România
Roportal.ro

Depresia - cauze, experiente

Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări

ocsa17 mesaje#241

pt jerbera: e ok.mai rau e sa stai acasa si sa i prea mult timp . cel mai imp e ca "ai revenit" intre oameni

Taina14 mesaje#242

Mie imi suna ca faptul ca ai stat 4 ani acasa si ceilalti te-au menajat pentru ca erai bolnava face parte dintre beneficiile secundare ale fostei tale boli. Pare, in plus, ca nu-ti place ce faci la serviciu. E adevarat?

jerbera26 mesaje#243
Taina a scris:
Mie imi suna ca faptul ca ai stat 4 ani acasa si ceilalti te-au menajat pentru ca erai bolnava face parte dintre beneficiile secundare ale fostei tale boli. Pare, in plus, ca nu-ti place ce faci la serviciu. E adevarat?

imi place ce fac la servici, doar conditiile nu sunt tocmai bune. Dar nu cred ca asta e pt. mine un capat de tara...mai degraba ma ingrijoreaza acele momente care vin brusc si imi dau fiori de frica si nesiguranta si in care am sentimentul ca totul e atat de monoton si fara sens incat nervii mei intinsi vor ceda. Si in momentele alea incep sa ma ironozez singura intrebandu-ma daca tot eu sunt aia care mai imi doresc inca un copil sau cea care vrea sa mearga ani de zile la servici.

+ & -162 mesaje#244

Tie ti-ar placea sa ai o mama depresiva si debusolata? Nu mai face copii, gandeste-te la ei si nu la tine. Doar un sfat.

jerbera26 mesaje#245

Cu prietenele vorbesc, de cumparat ceva nou in casa am cumparat de mers la biserica merg chiar asta m-a tinut in nenumaratele mele clipe groaznice pe care le-am trecut, imi dau seama ca spre deosebire de multi am de toate si multumesc lui Dumnezeu de cate ori realizez acest lucru.

Ma gandeam ca scriind aici ce am voi putea sa gasesc un diacnostic, sau macar pe inca cineva care sa aiba ceva asemanator si sa-mi confirm ca nu sunt pe o cale ratacita, ca nu voi inebuni, de asta mi-e frica.

Probabil ca am devenit si comoda in timpul in care am stat acasa si acum mi se pare o tragedie ca merg la servici. sper din suflet ca acele clipe urate sa se rareasca si sa incep sa le controlez.

+ & - a scris:
Tie ti-ar placea sa ai o mama depresiva si debusolata? Nu mai face copii, gandeste-te la ei si nu la tine. Doar un sfat.

Adica vrei sa spui ca asa voi fi toata viata? depresiva si debusolata?

+ & -162 mesaje#246

Probabil ca nu. Dar nu e momentul acum sa faci copii. Exact asta e momentul sa nu-i faci. Mai asteapta sa-ti revii.

iosafat2.071 mesaje#247
jerbera a scris:
1..de mers la biserica merg...

2...imi dau seama ca spre deosebire de multi am de toate

3....Ma gandeam ca scriind aici ce am voi putea sa gasesc un diacnostic

4...sau macar pe inca cineva care sa aiba ceva asemanator si sa-mi confirm ca nu sunt pe o cale ratacita, ca nu voi inebuni, de asta mi-e frica.

5...Probabil ca am devenit si comoda in timpul in care am stat acasa si acum mi se pare o tragedie ca merg la servici

6...Adica vrei sa spui ca asa voi fi toata viata? depresiva si debusolata?

1. Mergi fara folos la biserica, nu o sa vina nici in sfant sa iti traduca nevroza in care traiesti. Cauta mai bine un cult religios unde sa beneficiezi de energia grupului.

2. Le ai degeaba pentru ca nu ai dragoste, tot ce ai e din imitatie, ai imitat pe cei care au dragostea fata de ei insisi (sunt reali, originali).

3. Doresti un diagnostic care sa fie epitaful tau sau paravanul dupa care sa te ascunzi?

4. Sunt o gramada care au ce ai tu si nimeni nu poate spune daca vor inebuni sau nu pentru ca tine de rezistenta sistemului nervos care e determinata genetic. Ceea ce sunt ei in prezent se numeste pacient de meserie sau pacient cronic la psihiatrie.

5. E greu sa muncesti doar ca sa imiti pe altii...Trebuie o motivatie reala nu nevrotica (mincinoasa).

6. In conditiile actuale da, asa vei ramane.

O tulburare psihica nu apare peste noapte. Doar decompensarea apare peste noapte sau in cateva zile, luni.

Pentru a beneficia de o tulburare psihica e nevoie de multa munca, multi ani de truda. Multi trudesc numai ca nu pentru a ajunge cu o afectiune psihica, asta e toata diferenta. Unii sunt imaginari, altii reali.

jerbera a scris:
Dupa ce m-am confruntat 4 ani cu atacuri de panica, anxietate si toate relele ce decurg din aceste stari imbecile

Nu starile sunt imbecile, ele sunt doar niste simptome utile care ne spun ca suntem imbecili.

Editat Lun 10 dec 2007 22:04

erena218.812 mesaje#248
jerbera a scris:
Cu prietenele vorbesc, de cumparat ceva nou in casa am cumparat de mers la biserica merg chiar asta m-a tinut in nenumaratele mele clipe groaznice pe care le-am trecut, imi dau seama ca spre deosebire de multi am de toate si multumesc lui Dumnezeu de cate ori realizez acest lucru.

Ma gandeam ca scriind aici ce am voi putea sa gasesc un diacnostic, sau macar pe inca cineva care sa aiba ceva asemanator si sa-mi confirm ca nu sunt pe o cale ratacita, ca nu voi inebuni, de asta mi-e frica.

Probabil ca am devenit si comoda in timpul in care am stat acasa si acum mi se pare o tragedie ca merg la servici. sper din suflet ca acele clipe urate sa se rareasca si sa incep sa le controlez.

stai linistita ca nu esti singura care astfel de probleme... si eu am crezut asta o perioada ,diagnosticul ti-l poate da numai un psiholog/psihiatru depinde de situatie dar sa stii sigur ca sunt o gramada de oameni cu astfel de pobleme, si eu am pobleme d genu ca acum sunt ok dar peste un timp ma ia dintr-o data o stare de aia ciudata de parca ar fi sfarsitul lumii....si cam asta este temerea si a mea in general si sper sa trec peste

Sper sa reusesti sa treci cu bine peste asta

erena8.812 mesaje#249

nu stiu exact ce am ca dintr-o data ma apucat o stare de tristete si nu stiu ce sa fac...eram super fericita azi...dar parca cand citesc toate aceste chestii ma apuca ....depresie sau ce? oricum acum greu mai ies daca intru intr-o stare de asta....va salut pe toti si ne mai auzim la anu

Itsi Bitsi4.559 mesaje#250
jerbera a scris:
Adica vrei sa spui ca asa voi fi toata viata? depresiva si debusolata?

Mie mi se pare că ești mulțumită de viața ta, după cum ne-ai descris-o...

← Înapoi la Psihologie