Depresia - cauze, experiente

Addictedboy a scris:

Daca ai trecut prin asa ceva inseamna ca stii cat de greu este sa te apropii doar de cineva...asta e 1 la mana, 2..parerea mea ca ti-ai bate joc de acea persoana , constientizand ca TU esti in neregula. E problema mea si-o voi rezolva asa cum stiu , cum pot mai bine spus.Cu iesitul ai dreptate, dar tot aici ma intorc...Eu de bine de rau caut intotdeauna "remediul" de a nu duce la capat aceasta "dorinta", din pacate multi nu reusesc... Sau poate asta e doar o prima faza , un prim rol al actului ce va urma..nu am mai trecut prin asta , nu stiu cum se manifesta , cand e bine si cand e rau. Deocamdata respir , asta e tot ce conteaza. As sti ce sa spun daca totul ar depinde de mine , insa exista sentimente de necontrolat , te sfasie, te darama, te distrug ..apoi tot ele te ridica..un pic ciudat nu?

O drama cu urmari tragice , in ceea ce ma priveste. Am stat si m-am gandit eu asa...cred ca imi este greu sa accept acest motiv tabu de despartire"nu suntem pe aceasi unda"...si poate ca in moarte gasesc un motiv mai bun, ne desparte o lume , un univers...e mai usor de acceptat...poate ca multi vad moartea ca pe o rezolvare, nu mai simti nimic, nu iti mai poate face rau, nu va mai trebui sa t eprefaci...nu stiu. Daca voi gasi raspunsul vi'l voi spune....

un sut in cur, un pas inainte..

esti batran?--mergi in parc si joci sah cu batranii

esti bolnav?--lupta, ai de ce, --nu se moare cu una cu doua..

esti singur?--zboara frate, zboara...

esti tanar?---ai cel mai mare noroc..

nu esti singurul patit..si nici nu vei fi ultimul...

baga mare si iesi in lume...ai mult de "mers" de acum inainte

bafta "imensa"

Breaking the habit...

Multam pentru incurajari

8 ani impreuna...8!! Si totusi nici o urma de regret ...Isi traieste viata de parca eu nici nu as fi existat...si cel mai mult urasca faptul ca ...nu o pot ura deloc. As vrea sa ii spun vreo doua...dar totusi ...cand ne intalnim ma inmoi tot si ma cuprinde un sentiment ciudat de fericire. Imi jur ca nu , nu am sa o mai caut sa o vad, nu am sa ii mai dau nici un telefon...dar totusi de fiecare data cand ma suna si imi cere ajutorul...o fac. O iubesc din toata inima si ei nici macar nu ii pasa. Ma gandesc serios sa plec , fie pentru putin timp , in alta parte. Voi sta un timp cu chirie..poate voi reusi sa o uit si sa fiu eu iarasi pe primul loc. Ma calca in picioare si e numai vina mea, pentru ca o las....am incredere in ea cu toate ca ea imi demonstreaza contrariul... Sunt jalnic...patetic, ma las calcat in picioare pentru cateva clipe de fericire, dar daca stau sa ma gandesc nu asta ar face oricine? Nu asta cautam!? Nu este exact cum vrem noi...dar exista, e acolo, in mainile persoanei care nu da doi lei pe tine... Trebuie sa imi gasesc curajul sa spun NU! Pana atunci voi fi marioneta ei...si ma voi sacrifica pentru fiecare zambet al ei. Ma mint singur..nu o pot refuza atunci cand imi cere ajutorul...niciodata.

Ii multumesc de fiecare data cand imi cere ajutorul...nu intelege , nu intelege cat de fericit sunt atunci cand o vad , cand o aud...nu intelege cat o iubesc ... Bafta...

incearca sa te detasezi de ea, incearca s-o excluzi din gandurile tale. de cele mai multe ori ne facem rau prin gandurile pe care le avem. nu te mai gandi la ea. incearca sa-ti umpli timpul cu activitati care-ti fac placere, care-ti capteaza atentia.

ceea ce simti tu nu mai este dragoste, este dependenta! :P

incearca sa nu te mai identifici cu acea persoana!

gandeste-te, cum erai pana s-o cunosti!? viata ta a decurs normal si fara ea,deci se putea foarte bine si fara ea, incearca sa traiesti ca mai inainte.

nimeni nu este de neinlocuit, crede-ma!

sa nu-mi spui ca e usor sa dai sfaturi, intradevar asa este! totusi, sa stii ca totul depinde de tine, iar daca vrei, poti!

buna seara.am citit postarile cam la viteza,dar am observat totusi ca aceasta fata face un joc cu tine.te cauta,iti telefoneza,se intereseaza de bunastarea ta,iti cere ajutorul...deci e clar ca nu-si traieste viata mai departe fericita.tu trebuie sa afli ce joc face,si ce urmareste cu acest joc.poate parasindu-te a vrut sa-ti dea un semnal-sa schimbi ceva la tine,sa schimbi modul tau de comportament.poate dependenta aceasta de ea a dus-o la limita rabdarii.sunt femeie si iti spun ca femeile vor sa se simta incurajate,ocrotite si iubite.un barbat care se agata de ele lamentindu-se ajunge sa devina in timp o povara,sa le lase fara aer si sa le epuizeze.

sau poate te cauta pentru ca de fapt nu si-a gasit nici ea fericirea,si mai are speranta in tine,sa vada deodata omul pe care vrea ea sa-l iubeasca.te sfatuiesc sa lamuresti mai clar ce vrea de fapt de la tine.daca vrea doar sa-si testeze puterile de seductie pe o victima sigura(stie ca o iubesti)inseamna ca este o persoana cu o incredere de sine scazuta,si are nevoi de tine cit ai si tu de ea.sau vrea doar sa te chinuie?daca da,inseamana ca nu a gasit pe nimeni altcineva -nici sa-l iubeasca,nici sa-l chiniue.deci mai ai sanse :P

orice ar fi,lamureste jocul acesta care il face cu tine si da-ne mai multe amanunte.pina la urma tu vrei sa fiti din nou impreuna?ca asta nu am reusit sa inteleg.

succes

Buna si multam pentru sfaturi. Nu cred ca sunt in stare sa imi raspund nici mie nici tie, nu mi-a dat multe explicatii...a fost ceva de genu "nu suntem pe aceasi unda , nu mai vreau so...deal with it". Nu mai suntem copii..daca nu i-ar fi convenit ceva mi-ar fi spus, e foarte directa de altfel...dar nu , nu a facut-o . S-a schimbat mult..poate e si ea depasita de situatia asta si urmeaza sfaturi de la diferite persoane , alta explicatie nu gasesc. Ea nu era asa... Eu nu mai exist pentru ea , am disparut , m-am evaporat odata cu anii in care am fost impreuna. A avut mereu libertate , iesea cu fetele cand isi dorea asta..nu m-am purtat urat niciodata , ne mai ciondaneam noi putin dar la asta se rezumau certurile noastre.

imi spunea un prieten ca s'a saturat de prea mult bine...nu am de ales, trebuie sa ii respect decizia. Nimic nu va mai fi ca inainte...tot ce vreau sa ma invete e ...cum sa spun "NU" la tot ce a fost intre noi. toate trec...cel putin asa se spune, dar vor ramane urme, va durea chiar si dupa ce va trece. Inseamna prea mult fiinta asta pentru mine ca sa fie totul atat de simplu si de logic , dupa cum vede ea. Imi este rusine de ce am devenit pentru ea ...timpul trece si nu se schimba nimic...

Trebuie sa ma salvez de ea...va multumesc pentru posturi...ne mai auzim

Imi lipseste enorm! Au trecut cateva luni bune si ...nu s'a schimbat nimic, aceleasi zile fara rost, aceasi stare de rahat. O iubesc si da , DA oricat de patetic vi s-ar parea , eu nu pot trai fara ea...asta nu e viata , mai bine aleg iadul. Ma mint non-stop ca va fi mai bine , ca maine ma voi gandi mai putin la ea, ca poimaine nu va mai durea atat de tare s.a.m.d. , nu tine nici treaba asta. Poate ca sunt facut dintr'un aluat mai prost ..nu stiu.Din persoana sociabila de pana acum ceva timp , am devenit un nesuferit...nu pot sa mai plac pe oricine.

Privesc usor ironic la viata mea de dinainte si cea de acum...zici ca e rupta din vreun film.Stiu ca voi fi judecat de multi si ca vai ce las ce prost ce asa si pe dincolo esti...si probabil ca aveti dreptate, insa numai cand o sa simtiti ce simt eu , atunci sa deschideti gura si sa ma judecati. Fi'ti voi fericiti in lumea voastra si rugati'va pentru sufletele voastre. Nu ma mai sperie nimic, nu imi este teama de nimic...nepasator la tot ce se intampla in jurul meu.In mintea si in sufletul meu este numai ea....

ma rog...oricum va fi , va multumesc pentru sfaturi.

Addictedboy a scris:

Imi lipseste enorm! Au trecut cateva luni bune si ...nu s'a schimbat nimic, aceleasi zile fara rost, aceasi stare de rahat. O iubesc si da , DA oricat de patetic vi s-ar parea , eu nu pot trai fara ea...asta nu e viata , mai bine aleg iadul. Ma mint non-stop ca va fi mai bine , ca maine ma voi gandi mai putin la ea, ca poimaine nu va mai durea atat de tare s.a.m.d. , nu tine nici treaba asta. Poate ca sunt facut dintr'un aluat mai prost ..nu stiu.Din persoana sociabila de pana acum ceva timp , am devenit un nesuferit...nu pot sa mai plac pe oricine.

Privesc usor ironic la viata mea de dinainte si cea de acum...zici ca e rupta din vreun film.Stiu ca voi fi judecat de multi si ca vai ce las ce prost ce asa si pe dincolo esti...si probabil ca aveti dreptate, insa numai cand o sa simtiti ce simt eu , atunci sa deschideti gura si sa ma judecati. Fi'ti voi fericiti in lumea voastra si rugati'va pentru sufletele voastre. Nu ma mai sperie nimic, nu imi este teama de nimic...nepasator la tot ce se intampla in jurul meu.In mintea si in sufletul meu este numai ea....

ma rog...oricum va fi , va multumesc pentru sfaturi.

asa spui acum...

dupa ce intalnesti fata care te merita cu adevarat ai sa gandesti altfel..

si

o sa observi ceva ciudat si anume:

nu o sa-ti mai aduci aminte de ea mai deloc...

ai sa vezi ca timpul petrecut alaturi de ea a fost doar un "cliseu" care acum iti pare voalat.

preconizez ca in concediul de vara "te vei pune pe picioare".( cu conditia sa il faci la mare, la soare, intre prieteni)

Curaj, ca va trece cu timpul.

Ceva asemanator am patit si eu. Cand prietenul meu pe care il iubeam nespus de mult si il veneram si nu vedeam viata fara el mi-a spus:" Noi nu avem nici un viitor impreuna...tu ai un copil...mama mea s-ar supara..etc". Atunci am facut o criza, am plans de nu ma mai puteam opri, imi venea sa urlu, sa tip. Asta s-a intamplat anul trecut pe la inceputul lui septembrie. De la supararea pe care am avut-o, nu puteam intelege, cum un om care tine la mine, nu ma vrea deoarece am un copil (mentionez ca am 39 de ani, iar el 38) m-am imbolnavit. Deoarece eram mereu suparata si cum ramaneam singura plangem, am intrat intr-o depresie cu atacuri de panica si anxietate. Incepusem sa nu mai pot merge singura pe strada, in supermarketuri daca intram mi se facea rau, ma lua cu lesin, tremuram, am avut parte si de halucinatii chiar.

Cum starea mea se inrautatea pe zi ce trecea, am mers la psihiatru si am inceput tratament antidepresiv. De la antidepresive am avut parte de niste episoade maniacale de toata frumusetea, fiind diagnosticata mai apoi cu tulburare afectiva bipolara. Numai eu stiu prin ce am trecut si nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Eram cu pumnul de pastile, dimineata, la amiaza si seara. Am facut si cateva sedinte de psihoterapie, care nu prea m-au ajutat.

Acum sunt bine, pe prietenul meu nu l-am uitat, inca mi se face cateodata tare dor de el. Ma tratez in continuare, desi mi s-a redus din medicamente.

Ti-am povestit toate astea in speranta ca te voi ajuta. Trebuie tu sa ai putere sa treci peste suparari, altfel, cum bine spunea cineva de aici din forum, vei ajunge sa ingrosi cozile de la psihiatrie.

Eu inainte de problema asta nu aveam absolut nimic, eram o persoana normala, nimeni din familia mea nu avusese probleme psihice.

Gandeste-te ca nimeni nu e stapan pe nimeni si pe nimic. Capul sus!

Addictedboy a scris:

Imi lipseste enorm! Au trecut cateva luni bune si ...nu s'a schimbat nimic, aceleasi zile fara rost, aceasi stare de rahat. O iubesc si da , DA oricat de patetic vi s-ar parea , eu nu pot trai fara ea...asta nu e viata , mai bine aleg iadul. Ma mint non-stop ca va fi mai bine , ca maine ma voi gandi mai putin la ea, ca poimaine nu va mai durea atat de tare s.a.m.d. , nu tine nici treaba asta. Poate ca sunt facut dintr'un aluat mai prost ..nu stiu.Din persoana sociabila de pana acum ceva timp , am devenit un nesuferit...nu pot sa mai plac pe oricine.

Privesc usor ironic la viata mea de dinainte si cea de acum...zici ca e rupta din vreun film.Stiu ca voi fi judecat de multi si ca vai ce las ce prost ce asa si pe dincolo esti...si probabil ca aveti dreptate, insa numai cand o sa simtiti ce simt eu , atunci sa deschideti gura si sa ma judecati. Fi'ti voi fericiti in lumea voastra si rugati'va pentru sufletele voastre. Nu ma mai sperie nimic, nu imi este teama de nimic...nepasator la tot ce se intampla in jurul meu.In mintea si in sufletul meu este numai ea....

ma rog...oricum va fi , va multumesc pentru sfaturi.

viata bate filmu...cred ca asta stiai deja.....nu cred ca cineva are dreptul sa te judece....pentru ceea ce simti sau pentru faptele tale insa gandestete ca nimeni sau nimic nu te poate face sa renunti la viata.....ea in sine asta inseamna sa lupti pentru ea buna rea cum o fii gandestete ca nu e singura de pe lume.....cu timpul vor mai fi si alte persoane. Nu e rau ca te protejezi si ca ai grija in privinta companiei doar sa nu exagerezi....sa nu lasi sa treaca tot ce e mai frumos pe langa tine....uite acum a venit vara....e frumos afara, iesi la plimbare cu prieteni cei ii ai fa tot felu de lucruri nebunesti care sa te scoata din starea asta....zile fara rost ti le faci tu.....daca gasesti o alta preocupare, sa iti mute gandu iti va fii mai bine.....iti spun din proprie experienta.....ca nu e bine sa te gandesti la suicid .....daca vei avea timp sa citesti postarile mele si vei vedea ca cunosc sentimentele descrise de tine si ca am facut multe prostii pe care acum le regret...bafta multa :D