Depresia - cauze, experiente

Addictedboy a scris:

Imi lipseste enorm! Au trecut cateva luni bune si ...nu s'a schimbat nimic, aceleasi zile fara rost, aceasi stare de rahat. O iubesc si da , DA oricat de patetic vi s-ar parea , eu nu pot trai fara ea...asta nu e viata , mai bine aleg iadul. Ma mint non-stop ca va fi mai bine , ca maine ma voi gandi mai putin la ea, ca poimaine nu va mai durea atat de tare s.a.m.d. , nu tine nici treaba asta. Poate ca sunt facut dintr'un aluat mai prost ..nu stiu.Din persoana sociabila de pana acum ceva timp , am devenit un nesuferit...nu pot sa mai plac pe oricine.

Privesc usor ironic la viata mea de dinainte si cea de acum...zici ca e rupta din vreun film.Stiu ca voi fi judecat de multi si ca vai ce las ce prost ce asa si pe dincolo esti...si probabil ca aveti dreptate, insa numai cand o sa simtiti ce simt eu , atunci sa deschideti gura si sa ma judecati. Fi'ti voi fericiti in lumea voastra si rugati'va pentru sufletele voastre. Nu ma mai sperie nimic, nu imi este teama de nimic...nepasator la tot ce se intampla in jurul meu.In mintea si in sufletul meu este numai ea....

ma rog...oricum va fi , va multumesc pentru sfaturi.

Salut, addictedboy!

Ai primit pe acest forum tot felul de reactii si de sfaturi, cele mai multe dintre ele excelente sau, chiar daca mai alaturea cu drumul, in orice caz foarte bine intentionate si pline de caldura. Dupa ce am citit cu mare atentie toate postarile tale si toate raspunsurile care ti s-au dat, cred ca mi-am dat seama care ar putea fi buba: intr-adevar, nimeni nu a incercat sa priveasca lucrurile din perspectiva pe care o ai TU acum asupra lor, ceea ce ma face sa incerc sa fac eu asta, cat de bine voi putea. Ramane ca tu sa judeci si sa sanctionezi tot ceea ce ti se pare fals sau imposibil de realizat din cele ce ti le voi spune. Chiar te rog sa o faci, pt ca, fara feedback-ul tau, nici nu va mai avea rost sa continui sa-ti prezint propunerea mea, ar insemna ca am nimerit cu oistea in gard si ma voi multumi sa stiu ca macar ai inregistrat reactia mea la capitolul "mesaje calduroase".

Deci, ca sa intru in subiect, eu cred ca perspectiva TA asupra a ceea ce ti s-a intamplat este cel putin la fel de legitima ca cele care ti s-au propus dinafara, daca nu cumva chiar singura legitima, cel putin deocamdata. Eu sunt convinsa ca si dragostea ta si durerea pe care o traiesti in urma despartirii sunt insurmontabile si n-am de gand sa-ti propun sa le depasesti. Dimpotriva, indemnul meu ar fi mai degraba sa-ti dai voie tie insuti sa le traiesti din plin, la intreaga lor intensitate, FARA sa te simti culpabil pentru asta si FARA sa te judeci pe tine insuti. Accepta ca tot ceea ce simti face parte din tine si n-ai de ce te rusina. Nu-i o rusine, nu-o neputinta, nu-i ceva anormal NIMIC din ceea ce simti.

In acelasi timp, pentru inceput, as indrazni sa-ti propun un exercitiu mental: crezi ca din torentul si amestecul de ganduri si sentimente care te invadeaza si care, repet, SUNT TOATE LEGITIME si INTEMEIATE, poti incerca sa desprinzi macar cateva dintre cele sa zicem mai degraba placute de cele mai degraba sau de-a dreptul dureroase?

Ceea ce incerc eu sa-ti sugerez este sa incerci, daca poti si, desigur, incetul cu incetul, nu de la o clipa la alta, sa nu mai traiesti SIMULTAN cele doua categorii de sentimente si ganduri contrare. Incearca sa le descoperi intai pe cele mai degraba placute si sa le aduni asa, ca pe niste poze intr-un album: amintiri placute, imaginea iubitei tale, tot ceea ce te face s-o iubesti, sperantele pe care ti le-ai facut si cele pe care poate inca le mai ai. Evident, in timp ce vei incerca sa faci asta, gandurile si sentimentele neplacute, dureroase, vor avea tendinta sa se amestece cu celelalte. Nu are rost sa incerci sa le alungi, caci si ele au dreptul sa fie traite, sunt desprinse tot din tulpina sufletului tau. Incearca doar sa le am

Am observat ca imi lipsesc multe lucruri esentiale pentru a ma putea considera un om normal , ori nu le-am avut niciodata ori le-am pierdut odata cu ea. Imi spun , ok ma duc la servici ..mai trece timpul , mai uit mai nu stiu ce..de unde , ieri am accidentat usor o alta masina , iar mai alaltaieri era sa dau peste cineva...Cei de acasa ma tot "cocolosesc" si ma fac sa ma simt ca un infirm...Cu prietenii...mai putin , ma gandesc ca ii indispun si pe ei cu atitudinea mea , pentru ca nu mai pot sa rad la orice si nu ma mai distreaza aproape nimic.

Cred ca problema s-a agravat, pe langa faptul ca sufar si impartasesc o durere datorita ei , mai trebuie sa ma regasesc si pe mine ..prea multe lucruri deodata si probabil ca si din cauza asta nu imi iese nimic. Am fost si la psiho-pupu si ce am rezolvat ..un pumn de pastile .Nu am putut continua tratamentul pentru ca job'ul meu implica si sofatul si acele pastile ma amorteau si imi provocau o stare de somnolenta. Am renuntat la a mai visa! Nu ma mai gandesc la viitor , subconstientul meu nu-l poate vedea decat unu sumbru. Patetic...incerc sa fac fata fiecarei clipe , chiar si acum.

Eu simt toate lucrurile astea, sunt constient ca totul depinde numai de mine..."DACA VREAU". Tin cont de toate sfaturile , nu trec cu vederea nimic. Nu stiu.....NU STIU!!!!!! Multumesc

Addictedboy a scris:

Am fost si la psiho-pupu si ce am rezolvat ..un pumn de pastile .Nu am putut continua tratamentul

Pai, da, Addictedboy, de la psiho-pupu nu poti lua decat un pumn de pastile inutile, dar daca ai vrea sa te simti mai bine si nu ti-ar fi frica sa pierzi durerea si ravasirea asta, pe care amesteci talmes-balmes cu iubirea, atunci ai fi motivat sa cauti si sa gasesti un psihiatru, nu un psiho-pupu, care o sa-ti dea un tratament adecvat pentru depresia ta, care sa nu te impiedice sa muncesti, ci dimpotriva. Inca o data iti spun, iubirea ta este una si depresia e alta. Poti continua sa o iubesti pana la capatul vietii tale, dar ce te deranjeaza daca ai putea-o face si fiind un om echilibrat si stapan pe el?

Addictedboy a scris:

Imi lipseste enorm! Au trecut cateva luni bune si ...nu s'a schimbat nimic, aceleasi zile fara rost, aceasi stare de rahat. O iubesc si da , DA oricat de patetic vi s-ar parea , eu nu pot trai fara ea...

iti lipseste pentru ca-ti alimentezi in permanenta aceasta idee!!!!

poti trai fara ea, doar sa vrei cu adevarat.

incearca sa gandesti constructiv pentru tine, de la inceput repeti acelasi lucru, parca nici n-ai citi ceea ce incearca fiecare sa-ti spuna.

ar fi cazul sa iei in calcul si sfaturile noastre, cativa dintre cei care incearca sa te sustina, au trecut prin ceea ce treci tu acum....

nu te mai agata in dependenta asta, de tine depinde in cea mai mare masura sa te vindeci DACA VREI!!!!!!!

Addictedboy a scris:

Am observat ca imi lipsesc multe lucruri esentiale pentru a ma putea considera un om normal , ori nu le-am avut niciodata ori le-am pierdut odata cu ea. Imi spun , ok ma duc la servici ..mai trece timpul , mai uit mai nu stiu ce..de unde , ieri am accidentat usor o alta masina , iar mai alaltaieri era sa dau peste cineva...Cei de acasa ma tot "cocolosesc" si ma fac sa ma simt ca un infirm...Cu prietenii...mai putin , ma gandesc ca ii indispun si pe ei cu atitudinea mea , pentru ca nu mai pot sa rad la orice si nu ma mai distreaza aproape nimic.

Cred ca problema s-a agravat, pe langa faptul ca sufar si impartasesc o durere datorita ei , mai trebuie sa ma regasesc si pe mine ..prea multe lucruri deodata si probabil ca si din cauza asta nu imi iese nimic. Am fost si la psiho-pupu si ce am rezolvat ..un pumn de pastile .Nu am putut continua tratamentul pentru ca job'ul meu implica si sofatul si acele pastile ma amorteau si imi provocau o stare de somnolenta. Am renuntat la a mai visa! Nu ma mai gandesc la viitor , subconstientul meu nu-l poate vedea decat unu sumbru. Patetic...incerc sa fac fata fiecarei clipe , chiar si acum.

Eu simt toate lucrurile astea, sunt constient ca totul depinde numai de mine..."DACA VREAU". Tin cont de toate sfaturile , nu trec cu vederea nimic. Nu stiu.....NU STIU!!!!!! Multumesc

pai ia-ti o vacanta....ai nevoie de o pauza....da si normal ca de la acele pastile sa te sim ti asa....de aceea ai nevoie de multa odihna acum....si cine ti-a dat medicamentele numai un psihiatru ti le poate prescrie nu nu un psiho...pupu sau ceo fii....psihoterapia are rolul ei...si in combinatie cu medicatie te va ajuta....nu e bine sa renunti la medicamente ca asa vrei tu....dureaza mult timp pana se vad ceva efecte.....si cu timpul se reduce doza si apoi se renunta la ele...uite eu de exemplu dupa 2 luni de la externare pentru ca nu puteam sa invat doctorii s-au hotarat sa imi injumatateasca dozele si acu ma simt mai bine nu mai sunt ametita si nu mai am stari de somnolenta.

timpul te poate ajuta sa vindeci toate ranile....si nu te mai gandii ca iti indispuii prietenii...caci ei daca sunt buni prieteni te inteleg si vor ajuta sa iti fie mai bine....daca nu iti place ca acasa esti cocolosit spunele

CheshireCat a scris:

Am fost si la psiho-pupu si ce am rezolvat ..un pumn de pastile .Nu am putut continua tratamentul

Pai, da, Addictedboy, de la psiho-pupu nu poti lua decat un pumn de pastile inutile, dar daca ai vrea sa te simti mai bine si nu ti-ar fi frica sa pierzi durerea si ravasirea asta, pe care amesteci talmes-balmes cu iubirea, atunci ai fi motivat sa cauti si sa gasesti un psihiatru, nu un psiho-pupu, care o sa-ti dea un tratament adecvat pentru depresia ta, care sa nu te impiedice sa muncesti, ci dimpotriva. Inca o data iti spun, iubirea ta este una si depresia e alta. Poti continua sa o iubesti pana la capatul vietii tale, dar ce te deranjeaza daca ai putea-o face si fiind un om echilibrat si stapan pe el?

dar in mintea lui e posibil sa nu mai faca diferenta dintre iubirea ce era o data si depresie.....considera ca din cauza ca o iubeste asa mult pe ex....nu isi revine dar de fapt din cauza asta a intrat in depresie....si acum nu mai poate singur....ai nevoie de ajutor....de sustinere morala

Un simplu "te iubesc" te poate ucide! rabdarea imi lipseste cu desavarsire, in asteptare de "mai bine" . Stiu ca intr-o zi va trebui sa renunt la ea si ...implicit la mine. Bun sau rau asa vad eu lucrurile ...daca se va schimba ceva , va voi anunta.Imi vine cateodata "sa-mi bag picioarele" dar cred ca i-as face rau , mai ales acum cand e cu licenta ...Lumea oricum va avea mersul ei cu sau fara mine . Trebuie sa o las sa-si urmeze calea pe care a ales-o , chiar daca eu nu mai pot continua, am fost doar o iubire din viata ei , pentru ea vor mai urma si altele. Despre mine din pacate nu pot sa spun acelasi lucru. Va dau dreptate, timpul le va rezolva pe toate ..insa mie rabdarea imi lipseste , nu imi voi mai permite sa ajung si mai rau , sa ajung o povara. Cand voi simti ca nu mai pot si ca lucrurile incep sa o ia razna , voi face si pasul asta.

Sunt nenorociri si mai mari stiu, sunt de parere ca , creez un monopol al suferintei in ceea ce ma priveste. Nu mai sunt cel ce eram odata, nu te mai poti baza pe mine ... trebuie sa ma opresc , daca nu pot continua fara ea.

Addictedboy a scris:

Un simplu "te iubesc" te poate ucide! rabdarea imi lipseste cu desavarsire, in asteptare de "mai bine" . Stiu ca intr-o zi va trebui sa renunt la ea si ...implicit la mine. Bun sau rau asa vad eu lucrurile ...daca se va schimba ceva , va voi anunta.Imi vine cateodata "sa-mi bag picioarele" dar cred ca i-as face rau , mai ales acum cand e cu licenta ...Lumea oricum va avea mersul ei cu sau fara mine . Trebuie sa o las sa-si urmeze calea pe care a ales-o , chiar daca eu nu mai pot continua, am fost doar o iubire din viata ei , pentru ea vor mai urma si altele. Despre mine din pacate nu pot sa spun acelasi lucru. Va dau dreptate, timpul le va rezolva pe toate ..insa mie rabdarea imi lipseste , nu imi voi mai permite sa ajung si mai rau , sa ajung o povara. Cand voi simti ca nu mai pot si ca lucrurile incep sa o ia razna , voi face si pasul asta.

Sunt nenorociri si mai mari stiu, sunt de parere ca , creez un monopol al suferintei in ceea ce ma priveste. Nu mai sunt cel ce eram odata, nu te mai poti baza pe mine ... trebuie sa ma opresc , daca nu pot continua fara ea.

te-ai gandit o clipa ca ai putea sa fii putin marsav in gandire si sa concluzionezi sec---"mi-a facut un rau, un mare rau.nu merit atata suferinta pentru ca cineva a dat cu piciorul."

de ce trebuie sa gandesti ca ciobanasul din balada Miorita?..

este frumoasa balada dar ciobanasul este un tampit, stie ca o sa moara si nu face nimic pentru el, ba mai mult, a luat-o si razna,,,vorbeste cu oile..

asa vrei sa ajungi?--subiect de balada?

n-o s-o citeasca nimeni---exista deja una, chiar daca tema este alta.

....

hai ca nu-i dracu chiar atat de negru..

nu a fost sa fie cu ea......next,

bafta si fii si tu mai "ciobanasul neamt Hans"---inarmeaza-te, nu te lasa doborat.

Nu stiu daca merit sau nu , nu e nimeni vinovat...cel putin nu ea.E vina mea ca nu ma pot impaca cu asta , cat se poate de adevarat. Ma repet , e alegerea ei si o respect. Trebuie sa invat sa traiesc cu aceasta "incarcatura" in suflet...voi reusi sau nu, numai timpul stie. Sunt de parere ca eu abia acum descopar cat de "negru poate fi dracu".

Ma rog...e problema mea ..I deal with it, asa cum stiu eu. Viata merge inainte orice s-ar intampla. Oi fi eu dramatic insa cei din jurul meu fac sa fie si mai dramatica . Nu vreau sa ajung "subiect de balada" , vreau sa fiu lasat sa imi rezolv singur problema ( si aici ma refer la cei apropiati) , chiar daca nu fac o treaba buna. Asteptarile sunt prea mari din partea lor chiar si a ei ...nu m-am mai confruntat cu o astfel de problema.. Nu poti sa banuiesti ce zace in tine ori langa cel de langa tine , pericole sunt la tot pasul...si tot ce poti sa faci e sa le faci fata asa cum stii tu mai bine. Am mai avut si altfel de [probleme si le-am facut fata cu brio, poate si de aici asteptarile lor ... Nu stiu , insa idea cu statul un timp cu chirie departe de "focar" mi se pare una din ce in ce mai inteleapta.

Mi-as fi dorit sa fac fata la fel si de data asta, mi-as fi dorit sa am macar un sfert din intelepciunea cu care am rezolvat celelalte probleme..dar fiecare om are limita lui, odata si odata tot clachezi si tot ce ai "construit" din tine de'a lungul timpului se prabuseste sub ochii tai. Privesti neputincios , cu atat mai dureros cand totul depinde de tine si numai de tine iar altii te privesc si iti judeca fiecare pas facut. Tare umilitor ...sa ti se spuna ca tu erai asa si pe dincolo si ca nu se asteptau la asa ceva din partea mea si etc... Inteles nu stiu daca am sa fiu vreodata ...asta e. "trebuie sa faci un efort" dar ei au habar de cate eforturi fac sa ma mentin pe linia de plutire? nu cred...Nu mai astept decat The End'ul , oricare ar fi el. Multumesc!

Addictedboy a scris:

Mi-as fi dorit sa fac fata la fel si de data asta, mi-as fi dorit sa am macar un sfert din intelepciunea cu care am rezolvat celelalte probleme..dar fiecare om are limita lui, odata si odata tot clachezi si tot ce ai "construit" din tine de'a lungul timpului se prabuseste sub ochii tai. Privesti neputincios , cu atat mai dureros cand totul depinde de tine si numai de tine iar altii te privesc si iti judeca fiecare pas facut. Tare umilitor ...sa ti se spuna ca tu erai asa si pe dincolo si ca nu se asteptau la asa ceva din partea mea si etc... Inteles nu stiu daca am sa fiu vreodata ...asta e. "trebuie sa faci un efort" dar ei au habar de cate eforturi fac sa ma mentin pe linia de plutire? nu cred...Nu mai astept decat The End'ul , oricare ar fi el. Multumesc!

nu putem fi buni la toate....altfel ce-am fi? good......dar asta nu inseamna ca nu opti face fata problemei....din contra...insa nu te mai chinuii sa intelegi de ce va-ti despartit si incearca saprivestii povestea si din alt punct de vedere...acum daca vezi o tipa buna pe strada te poti duce sa o agatii....nu....nu mai ai obligatii fata de nimeni

....umilitor de ce?ignorai pe ceilalti.....am patit si eu asta...numai in reprosuri si nimeni nu vroia sa inteleaga....dar o discutie tare bine face....nici eu nu vb cu ceilalti despre ce ma deranja si ei care mai decare cu sfaturi...aflati exact problema...si discuto cu cineva....si spunele celorlati ce iti place si ce nu...sa nu te mai sacaie .....bafta in continuare

mda...the same old story:D...m-am despartit de prietenul meu acum vrei 2 saptamani,din ft multe motive,gelozie,nu stia sa se poarte,mult orgoliu etc...eh si acum sufar dupa el...si ce ma face sa sufar si mai mult ..faptul ca el parca m-a uitat si ma mai si vorbeste de rau..ca ma cred superba,ca sunt o gramada de fete asa si pe dincolo mult mai asa si pe dincolo decat mine:D...si s-a mai dat si la prietena mea cea mai buna,spunandu-i ca e de o mie de ori mai frumoasa ca mine:|...acum nu mai am incredere in mine...cand ma uit in oglinda nu mai vad nimic frumos,si nici viitorul nu imi surade,nu am chef de nimic,nici sa mananc nici de nimic...o data am plans atat de tare incat am facut temperatura si imi era rau...in seara aia m-am impacat cu el,dar acum o sa ma despart de el imediat dupa ce vin din vacanta,3 saptamani din bucuresti si fara sa vorbesc cu el o sa ma ajute sa il uit si cand ma intorc ii dau vestea (nu pot spune buna sau proasta-habar n-am ce simte el pentru mine) zilele astea a vorbit cu prietena aia a mea si el a jurat ca ce i-a spus despre mine nu a spus ca sa aflu eu si sa ma oftic,iar cu cateva zile inainte sa vb cu ea mie mi-a spus ca de fapt stia ca o sa aflu...deci...ce sa mai inteleg??...ma simt foarte folosita...mai ales ca a fost si primul...Plang mereu si cateodata simt ca nu o sa fiu fericita niciodata,ca e imposibil...ma simt atat de goala pe dinauntru...Si imi e frica cand ma gandesc la urmatorele relatii pe care le voi avea pentru ca acum nu mai am incredere in niciun baiat,si imi e sa nu dau in gelozie sau nu alte alea...Nu stiu ce sa fac sa ies din starea asta...Va rog ajutati-ma cu un sfat...