Cea mai inteleapta postare de pana acum.

Felicitari !

Cleric Preston a scris:

Chestiile astea nu se discuta, se aplica. Sti ce spunea Eric Berne, "nu jucaţi jocul AT" (in viata personala mai ales). In familie te lasi condusa de dragoste (suma tuturor eforturilor depuse pentru al intelege si accepta pe celalalt in realitatea lui).

Evita sa folosesti termeni de psihologie si AT in familie,, vei robotiza relatiile cu sotul, copilul, vrei sa ajungi ca in filmul Sunetul Muzicii cu Christofer Plummer si Julie Andrews? La dezumanizarea relatiilor din familie? Tot ce inveti din AT incerci sa aplici nu sa discuti, cine discuta nu va mai aplica. De fapt asa a facut si Eric Berne, a tot discutat si dat sfaturi altora dar in viata lui nu a mai aplicat pentru ca el juca jocul "luati voi cartofii astia buni pentru ca eu nu am nevoie de ei" - adica lucrurile bune care le descoperise. Putini psihoterapeuti sau mai reparat pe ei insisi din cauza acestui joc. Mereu au trasat instructiuni pentru altii. Eu am cunosctut odata unul care a reusit sa aplice in viata lui destul de mult. Dar asta cere vointa enorma si potential.

Copilul nu intelege notiuni abstracte ca script si alti termeni din AT, el trebuie sa traiasca normalitatea in familie, atata tot.

Cleric multumesc mult.Peste catva timp vreau sa-mi incep psihoterapia. Pentru ca am inteles ca intre a intelege si a aplica e diferenta.

Oricum din dragoste am facut totul in viata. Si n-am asteptat nimic in schimb. Poate de asta mai sunt inca lucida.

Pe mine m-a afectat controlul pe care au incercat intotdeauna ceilalti prin toate mijloacele sa-l aiba asupra mea.

Cat despre discutat ai dreptate dar cred ca am actionat ,, fiule ia tu cartoful asta bun sii fii fericit".

I-am si spus: Gandeste cu capul tau lucrurile astea nu lua batut in cuie ceea ce-ti spun eu.

Poate acuma nu intelege tot dar m-am gandit ca-i ramane acolo in inconstient.

Un_gand a scris:

Cat despre discutat ai dreptate dar cred ca am actionat ,, fiule ia tu cartoful asta bun sii fii fericit".

I-am si spus: Gandeste cu capul tau lucrurile astea nu lua batut in cuie ceea ce-ti spun eu.

Poate acuma nu intelege tot dar m-am gandit ca-i ramane acolo in inconstient.

Nu e bine să-i spui copilului ceva