România
Roportal.ro

Depresia - cauze, experiente

Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări

Pippo8.725 mesaje#331
Addictedboy a scris:
Nu pot vedea lucrurile asa cum le vezi tu. Faptul ca se intereseaza cum o duc , cand ma vede ii spune ca i-a fost dor de mine , imi spune ca ea e cea care nu ma merita si ca mi-ar face mai mult rau daca ar sta cu mine , pentru ca asta e felul ei de a fi "dupa cum bate vantul" ... Nu pot sa plec nici in lumea celor drepti pentru ca daca ar fi sa pun in balanta ..mai rau ma sperie gandul ca nu as mai putea sa o vad niciodata ... Nu stiu daca m-am facut inteles ... nici eu nu stiu ce se intampla cu mine , pur si simplu sunt lucruri pe care le simti si nu ai control asupra lor.

Psihoterapeutul nu poate schimba in nici un fel ce simt... Sunt obligat sa traiesc in felul asta, eu , ea , mama si toti cei la care tin si tin la mine ma obliga sa traiesc ... Nu stiu, nu mai vad lucrurile la fel , viata nu mai este la fel , cel putin nuo mai vad eu asa cum o vedeam ...nu ma mai bucura nimic , nici macar prietenii nu ma mai multumesc ... ea este cel mai bun prieten al meu , tine loc de tot sau ma rog...tinea. Cand sunt langa ea ma simt...diferit , sigur , fericit , doamneee cand imi zambeste ...simt ca ma iubeste D-zeu. Ea este "casa" mea . Nu stiu daca este mai bine asa .... de multe ori m-am gandit la asta...daca eram eu unu din acei "bagabonti" , sa am 3 de'odata ... poate ca era mai bine asa insa acum dupa ce am cunoscut'o mi se pare patetic, josnic. Nu as da 100 de madone pe o imbratisare din partea ei. Imi este mila de cei care nu au simtit ca mine vreodata. Poate ca am pierdut'o insa e mereu in inima si in mintea mea , si clipele petrecute impreuna imi tin de urat atunci cand ma sitm singur( ma simt mai bine azi ). Puterea de a trece prin clipele astea ..ironic...insa ea mi-o da.

Daca asta nu e iubire...atunci nu stiu ce sa mai zic . multa bafta

Am trecut si eu o data prin aceleasi stari. Exact povestile tale. Ai grija ca zambetele ei nu le vezi prea limpede. Si e preferabil sa te dai puternic cu capul de pereti, dar ai grija totusi sa nu-l spargi :doh: Trebuie sa reusesti sa vezi limpede, si la starea ta o sa-ti ia ceva timp, poate chiar mult... dar ai grija sa nu fie toata viata...

Un singur lucru il regret profund din toata povestea asta... Faptul ca am pierdut ocazia sa ofer mai multe zambete celor dragi, ca i-am intristat pe cei ce-mi erau aproape , si toate astea dintr-o dorinta egoista care n-are nici o legatura cu iubirea... 8)

Addictedboy54 mesaje#332
gabone77 a scris:
poate e sadica si tu masochist. poate te intreaba din bun simt. oricum e clar ca cineva care te iubeste nu iti inchide usa din varii motive. cand iubesti cu adevarat faci orice sa fii cu persoana respectiva. poate ar trebui sa nu te mai amagesti singur si sa mergi mai departe. dar banuiesc ca si tie iti place sa pozezi in victima.

later edit: ce face ea sunt clisee omule. trezirea! vorbesc FAPTELE nu cuvintele.

Nu-mi place deloc sa pozez pe victima , daca imi placea imi era bine nu? . Ok..inteleg, sunt precis ca incerci sa ma trezesti la realitate ...dar ma repet , ce simti nu poti controla cel putin in cazul meu . Simteam nevoia sa ma descarc , d'aia am postat pe forum, va multumesc pentru replay'uri. Ajutor ...nu pot sa imi dau decat eu in situatia asta. Incerc sa ma ascund cum pot si cat pot de cei care ma cunosc ... fel si fel de motive. Sa ma trezesc la realitate?....pai nu asta e realitatea pana la urma? ce sitm eu e cat se poate de real ca pana la urma despre asta este vorba. Nu e nici un cliseu nici o faza rupta din vreun film , e pur si simplu ceea ce simt. "suicid" ...da ..de ce sa mint , sunt momente in care ma gandesc la lucrul asta , insa nu cred ca as avea vreodata puterea sa o fac , cum am mai spus , daca ar fi sa pun in balanta , mai teama imi este sa nu o mai vad deloc decat alternativa... E cu dus si intors , am momente cand nu mai pot , insa foarte repede imi gasesc puterea tot in ..amintirea ei. Deocamdata asta sunt si nimic mai mult , nu e un trai placut deloc insa ... cel putin traiesc. Asa m-a lasat Dumnezeu , mereu am pus'o pe ea pe primul loc ... si inca este. Nu stiu , e ciudat , nu credeam ca imi va fi asa de rau , ajungi sa pretuiesti persoana atunci cand nu mai este. Ce va fi ..va fi . Apropo mi-a spus o chestie care pur si simplu m-a lasat masca ( prin multe altele) . Mi-a spus asa ( ai sa vezi ca intr-o zi ai sa-mi multumesti , pentru ca eu nu te merit , nu te pot face p'atat de fericit pe cat meriti) . Nu am stiut ce sa mai spun, m-a lasat fara cuvinte... Nu stiu ce dracului s-a intamplat asa dintr-odata.

In fine ...e 3 dimineata , ar trebui sa dorm putin . Inca odata va multumesc si va admir pentru felul unora de a fi si cu pacat va invidiez... Somn usor. (PS. Nu mai gandi tu asa de negativ, e frumos sa iubesti ...ai sa reusesti sa gasesti ceva de care sa te legi atunci cand vei avea nevoie . Si stiu ce vorbesc)

Addictedboy54 mesaje#333

Totusi , trebuie sa imi pun si intrebarea asta ..daca nu va trece , daca voi claca . Sunt sigur ca nu sunt singurul in situatia asta ... si intr-adevar multi reusesc sa treaca peste si sa isi vada de viata lor in continuare , insa nu putini sunt si cei care intr-un fel sau altul ..mor , fie fizic , fie psihic ... Imi aduc aminte de o familie ce a stat odata aici in bloc care in urma unor motive straine de mine au divortat ..si fiecare a plecat unde a putut. Dupa cativa ani intamplarea a facut sa ma intalnesc cu ex sotia ... nu mai era femeia pe care o stiam , nu mai era lucida , parca isi pierduse mintile ... Oricat de optimist ai fi sau ar trebui sa fi ... te inspaimanta astfel de lucruri. Da stiu multi ar spune acum , pai stai asa ca ei erau casatoriti , era altceva intre ei , as fi total dezacord cu asta, niste acte si un inel nu te face sa iubesti mai mult.

Daca ea este "jumatatea mea"? Daca este sufletul meu pereche ... oare cum voi putea eu vreodata trai cu sentimentul asta. Ea de ce nu simte la fel , cine este vinovat , pe cine sa iau de gat? Toate planurile s-au naruit. E trist sa traiesti fara vreun scop in viata..pur si simplu fara sa iti pese de nimeni si nimic . Si nu e vorba de vreo depresie sau mai stiu eu ce. Am cunoscut oameni care au suferit de depresie si nu erau deloc asa. Multi au dreptate , ma chinui si ma autodistrug, o simt pe propria'mi piele...parca ceva din mine imi controleaza toate miscarile. Nu pot sa cred ca mi se intampla mie asa ceva. Iau pastile ca sa pot dormi ...si nici ele nu isi fac treaba cum trebuie uneori.

Ma rog Lui Dumnezeu sa imi dea putere sa pot accepta lucrurile ce mi se intampla si sa imi dea putere sa le fac fata..Nu pentru mine , ci pentru cei din jurul meu. Sa am putere sa imi fac mama mandra si fericita de mine. Privirea ei neputincioasa ....ma distruge , ar face orice pentru a-mi fi bine , orice!!!! Nu ma voi ierta niciodata pentru ca i-am trezit astfel de sentimente . Niciodata!!!

How many people you blessed is how you measure success. Take a bow

hernandez582 mesaje#334

adictedboy, eu un singur lucru nu inteleg. parca am inteles ca ai 24 de ani. tu ce faci in viata de zi cu zi?

nu te judec sau altceva dar gandeste-te ca-n lumea asta sunt oameni care n-au nici macar speranta sa traiasca ceva frumos.

nu credeam sa citez vreodata din "Ion" dar el saracu' spunea ceva de genu' ca nu iubirea e baza in viata.

ca altceva trebuie sa fie temelia.

la rece vbind chiar daca imi dau seama ca ti-e foarte greu sa vezi lucrurile astea la rece, in cate cupluri vezi tu iubire si in cate altceva? oamenii sunt destul de cinici de felul lor.

incearca sa mergi la un psiholog, poate iti va fi de ajutor.

ridica-te ajut-o pe mama ta fii langa ea pentru ca ea a fost intotdeauna alaturi de tine. fa lucruri ca sa te obosesti si sa poti dormi. nu mai lua pastile, da-le drecu nu te ajuta cu nimic.

impaca-te cu tine. toti suntem supusi greselii.

Cleric Preston3.075 mesaje#335
Addictedboy a scris:
Ma rog Lui Dumnezeu sa imi dea putere sa pot accepta lucrurile ce mi se intampla si sa imi dea putere sa le fac fata.

Rugaciuni din astea auzeam cand eram mic, la sat, la bunici, printre scandurile de la gard, de la vecini, mai exact cand manca cate o vecina o bataie sora cu moartea de la bărbatăsu, venea alta sa-i auda rugaciunile.

De atunci au trecut vreo 20 de ani, ingerii lui D-zeu nu s-au aratat, barbatii respectivi s-au curatat de ciroza, una din femei vede pe barbatusu si copiii ei strigoi la geam (a avut doi baieti, unul s-a curatat la 30 de ani de ciroza, altul la vreo 55 de limfom Hodkin) Ea a fost si e de o rautate infernala. Acum de vreo 2 ani a fost luata in intretinere de o femeie vicleana care a pus mana pe casa ei pe gratis, inclusiv gradina si le-a vandut ulterior binisor (ia salar de intretinator pentru asta plus ajutorul de handicapat al femeii respective, pt ca i-a facut certificat de handicapat mintal).

Deci, sa trag si concluzia: pentru victime nu se arata nici D-zeu, nici ingerii nici Isus Cristos. Ci numai dracii. Bineinteles ca dracii nu exista real, sunt traumele emotionale care deregleaza creierul, imposibilitatea de a intelege realitatea, ceea ce aduce temeri inconstiente mari, materializate prin halcinatii, ba vezi draci, ba ingeri, ba speri sa vina salvarea din nori (delir).

Treziti-va, mergeti la spitalul de nebuni, eu am copilarit langa unul. Nici un inger nu s-a coborat sa-i salveze pe bolnavi. Aveau noroc cu calea ferata care trece prin spatele curtii spitalului. Gaura din gard i-a salvat. Cand nu mai suportau boala, ieseau prin gaura, se puneau pe calea ferata iar a doua zi, alti doi bolnavi trageau un carut cu bucatele in el spre cimitir. Nu tu alai, nu tu preot. Carutul scartaia, iar eu avand vreo 12 saream si ma uitam la geam cum se carau unii pe altii, mortii pe morti.

Mai bine v-ati ruga astia care aveti falsa iluzie ca sunteti credinciosi sa va scape D-zeu de voi insiva, de egoul vostru ca sa fiti liberi. Parca asta-i place la D-zeu, lepadarea de sine, nu in psihoza ci in scopul de a te putea concentra pe sinele celuilalt si ai da libertate de alegere.

Editat Joi 15 mai 2008 23:55

Addictedboy54 mesaje#336

uff. Numai simplul fapt ca "gandesc" si simt ce simt ma oboseste ... Iau pastile pentru ca altfel nu pot dormi oricat de obosit as fi , mi-am propus intr-o zi sa spun stop sa nu mai iau..pana la urma tot am sa cad de oboseala si..asa a fost pe la 5 dimineata m-a luat somnu ... m-am trezit la 7 pentru a ajunge la servici , cred ca nu mai e nevoie sa spun ca nu am rezistat foarte mult si a trebuit sa ma invoiesc. Aveti dreptate , mare dreptate si va rog sa ma credeti exact la fel gandeam si eu , asta ma pune foarte mult pe ganduri ... Eu nu eram asa asta este cel mai grav pentru mine. Nu stiu de ce dar simt ca intr-o zi voi spune stop , imi ajunge , fara sa ma mai gandesc la nimeni si la nimic. Orice as face ...nu ma distrage de la chestia asta. Ma gandesc serios sa consult un psiholog, insa mi-e teama ca nici de acolo nu voi pleca cu o alta impresie. Mi-e frica si de moarte la fel cum mi-e frica si de ziua de maine . Mai grav este ca nu imi gasesc linistea decat langa ea ... depind de ea si nu pot face nimic in privinta asta. Poate ca asta imi este soarta , trebuie sa invat sa o accept , sa lupt cu ea imi va provoca si mai mult rau. ASta am in plan fie ca voi reusi sau nu. Ma gandesc sa stau o perioada undeva cu chirie departe de locurile astea...poate o sa ma regasesc . Nu mi-e rusine sa spun ca am nevoie de ajutor ( cu toate ca in urma cu ceva timp aveam alta parere ) si am sa-l accept de oriunde ar veni el. La cum vad eu lucrurile in momentul asta ...nu stiu cine sau ce m-ar putea ajuta ..insa am s-o fac. Vad ca lucrurile in loc sa mearga din ce in ce mai bine merg din ce in ce mai prost. Voi face tot ce se poate in a ma ajuta singur in treaba asta si tind sa cred ca si faptul de a renunta de a te da batut , e un efort si un pas in rezolvarea ei.

Sper sa fie o prejudecata a intamplarii ci nu adevarata mea credinta .

hernandez582 mesaje#337
Addictedboy a scris:
Ma gandesc serios sa consult un psiholog, insa mi-e teama ca nici de acolo nu voi pleca cu o alta impresie. N

Nu mi-e rusine sa spun ca am nevoie de ajutor ( cu toate ca in urma cu ceva timp aveam alta parere ) si am sa-l accept de oriunde ar veni el.

incearca cu un psiholog. poate va fi bine

Cleric Preston3.075 mesaje#338
Addictedboy a scris:
Mai grav este ca nu imi gasesc linistea decat langa ea ... depind de ea si nu pot face nimic in privinta asta.

Ai gasit vreo explicatie la modul asta de a simti? Da-i o denumire intr-un singur cuvant.

Editat Vin 16 mai 2008 00:47

hernandez582 mesaje#340
Cleric Preston a scris:
Mai bine v-ati ruga astia care aveti falsa iluzie ca sunteti credinciosi sa va scape D-zeu de voi insiva, de egoul vostru ca sa fiti liberi. Parca asta-i place la D-zeu, lepadarea de sine, nu in psihoza ci in scopul de a te putea concentra pe sinele celuilalt si ai da libertate de alegere.

cu alte cuvinte : dac-o iubesti las-o sa plece.

si mai departe ce e de facut. sa te faci calugar sau sa traiesti cu cineva pentru care nu simti iubire?

← Înapoi la Psihologie