Depresia - cauze, experiente

Sunt de acord cu ce ai scris.Eu am inceput tratamentul actual de doua luni si pot spune acum ca ma simt normal.A fost greu pana am gasit un medicament care sa aiba efect pentru mine:este citalopram care nu nu mi-a dat nici o reactie adversa.Inainte am incercat alte medicamente care mai mult rau mi-au facut,stiu ca fiecare persoana are un raspuns diferit.Si eu cand ma simteam groaznic la inceputul tratamentului faceam exercitii fizice pana la epuizare dar psihic ma ajutau foarte mult.E greseala mea ca de cand ma simt bine am neglijat acest lucru.Cat priveste faptul ca iti dau dependenta este adevarat dar nu stim ce ne asteapta in viitor pe fiecare,eu prefer sa fiu sanatoasa in prezent pentru mine si familia mea si nu imi fac griji pentru ce va urma.Copiii au nevoie acum de mine si eu trebuie sa fiu cu totul alaturi de ei.

Buna...sunt noua pe aici dar m-am gandit sa incerc shi asta poate ma ajuta...Sufar de depresie de vreo 10 ani..s-a declansat in gimnaziu din cauza unor complexe( care mai tarziu au disparut), s-a continuat depresia dupa moartea mamei mele ( moment la care nu am putut nici macar sa plang, dar in schimb plang acum dupa 8 ani), shi se tot continua in orice conditzii de muuulti ani. Intre timp am incercat niste pastile cu alcool ( la 16 ani) din fericire, am avut un moment de luciditate intre doua spalaturi stomacale( facute de o prietena, acasa, langa buda), shi anume ca mai am doi membrii ai familiei pentru care merita sa traiesc asha sora mea in principiu a devenit punctul meu de sprijin, centrul shi motivul meu de a mai traii..shi traiesc shi nu am de gand sa mor..numai ca aparut alta problema..am depresii destul de grave cam de 5 ori pe an...timp in care in mintea mea este razboi total..shi la un moment dat pleznesc shi ma tai cat sa nu ramana urme ( asta e recenta pentru ca am cicatrice foarte urate de la cuter pe picioare shi arsuri de tigara shi alte taieturi pe maini)..shi tot ma tai pana ma linistesc..ideea este ca dupa ce imi revin nu mai stiu cum sa ma ascund de iubitul meu..care nu m-ar putea intelege nici daca ar vrea...el este absolut terorizat..( by the way) nici la treaba cu relatia nu am reushit mai multe ..am un iubit de 4 ani, stam impreuna dar suntem, doua persoane absolut incompatibile, ce este mai rau este ca nu ne putem despartii nici cum..nu stiu ce se intampla cu creierii mei...Ce vreau eu este de fapt sa nu mai ajung sa ma tai...shi eventual sa ma trezesc shi eu intr-o dimineatza sa ma simt ca toti ceilaltzi oameni absolut comuni shi pe dinafara de orice fel de probleme profunde...macar o zi.

nu trebuie decat sa-ti doresti cu adevarat... asta e partea cea mai grea!

spune-ti in fiecare zi ca viata e frumoasa, ca esti senina, multumita si crede cand o spui, insista chiar daca nu iti iese de la inceput. asta e singura cale. numai de tine depinde!...si evita sa gandesti si sa spui ca nu poti face ceva... nimic nu e imposibil... din tot ceea ce e posibil.

;)

black sofiah a scris:

Ce vreau eu este de fapt sa nu mai ajung sa ma tai...shi eventual sa ma trezesc shi eu intr-o dimineatza sa ma simt ca toti ceilaltzi oameni absolut comuni shi pe dinafara de orice fel de probleme profunde...macar o zi.

E un drum lung... dar poti sa ajungi acea zi...

ce trebuie sa faci e sa schimbi gandurile pe care le alegi :cry:

Incepe cu lucruri marunte... uite de exemplu... ia un caiet... si scrie in el seara un lucru care ti-a placut in ziua respectiva.

Daca faci asta consecvent... incetul cu incetul mintea ta se va obisnui sa caute si sa retina mai usor lucrurile placute. La sfarsitul saptamanii reciteste lista si adu-ti aminte de momentele respective. Asta le va cimenta in memoria ta si le va face sa fie mai usor de amintit cand va fi nevoie de ele. Definitia de lucru placut e la latitudinea ta... poate fi orice... zambetul unui copil vazut in trecere, o zi frumoasa de toamna, sau o surpriza placuta.

De asemenea... gandeste-te ca situatiile prin care trece o persoana nu sunt pe cat de relevante sunt intelesurile pe care acea persoana le gaseste.

Sunt persoane care la prima cazatura raman jos si plang... altele se ridica si merg mai departe! Prima categorie vede caderea ca pe inca o rautate a vietii, a doua categorie vede caderea ca pe inca o oportunitate de a se antrena, de a deveni mai buni, cum sar spune "Ce nu ma ucide ma face mai puternic".

Modul in care o persoana reactineaza nu spune prea multe despre ea ca esenta ci mai degraba despre obiceiurile curente ale persoanei respective. Poate ca ramane jos sa planga... dar asta nu inseamna ca nu poate invata sa se scoale si sa strige ca un copil mic "nu ma doare c'am macat fasole goale!".

Retine! Lucrurile la care te gandesti sunt culorile cu care iti pictezi viata... asadar daca nu-ti place cum iese tabloul... schimba culorile... pas cu pas... incetul cu incetul... o picatura de rosu, o picatura de verde, una de albastru... Pentru inceput ajung si astea... si incetul cu incetul... tabloul pe care ai sa-l vezi o sa fie din ce in ce mai placut.

Stii engleza? Vrei sa iti trimit o carticica? O sa te faca sa te simti mai bine... :cry:

cred ca te-ar ajuta daca ti-ai gasi un hobby sau chiar mai multe..impune-ti la inceput sa te tii de program iar apoi, odata cu trecerea timpului, iti va intra in sange si iti va da motive sa traiesti...

pentru multe persoane cunoscute, o terapie eficienta a fost activitatea in cadul unei asociatii de voluntariat intr-un centru de copii orfani sau azil de batrani..nici nu sti cat te ajuta sa vezi ca tu, atat de demoralizat ai fi, poti efectiv sa ajuti pe cineva si ca acel cineva se bucura cu toata fiinta de prezenta ta.

poate ca si un animal de companie, care sa te iubeasca neconditionat si care sa nu te judece ti-ar face bine..

..sunt doar sfaturi..nu ajunge sa incerci sa te ajuti, la inceput trebuie sa iti impui sa o faci..ba chiar sa fii foarte exigenta cu tine insati

daca ai nevoie de un prieten..as fi bucuros..

daca ai deja prieteni adevarati, cauta-le prezanta cat mai des..in ochii lor te vei vedea mereu frumoasa

si eu eram depresiva mai mereu. Stii ce am facut? exercitiu de vointa... azi rad si cant, dansez chiar daca nu vreau asta. Dupa un timp buna dispozitia a inceput sa fie reala, din cauza ca cei din jurul meu erau la randul lor binedispusi de mine, un zambet, o gluma... si uite asa. Viata e frumoasa. Trebuie sa vrei! :cry:

Anca/Maria a scris:

si eu eram depresiva mai mereu. Stii ce am facut? exercitiu de vointa... azi rad si cant, dansez chiar daca nu vreau asta. Dupa un timp buna dispozitia a inceput sa fie reala, din cauza ca cei din jurul meu erau la randul lor binedispusi de mine, un zambet, o gluma... si uite asa. Viata e frumoasa. Trebuie sa vrei!

:D trebuie neaparat sa vad asta ..

:cry:

Cavaleru a scris:

E un drum lung... dar poti sa ajungi acea zi...ce trebuie sa faci e sa schimbi gandurile pe care le alegi :)Incepe cu lucruri marunte... uite de exemplu... ia un caiet... si scrie in el seara un lucru care ti-a placut in ziua respectiva.Daca faci asta consecvent... incetul cu incetul mintea ta se va obisnui sa caute si sa retina mai usor lucrurile placute. La sfarsitul saptamanii reciteste lista si adu-ti aminte de momentele respective. Asta le va cimenta in memoria ta si le va face sa fie mai usor de amintit cand va fi nevoie de ele. Definitia de lucru placut e la latitudinea ta... poate fi orice... zambetul unui copil vazut in trecere, o zi frumoasa de toamna, sau o surpriza placuta. De asemenea... gandeste-te ca situatiile prin care trece o persoana nu sunt pe cat de relevante sunt intelesurile pe care acea persoana le gaseste. Sunt persoane care la prima cazatura raman jos si plang... altele se ridica si merg mai departe! Prima categorie vede caderea ca pe inca o rautate a vietii, a doua categorie vede caderea ca pe inca o oportunitate de a se antrena, de a deveni mai buni, cum sar spune "Ce nu ma ucide ma face mai puternic".Modul in care o persoana reactineaza nu spune prea multe despre ea ca esenta ci mai degraba despre obiceiurile curente ale persoanei respective. Poate ca ramane jos sa planga... dar asta nu inseamna ca nu poate invata sa se scoale si sa strige ca un copil mic "nu ma doare c'am macat fasole goale!". Retine! Lucrurile la care te gandesti sunt culorile cu care iti pictezi viata... asadar daca nu-ti place cum iese tabloul... schimba culorile... pas cu pas... incetul cu incetul... o picatura de rosu, o picatura de verde, una de albastru... Pentru inceput ajung si astea... si incetul cu incetul... tabloul pe care ai sa-l vezi o sa fie din ce in ce mai placut.

stupid_me a scris:

cred ca te-ar ajuta daca ti-ai gasi un hobby sau chiar mai multe..impune-ti la inceput sa te tii de program iar apoi, odata cu trecerea timpului, iti va intra in sange si iti va da motive sa traiesti...pentru multe persoane cunoscute, o terapie eficienta a fost activitatea in cadul unei asociatii de voluntariat intr-un centru de copii orfani sau azil de batrani..nici nu sti cat te ajuta sa vezi ca tu, atat de demoralizat ai fi, poti efectiv sa ajuti pe cineva si ca acel cineva se bucura cu toata fiinta de prezenta ta.poate ca si un animal de companie, care sa te iubeasca neconditionat si care sa nu te judece ti-ar face bine....sunt doar sfaturi..nu ajunge sa incerci sa te ajuti, la inceput trebuie sa iti impui sa o faci..ba chiar sa fii foarte exigenta cu tine insatidaca ai nevoie de un prieten..as fi bucuros..daca ai deja prieteni adevarati, cauta-le prezanta cat mai des..in ochii lor te vei vedea mereu frumoasa

Cavaleru a scris:

E un drum lung... dar poti sa ajungi acea zi...ce trebuie sa faci e sa schimbi gandurile pe care le alegi :)Incepe cu lucruri marunte... uite de exemplu... ia un caiet... si scrie in el seara un lucru care ti-a placut in ziua respectiva.Daca faci asta consecvent... incetul cu incetul mintea ta se va obisnui sa caute si sa retina mai usor lucrurile placute. La sfarsitul saptamanii reciteste lista si adu-ti aminte de momentele respective. Asta le va cimenta in memoria ta si le va face sa fie mai usor de amintit cand va fi nevoie de ele. Definitia de lucru placut e la latitudinea ta... poate fi orice... zambetul unui copil vazut in trecere, o zi frumoasa de toamna, sau o surpriza placuta. De asemenea... gandeste-te ca situatiile prin care trece o persoana nu sunt pe cat de relevante sunt intelesurile pe care acea persoana le gaseste. Sunt persoane care la prima cazatura raman jos si plang... altele se ridica si merg mai departe! Prima categorie vede caderea ca pe inca o rautate a vietii, a doua categorie vede caderea ca pe inca o oportunitate de a se antrena, de a deveni mai buni, cum sar spune "Ce nu ma ucide ma face mai puternic".Modul in care o persoana reactineaza nu spune prea multe despre ea ca esenta ci mai degraba despre obiceiurile curente ale persoanei respective. Poate ca ramane jos sa planga... dar asta nu inseamna ca nu poate invata sa se scoale si sa strige ca un copil mic "nu ma doare c'am macat fasole goale!". Retine! Lucrurile la care te gandesti sunt culorile cu care iti pictezi viata... asadar daca nu-ti place cum iese tabloul... schimba culorile... pas cu pas... incetul cu incetul... o picatura de rosu, o picatura de verde, una de albastru... Pentru inceput ajung si astea... si incetul cu incetul... tabloul pe care ai sa-l vezi o sa fie din ce in ce mai placut.

black sofiah a scris:

..faza este ca nimik nu prea mere..cine stie poate chiar asta este tot...cateodata "asta este" :) nu inseamna ca nu am luptat ..am luptat shi inca mai lupt sa ma simt bine...infiecare zii...ideea este ca am obosit sa lupt pentru un lucru care la majoritatea celorlaltzi este gratuit..

poate ceri prea mult de la tine. ia-o mai incet. ti-as recomanda sa vorbesti cu elandi. :(