Depresia - cauze, experiente

Ai falsa impresie ca ma intelegi , ca imi stii problemele .... Intr'o singura privinta iti dau dreptate si asta intr'o mica masura, faptul ca da sufar din dragoste ... In felul acesta poti muta topicul pe majoritatea subiectelor de pe aici . Suferinta, depresie , dragoste, fobie , anxietate , sinucidere ....ai prins ideea?

Am postat la acel subiect pentru ca prima oara cand am intrat aici exact asta simteam , da vroiam sa mor si asta vreau si acum in unele momente. Da-mi dreptate cand spun ca fiecare dintre noi trecem prin diferite stari ...acum esti bine acum nu... Stii ce ai facut tu acum? A ok , in momentul asta nu vrei sa te sinucizi so...bashht. Eu sunt de parere ca esti liber sa spui ce vrei atata timp cat nu ofensezi in vreun pe cei care te asculta(citesc). Mi se pare jenant ce se intampla ... nu trebuia sa imi "dedici" vreun topic , nici macar in bataie de joc . E prima oara cand intru pe un forum. Abia acum am prins ideea cu "on si off" topic. Cu toate astea (si sa stii ca nu am cautat scuze) tot sunt de parere ca nu am deviat de la subiect ...dar probabil pentru unii e mai greu de inteles si nu ma mira deloc lucrul asta , nici eu nu inteleg multe so...suntem chit. Uneori e mai bine sa taci daca nu ai nimic de spus...exceptand cazurile in care poti "face" (ca si in cazul de fata).

Un lucru bun din toata harababura asta ...m-ai "ajutat" sa ma "despart" pentru cateva clipe de adevarata mea problema.

PS. Off topic(am vazut la altii)- nu ca ar avea vreo importanta pentru nici unu dintre noi , dar am dreptate ca esti de sex feminin?. Pupici.

Se discuta psihologia sinuciderii. Discutii la care tu nu ai participat. Tu ai facut din el mai mult un jurnal personal.

AddictedBoy, cand te-ai nascut te tineai cu ea (iubita pierduta) de mana? Adevarul (cinic si deloc inspaimantator) este ca ne nastem, fiintam si murim singuri. Punct! Cred ca ar trebui sa ne amintim mai des asta, nu am mai astepta si nu am mai pretinde nimic de la nimeni, nici macar un capat de ata sau un zambet. Suntem singurii nostri prieteni.

Devino-ti propriul tau prieten, priveste-te adanc in ochi (daca vrei fa-o si ad litteram: pune-te in fata unei oglinzi si uita-te la tine ore in sir, pana face "click"), afla cine esti, de ce simti ce simti, de ce reactionezi cand reactionezi, afla din ce esti compus. Pune-te in centrul universului tau nu intr-un mod egoist, ci lucid. Intelege ca, atata timp cat tu nu poti fi multumit, fericit si implinit singur cu tine, nimeni nu va putea face asta in locul tau. Si nici nu ar fi corect. Nu crezi ca cel mai frumos lucru si cea mai mare dovada de respect fata de o alta fiinta ar fi sa te oferi in deplinatatea ta, fara teama, fara neputinte, ci doar tu, decis sa evoluezi si sa inveti alaturi de ea? Ce dovada mai inalta de iubire decat sa te construiesti pe tine pentru a te oferi mai bun decat esti, celei pe care-o iubesti? (oricine ar fi aceasta) In acest moment sentimentele tale sunt un melanj de frica, incertitudini, egoism (da!); ai o ocazie minunata de a afla cine esti si ce simti de fapt. Daca suferinta este o pedeapsa, cel care tine nuiaua esti chiar tu .

Ai fost vredata intr-o sala de fitness? Ai vazut ce mult se sufera acolo, cat e de greu sa ridici toate acele greutati pentru a-ti construi un trup armonios si o musculatura bine definita? Crezi ca situatia este diferita cand este vorba despre sentimente? Nici gand. Bucura-te ca primesti, din cand in cand, cate o lovitura care te zdruncina: e antrenamentul care te va ajuta sa-ti intaresti musculatura. Nici o suferinta nu este inutila daca nu alegi tu sa fie astfel. Ajuta-te, fii strategic, cumpatat, invata din tot ceea ce ti se intampla. Un singur ingredient este esential pentru reusita: respectul de sine, care inseamna respect pentru insasi Viata.

Am pus tot in relatia asta...mai mult decat trebuia...nu stiu...Timpul le va rezolva pe toate , intr-un fel sau altul.Acum mi-am dat seama ca ma cunosc prea putin. Am facut lucruri de care nu ma credeam in stare , am inghitit mai mult decat credeam ca pot...Eram pe punctul de a nenoroci o familie, oameni pe care ii iubesc si ma iubesc la randul lor...Sunt momente in care..vad negru, gandurile negre pun stapanire pe mine...imi pierd controlul si tot ce vreau in acel moment e sa nu mai exist....apoi imi dau seama ca nenorocesc atatea suflete...un cocktail de sentimente tulburatoare. Nu pot sa cred ca nu sunt in stare sa trec peste asta! E..patetic, atatia oameni care se bazeaza pe mine ...

Timpul va sti ce-o sa fie. Referitor la ce ai spus tu...nu ma pot uita in oglinda... Nu ma voi ierta niciodata!

Psihic sunt terminat , sunt mort pe dinauntru...patetic pentru unii. "Nu pot trai fara ea" ...multi nu inteleg , cum nici eu nu ii pot intelege pe ei. Nu stiu cat va mai suporta organismul, in curand o sa cedeze si el. Nu reusesc sa o uit sau cel putin sa nu mai doara...sunt neputincios in privinta asta si poate ca pana aici mi-a fost , asta a fost soarta mea. Nu vad alta explicatie... Ori am luat'o razna ori am luat'o razna.

hehe...cum e viata asta. Ce'ti doresti si ce primesti ... Nu ma plang ...sunt altii si mai rau, fiecare traieste cum poate cat poate. Nu credeam ca voi ajunge in situatia asta , nici sa mor nu ma lasa inima. Involuntar imi pasa de cei din jurul meu , oricat as incerca sa ma gandesc numai la mine....mi-e imposibil! Cumplit! Nici asa , nici asa...alta solutie nu am , decat sa las lucrurile sa vina de la sine, sa treaca timpul. I-am dat sansa, de a ma distruge, increzator ca nu o va face...m-am sacrificat...si nu-mi pare rau.

poate ai si un caracter si o fire slaba. poate ar fi bine sa iti zica ea daca e fata desteapta ce simte cu adevarat si a doua zi o sa vezi cu unul, ar urma o perioada de "doliu" pt tine dupa care ti-ai reveni. asta daca nu cumva starea asta care o ai se extrapoleaza, esti masochist de mic si iti place, daca nu cumva chiar cauti starea asta.

apropo de ce iti doresti. si de ce primesti. tre sa mai si faci ceva ca ce iti doresti sa si primesti, ca viata nu e filantropa iar noi nu suntem cersetori.

Recunosc ca sunt momente cand ma gandesc foarte serios la moarte...atat de serios incat ma sperie intensitatea dorintei.Sunt momente cand plang (chiar si de mila)...dar oftez , ma spal pe fata si imi vad de alte treburi apoi. Tot ce mi'a spus ea a sunat cam asa "nu suntem pe aceasi unda" , oare cei 8 ani impreuna nu contrazic lucrul asta ?...parerea mea , da este cu altul ..am vazut'o cu ochii mei.Nu stiu daca iti poti imagina ce am simtit in momentul acela....e groaznic. Dar ma gandesc ca poate ii este mai bine langa el , poate are mai mult de oferit decat mine... E o "revolutie" in mine care inca mai continua. Imi doresc sa mor dar o iubesc prea mult pentru ai face asa ceva. Sper sa am in continuare luciditate in actiunile mele , iar daca voi simti ca nu'i voi mai face fata durerii , voi apela la un psiholog , ma internez ..trebuie sa existe si o alta solutie. Asa ceva nu ii voi face in nici un caz.

Sunt sigur ca lucrurile se vor schimba intr-o zi , am nevoie numai de putere pentru a rezista pana atunci. Am vizitat si alte forumuri si ..doamnee e ingrozitor cate suflete aleg calea asta. Ce imi pare ciudat este ca atunci cand el sau ea face acest gest ...e urmat apoi si de celalalt. Adevarul este ca pretuiesti un lucru dupa ce nu il mai ai...

Ii dispretuiesc pe cei care ii judeca pe acei ce se sinucid din dragoste ...imaginati'va prin ce trec acele suflete, ca nu o fac de bine ce le este, pur si simplu e o durere la care nu multi ii pot face fata. Sa nu fiu inteles gresit , nu ii sustin pe acestia , dar nici drept sa judecam nu avem. Un lucru stupid atunci cand nu voi sunteti cei care va confruntati cu astfel de sentimente. Eu am ajuns sa ii inteleg, chiar daca nu sunt de parere ca e lucrul cel mai bun de facut , dar daca nu gasesti "umarul" pe care sa te sprijini in astfel de momente... Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!

Addictedboy a scris:

Recunosc ca sunt momente cand ma gandesc foarte serios la moarte...atat de serios incat ma sperie intensitatea dorintei.Sunt momente cand plang (chiar si de mila)...dar oftez , ma spal pe fata si imi vad de alte treburi apoi. Tot ce mi'a spus ea a sunat cam asa "nu suntem pe aceasi unda" , oare cei 8 ani impreuna nu contrazic lucrul asta ?...parerea mea , da este cu altul ..am vazut'o cu ochii mei.Nu stiu daca iti poti imagina ce am simtit in momentul acela....e groaznic. Dar ma gandesc ca poate ii este mai bine langa el , poate are mai mult de oferit decat mine... E o "revolutie" in mine care inca mai continua. Imi doresc sa mor dar o iubesc prea mult pentru ai face asa ceva. Sper sa am in continuare luciditate in actiunile mele , iar daca voi simti ca nu'i voi mai face fata durerii , voi apela la un psiholog , ma internez ..trebuie sa existe si o alta solutie. Asa ceva nu ii voi face in nici un caz.

Sunt sigur ca lucrurile se vor schimba intr-o zi , am nevoie numai de putere pentru a rezista pana atunci. Am vizitat si alte forumuri si ..doamnee e ingrozitor cate suflete aleg calea asta. Ce imi pare ciudat este ca atunci cand el sau ea face acest gest ...e urmat apoi si de celalalt. Adevarul este ca pretuiesti un lucru dupa ce nu il mai ai...

Ii dispretuiesc pe cei care ii judeca pe acei ce se sinucid din dragoste ...imaginati'va prin ce trec acele suflete, ca nu o fac de bine ce le este, pur si simplu e o durere la care nu multi ii pot face fata. Sa nu fiu inteles gresit , nu ii sustin pe acestia , dar nici drept sa judecam nu avem. Un lucru stupid atunci cand nu voi sunteti cei care va confruntati cu astfel de sentimente. Eu am ajuns sa ii inteleg, chiar daca nu sunt de parere ca e lucrul cel mai bun de facut , dar daca nu gasesti "umarul" pe care sa te sprijini in astfel de momente... Dumnezeu sa ii odihneasca in pace!

Parerea mea e ca esti pe drumul cel bun..Continua sa scrii ...e un fel de terapie,foloseste un jurnal,exteriorizeaza-te...Si gandeste-te ca ...altcineva,o iubire nou-nouta te asteapta sa te aline ,sa te cunoasca,sa se implineasca prin tine! Si credinta e o "psihologie" sanatoasa ...

Later edit:

Pana la urma va trebui sa suporti o perioada aceste trairi,e normal sa treci prin ele,cred ca numai consumandu-le le poti ameliora si vindeca aceste stari...

Iti dau un sfat,poti sa nu-l iei in seama: cui pe cui se scoate: incearca sa iesi mai mult sa cunosti si alte femei,sa ai relatii...intime etc,asa vei uita mai usor,prin comparatie;)

fratioare te-ai gandit ca poate ea iubirea nu exista?

uita-te la ce zicea domnu' cleric preston mai sus p-acilea si in general ce zice lumea. ca tu trebuie sa fii monumentul de neatins, ca daca o iubesti o lasi sa plece ... un fel de iubire rationala ori ce iubire e aia care e rationala...?

poate ai capatat un fel de dependenta fata de ea... si din cauza asta suferi asa acum... poate asta e "boala" de care trebuie sa te tratezi... cred ca trebuie sa incerci sa privesti problema si din alte unghiuri, nebanuite

raman la vorbele lui Ion. cu dragostea in lumea in care traim iti risti tot :sanatate, suflet si tot ce se poate. trebuie sa ai altceva in care sa investesti pasiunea.

sa ai putere precum ziceai... :)

Daca ai trecut prin asa ceva inseamna ca stii cat de greu este sa te apropii doar de cineva...asta e 1 la mana, 2..parerea mea ca ti-ai bate joc de acea persoana , constientizand ca TU esti in neregula. E problema mea si-o voi rezolva asa cum stiu , cum pot mai bine spus.Cu iesitul ai dreptate, dar tot aici ma intorc...Eu de bine de rau caut intotdeauna "remediul" de a nu duce la capat aceasta "dorinta", din pacate multi nu reusesc... Sau poate asta e doar o prima faza , un prim rol al actului ce va urma..nu am mai trecut prin asta , nu stiu cum se manifesta , cand e bine si cand e rau. Deocamdata respir , asta e tot ce conteaza. As sti ce sa spun daca totul ar depinde de mine , insa exista sentimente de necontrolat , te sfasie, te darama, te distrug ..apoi tot ele te ridica..un pic ciudat nu?

O drama cu urmari tragice , in ceea ce ma priveste. Am stat si m-am gandit eu asa...cred ca imi este greu sa accept acest motiv tabu de despartire"nu suntem pe aceasi unda"...si poate ca in moarte gasesc un motiv mai bun, ne desparte o lume , un univers...e mai usor de acceptat...poate ca multi vad moartea ca pe o rezolvare, nu mai simti nimic, nu iti mai poate face rau, nu va mai trebui sa t eprefaci...nu stiu. Daca voi gasi raspunsul vi'l voi spune....