Depresia - cauze, experiente

Cleric Preston a scris:

Pai tu ai impresia ca adictedboy iubeste? El isi iubeste prietena in disperare pentru sine, nu pentru ea. Asa a invatat de la maicasa. Asta nu e iubire, sa iubesti pe cineva pentru tine, e canibalism. Si nici ce propui tu Hernandez nu e OK.

Tu

E o situatie critica pentru mine , fara demnitate(poate ca ai dreptate) ma agat de lucrul care imi ofera siguranta si putere de a merge mai departe. Nu asta ar face oricine , cand nu vad alta cale de scapare? Da , poate ca intr-o zi voi privi in urma si voi zambi cu amaraciune despre aceasta perioada. Dar atat pot face deocamdata, de atat sunt in stare acum. Nu iti alegi problemele si nici optiuni nu iti sunt date. Multi vorbesc despre ce si cum ce sa faci , trebuie ca tu singur sa iti gasesti calea , puterea de a supravietui. Modelele si vorbele altora sunt de prisos , nu vor schimba cu nimic ceea ce simti.

Nici un psiholog nu te poate ajuta in nici un fel , daca tu singur nu te poti ajuta in situatia asta atunci nimeni nu poate. E o lupta cu tine insuti si ..damn e tare grea.

Nu sunt nici pro nici contra sinuciderii, fiecare om are limita lui. Nu ai cum sa judeci un om care recurge la asemenea gest. Numai el stie ce e in sufletul lui ... Si dispretuiesc oamenii care privesc aceste suflete ca pe niste leprosi , "cum sa faci asa ceva , e pacat, te pedepseste D-zeu" ....El nu are nici o legatura! De ce sa fie judecat pentru ce i se intampla? Nu toti gasesc puterea sa mearga mai departe.

cei care credeti ca nu va puteti ajuta decat voi pe voi insiva scuzati-ma dar aveti clar niste scenarii de invinsi. atat timp cat credeti ca detineti adevarul absolut si sunteti subiectivi la modul de parca nimeni nu a mai trecut prin ce treceti voi nu o sa va poata ajuta nimeni si mai rau o sa va afundati in niste nisipuri pe care doar voi nu le vedeti ca-s miscatoare. probabil acum se vad roadele educatiei parentale. treziti-va.

gabone77 a scris:

cei care credeti ca nu va puteti ajuta decat voi pe voi insiva scuzati-ma dar aveti clar niste scenarii de invinsi. atat timp cat credeti ca detineti adevarul absolut si sunteti subiectivi la modul de parca nimeni nu a mai trecut prin ce treceti voi nu o sa va poata ajuta nimeni si mai rau o sa va afundati in niste nisipuri pe care doar voi nu le vedeti ca-s miscatoare. probabil acum se vad roadele educatiei parentale. treziti-va.

Gabi amesteci oalele. Credeam ca pana azi ai invatat in psihoterapie ca NU TE POTI AJUTA DECAT PE TINE INSUTI. Dar credeam ca ai aflat si ca nimeni nu detine adevarul absolut si, ca nu te poti ajuta DECAT pe tine insuti, e o constatare obiectiva. De-aia nu merge psihoterapia la toti, ca nu se ajuta pe ei insisi, sa accepte sfaturile corecte si sa le puna in practica. Nimeni nu poate trai pentru altul, nimeni nu poate simti in locul tau, nimeni nu poate decide pentru tine, decat daca esti in regim de mare dictatura, sau intr-un lagar de concentrare nazist. Dar si atunci o parte pot fi liberi psihic.

Fiecare vede si isi da cu parerea din punctul lui de vedere , pana aici totul ok. Insa cand vad ca depasiti limita si incepeti sa judecati omul pentru faptele sale ma apuca toate cele. Fiecare om e diferit in felul lui , asta nu il face mai mult sau mai putin bun . fiecare dintre noi are limita lui . judecati in necunostinta de cauza ....si mi se pare revoltator.Ganditi'va ca ati putea fi voi in locul acelui om , oare ati mai judeca la fel ? Ati mai fi atat de optimisti si de buni sfatuitori? Cand veti ajuge la aceasta "limita" despre care vorbesc eu , pentru ca fiecare o are pe a lui, atunci as vrea sa va vad . Doamne fereste nu va doresc asta , dar pur si simplu unii dintre voi ma uimiti , cat de logici si de hotarati sunteti. Nu are nici o legatura credinta , educatia , inteligenta s.a.m.d . Inima iti poate fi ranita indiferent din ce categorie faci parte , ca esti destept sau prost, ateu sau crestin, sanatos ori bolnav. Bye..

Postezi mult si haotic. Nu se intelege ce vrei. Pe cine esti asa de tare suparat? Pe viata? Sau pe tine ca nu ti-o traiesti bine?

P. S . Eu nu ma substitui in pielea sau gandul nimanui. Asta e tipic numai celor cu tulburari nevrotice. Incerc sa ii inteleg pe cei din jur in realitatea lor. Si pur si simplu sa constat ce fac ei.

Laughlin a scris:

Gabi amesteci oalele. Credeam ca pana azi ai invatat in psihoterapie ca NU TE POTI AJUTA DECAT PE TINE INSUTI. Dar credeam ca ai aflat si ca nimeni nu detine adevarul absolut si, ca nu te poti ajuta DECAT pe tine insuti, e o constatare obiectiva. De-aia nu merge psihoterapia la toti, ca nu se ajuta pe ei insisi, sa accepte sfaturile corecte si sa le puna in practica. Nimeni nu poate trai pentru altul, nimeni nu poate simti in locul tau, nimeni nu poate decide pentru tine, decat daca esti in regim de mare dictatura, sau intr-un lagar de concentrare nazist. Dar si atunci o parte pot fi liberi psihic.

Atunci de ce sa mai apeleze la ajutorul unui terapeut daca totusi se poate ajuta si singur ?

Nu am nimic cu nimeni , sa constati e una , sa judeci e alta . Nu cauta sa intelegi pentru ca ti-ar fi imposibil , te-ai chinui degeaba. Nu este suparare ..e tristeze, durere. As fi gasit eu un alt mod mai eficient daca era o simpla suparare de care trebuie sa ma descarc.

" cei care credeti ca nu va puteti ajuta decat voi pe voi insiva scuzati-ma dar aveti clar niste scenarii de invinsi. atat timp cat credeti ca detineti adevarul absolut si sunteti subiectivi la modul de parca nimeni nu a mai trecut prin ce treceti voi nu o sa va poata ajuta nimeni si mai rau o sa va afundati in niste nisipuri pe care doar voi nu le vedeti ca-s miscatoare. probabil acum se vad roadele educatiei parentale. treziti-va."

Amesteci toata lumea in aceeasi oala , cand fiecare individ e unic in felul lui. Nu e vorba de problema in sine ci de felul cum fiecare trece prin ea ..cred ca esti de acord cu mine.

Addictedboy a scris:

Da , poate ca intr-o zi voi privi in urma si voi zambi cu amaraciune despre aceasta perioada.

Poti sa bagi mana-n foc pentru asta, dar nu neaparat cu amaraciune.

Addictedboy a scris:

Nu iti alegi problemele si nici optiuni nu iti sunt date. Multi vorbesc despre ce si cum ce sa faci , trebuie ca tu singur sa iti gasesti calea , puterea de a supravietui. Modelele si vorbele altora sunt de prisos , nu vor schimba cu nimic ceea ce simti.

Nici un psiholog nu te poate ajuta in nici un fel , daca tu singur nu te poti ajuta in situatia asta atunci nimeni nu poate. E o lupta cu tine insuti si ..damn e tare grea.

Ai mare dreptate aici. Lupta e a ta cu tine...

Addictedboy a scris:

Nu sunt nici pro nici contra sinuciderii, fiecare om are limita lui. Nu ai cum sa judeci un om care recurge la asemenea gest. Numai el stie ce e in sufletul lui ... Si dispretuiesc oamenii care privesc aceste suflete ca pe niste leprosi , "cum sa faci asa ceva , e pacat, te pedepseste D-zeu" ....El nu are nici o legatura! De ce sa fie judecat pentru ce i se intampla? Nu toti gasesc puterea sa mearga mai departe.

Dar cei care gasesc puterea sa mearga mai departe isi amintesc mai tarziu si se crucesc spunand: "Doamne, ce prostie eram sa fac... asa degeaba!". Si tu singur mai tarziu o sa te judeci pentru cat de prost ai putut sa fii, d-apoi Dumnezeu... (scuze, nu te fac prost, tu singur o sa te faci mai tarziu...).

Scoateti alternativa sinuciderii din planurile voastre, mai aveti multe de trait, si bune si rele. Daca tot sunteti in viata, de ce sa nu profitati de ocazie sa vedeti si sa intelegeti cat mai multe? Sa fiti liberi si sa schimbati lumea in bine cat puteti acolo... Ce-aveti de pierdut? Viata? Ha!

Te rog nu o lua in nume de rau . Nu am nimic cu tine , dimpotriva , te consider un baiat (cred) istet . Nu e vina mea , a nimanui ca nu vedem lucrurile la fel . Cred ca am mai spus-o ..si eu eram asa , plin de viata si cu incredere maxima in mine, crezand ca nimeni si nimic nu ma poate atinge. M-am schimbat ... cu toate ca nu imi doream asta niciodata. Am avut "norocul" sa vad viata si din acest unghi. Simt ca m-am pierdut pe mine si oricat as incerca sa imi impun sa cred ca e doar o stare de moment...ma chinui sa gasesc o solutie , pentru ca in felul asta sunt constient ca ma voi distruge intr-un final ..dar parca ma afund si mai rau.

Nu stiu...ati trait vreodata senzatia de..teama de sine? Care este buba? Oare am inebunit eu? oare e durerea de vina ? CE!?!?!

Nici nu mai stiu ce zi este , ce data ..ce ora..Azi dimineata m-am dus la munca si ..nu era nimeni. Nu stiam ce se intampla, ulterior am aflat ca e sambata... Probabil ca ai dreptate , poate ca sunt suparat pe mine pentru ca nu reusesc sa ma adun, sa ma regasesc, sa fiu iar ce am fost odata. Postez mult , pentru ca nu am cui sa ii spun toate chestiile astea...pentru ca in fata celorlalti ma prefac ca imi este bine , nu vreau sa afle ca am ajuns un ratat! Multi nu ar intelege ...nu ca m-ar interesa atat de mult parerile celorlalti , insa...totusi nu esti singur pe lume.

Te apreciez si invidiez in aceeasi masura pentru felul in care privesti lucrurile , prin tine ma vad pe mine cel de dinainte.