Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări
In terapie singura speranta a terapeutului e ca pacientul sa mai aiba un dram de Adult in el (un pic de constient). Dar cel mai important e ca omul sa isi dea seama ca NIMENI nu-l va putea ajuta daca nu se ajuta singur.
Mda.Mai devreme tata a inghitit tot ce i-am spus fara sa comenteze,dar s-a gandit la asta pana acum.
Nu i-a picat deloc bine sa-i spuna fiul ca el e devina pt. tot ce nu am facut eu.
A gresit,acum nu se mai poate face nimic.Doar eu ma pot schimba,dar oare pot?
Jet Black a scris:Mda.Mai devreme tata a inghitit tot ce i-am spus fara sa comenteze,dar s-a gandit la asta pana acum.Nu i-a picat deloc bine sa-i spuna fiul ca el e devina pt. tot ce nu am facut eu.
A gresit,acum nu se mai poate face nimic.Doar eu ma pot schimba,dar oare pot?
Asta ne
Jet Black a scris:Nu i-a picat deloc bine sa-i spuna fiul ca el e de vina pt. tot ce nu am facut eu.
Stii ce este interesant? Ca el chiar nu e de vina. Ca de fapt tu ai ales in viata sa ai esecuri, nu el. El doar a mers dupa cunostiintele educationale acumulate de el in propria-i copilarie, si atat.
Copilul mic isi creeaza scenariul de viata, "prelucrand" mental mesajele verbale si non verbale ale parintilor. Si tot copilul crede ca acest scenariu este cea mai buna metoda pentru a-si duce viata, neputand sa constate ca, de fapt, el nu reprezinta decat o solutie de adaptare temporara la situatia pe care o traieste in copilarie. Mai tarziu, acel copil, nu-si mai pune in functie mijloacele de adult pe care le are la indemana, si traieste robotizat dupa acel scenariu( script) creat in copilarie.
Nu exista vina si nu exista vinovati. Cand vei intelege si vei accepta asta, vei putea sa iesi din script. Altfel, toata viata vei fi macinat de sentimentul parazit de furie si neputinta.
Jet Black a scris:A gresit,acum nu se mai poate face nimic.Doar eu ma pot schimba,dar oare pot?
Da, a gresit si el poate doar sa isi ceara scuze reale. Astea conteaza psihic f mult pentru cel caruia i-a produs rau...adica tie. Dar nu-i bai, si fara ele poti supravietui la fel de bine. Si, bineinteles ca te poti schimba, toti pot asta, insa este obligatoriu sa te reeduci, ca sa afli tot ceea ce nu ai invatat in copilarie de la ai tai...adica...modul in care sa traiesti liber si multumit cu tine insuti. De aceea, psihoterapia este esentiala. In psihoterapie inveti o noua lectie importanta de viata.
A te schimba, si a trai in realitate, dupa principiul "Eu sunt OK - Tu esti OK" reprezinta de fapt iesirea din script. Si asa cum tot tu ai ales candva sa traiesti dupa principiul depresiei "Eu nu sunt Ok - Tu (ceilalti) sunt OK", la fel poti modifica asta si acum.
Laughlin a scris:Si asa cum tot tu ai ales candva sa traiesti dupa principiul depresiei "Eu nu sunt Ok - Tu (ceilalti) sunt OK", la fel poti modifica asta si acum.
De fapt cred ca e invers "Eu sunt ok-ceilalti nu sunt ok" si de aici ca nu sunt adaptat.
Mda,tocmai am dat un test online.Se pare ca am un E.Q. foarte mic. 
Editat Mar 19 aug 2008 13:46
Jet Black a scris:De fapt cred ca e invers "Eu sunt ok-ceilalti nu sunt ok" si de aici ca nu sunt adaptat.
Mai, la depresivi apare principiul "Eu nu sunt ok - Tu esti ok"...ce ai descris tu mai sus este paranoia ...sau neincrederea in nimeni/nimic.
P.S. Eu, in locul tau, nu m-as lua dupa testul pentru EQ facut online. Existenta unei inteligente emotionale este inca disputata in psihologie. :P
Jet Black a scris:Mda,tocmai am dat un test online.Se pare ca am un E.Q. foarte mic. :D
Mie imi ies valori mari ale EQ la testele alea on line. Cu toate astea, tot am avut viata afectata mult de tot de principiile educationale pe care le-am primit in copilarie.
Asa ca, nu mai trai dupa povesti cu cocosul rosu....traieste-ti viata, si traieste-o bine.
cu sfiala indraznesc:
eu cand eram depresiv gandeam ca ceilalti judeca stramb, nu ma indoiam o clipa de mine :)
puiu.t a scris:cu sfiala indraznesc:eu cand eram depresiv gandeam ca ceilalti judeca stramb, nu ma indoiam o clipa de mine :)
Pai, puiu, daca nu te indoiai de tine, de ce erai depresiv?...indoiala aia exista in subconstient( si subconstientul iti juca festa asta).
Multi au senzatia ca au incredere in ei, insa aceasta incredere se mai traduce( printre altele) si prin actiune, nu prin stare depresiva. 
Ce se intampla cand pana la 6-7 ani am fost crescuti de bunici?
Ne formam scriptul tinand cont de directivele acestora sau preluam mesaje si de la parinti (care ne vizitau ocazional) si de la bunici?
De obicei le preiei de la persoana de sex opus care are cea mai mare influenta in viata ta. Adica cea care iti inspira cea mai mare autoritate.
Eric Berne scria ca daca vrei ca fiica sa ajunga o doamna, trebuie sa incepi cu bunica. Daca dimpotriva a fost schizofrenica, exista sanse mari ca si nepoata sa ajunga la fel.
De ce persoana de sex opus exercita o influenta mai mare atunci? Vreo legatura cu complexul lui Oedip/Electrei?
Se poate sa nu ai nici un scenariu, adica parintii sa te fi lasat la voia intamplarii datorita faptului ca te considera "un accident"?
In ce masura preluam elemente de la ceilalti membri ai familiei in cazul in care ni se tot spune "Semeni cu..."?
Stiu, multe intrebari. :D
Editat Mie 20 aug 2008 13:48