Faptul ca am renuntat denota slabiciune si poate ca nu m-am exprimat cum trebuie, am renuntat la astea dupa ce m-a lasat ... si am facut'o pentru ca nu ma mai simteam in stare de nimic. Nu stiu daca ati trait vreodata feeling'ul acela cand ..pur si simplu nu mai poti sa faci nimic, in viziunea unora ca "nu vrei" ... Mare gresala am facut ca L-am amestecat si pe D-zeu in treaba asta ... eu asa simt.
Nu caut scuze pentru ce am ajuns sa fac, sa simt , sa cred ... nu ar fi niciuna plauzibila. Sunt oameni si oameni unii puternici alti mai putin ... ma consideram un om puternic , cel putin asa credeam ... si iataca ce am ajuns. M-as minti daca as spune ca DA pot sa trec , DA imi va fi bine , DA ma voi simti iarasi om. Sunt un caz pierdut , mi-am pierdut speranta ca va fi bine, traiesc haotic ... Nu-mi gasesc linistea decat langa ea si atunci ma gandesc oare doar atata pot!? pentru ca stiu ca va venisi ziua cand nu o sa mai vina sa vada ce fac , daca sunt bine daca nu... Ma lupt cu mine de ceva timp ... am stari si stari , unele proaste ..unele foarte proaste.
Va dau dreptate si voua ...dar trebuie sa imi dati dreptate si voi mie. Ma gandesc ..oare maine va fi mai bine? Duc o lupta nedreapta cu mine ... si ma oboseste ... si as vrea sa mai pot , vreau sa cred ca sunt mai bun de atat ... e o lupta imposibila.
Cum e lumea asta...unul plange altul rade . Aberez ... stiu , sar de la una la alta , nu stiu ce se intampla cu mine ... cine e de vina? cui sa'i dau in cap. Intr'o secunda am pierdut TOT. Iubesc prea mult si asta ma autodistruge , imi fac rau singur. Oare am inebunit? ..disper ca un copil cand isi cauta mama. Mi-e frica...de cine? de ce? nu stiu ..dar mi-e ingrozitor de frica.
"Va trece" - de ce nu cred in vorbele astea? Dumnezeu stie ca as da tot pentru Part.2 . Sm nevoie de ea ca un rinichi. Inainte de toate trebuie sa ma regasesc pe mine. Aiurez...si mai bine ma opresc aici. O zi senina!

