Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări
Cavaleru a scris:Stiu ca e un fel de reclama nerusinata... dar...http://www.simplitate.ro/blog/2006/06/optimismul/
Incepe de la pagina respectiva...
Tot ce gasesti pe site-ul respectiv de Adam Khan e din cartea lui "Self-Help that works"...
Nu stiu cat te vor ajuta pe tine... articolele respective... dar... crede-ma cand iti spun ca lucrurile din ele functioneaza... pe testate
Multumesc! sunt sigura ca o sa ma ajute! 
mica_curioasa a scris:asta da atitudine demna de urmat! :roll:
multumesc. 
crede'ma ca nu ma credeam atat de puternica pe cat am dovedit ca sunt. boala mea cica se vindeca numai prin hipnoza, dar uite ca eu am reusit prin citirea unor carti
as vrea lumea sa imi asculte sfaturile cu adevarat. cu multa ambitie, nu ai cum sa dai gres, daca vrei intr'adevar sa te vindeci!
selamin a scris:....Aha, pai chiar cautam o carte cum ai zis tu motivationala....Poti sa imi recomanzi una sau doua? Multumesc de sfaturi!
Doua dintre cartile care m'au ajutat cel mai mult au fost: Dale Carnegie - Lasa Grijile, incepe sa traiesti. Și Wendy Grant - Indrazneste sa'ti schimbi viata.
Multa rabdare si incredere in fortele proprii iti doresc!
Cavaleru a scris:
recomand si acest link :cry: foarte multe idei incurajatoare!
IN primul rand,trebuie sa te impaci tu cu tine,pt. ca aceste ganduri le ai din diverse cauze,ca le poti vb. cu un psiholog, sau nu le poti vb. decat cu tine insuti. Dupa ce realizezi care este cauza acestor ganduri....iei un creion si scrii care crezi ca ar fii cel mai bun lucru de facut ca sa iti fie bine,fara sa mai apelezi la nici un medic,pt. ca medici iti dau medicamente....ca sa scape de tine.....,asa ca poti sa iti rezolvi singura problema, doar daca stii ce probleme ai,si le elimini nu pe toate odata.....ci cate una in fiecare zi,in asa fel incat sa te simti implinita psihic.....ca sa ai o stare sufleteasca cat mai buna pe zi ce trece. SPER SA TE AJUTE SFATUL MEU,AI GRIJA DE TINE.
buna alirox, am aterizat si eu pe forumul asta, dand search "forum schizofrenie". trebuie sa recunosc ca ceea ce in primele pagini ale topicului erau intrebari si expuneri de situatii reale intro maniera de fair-play, lucrurile au degenerat intr-o incrancenare neproductiva. cand ca suferi de depresie sau ca ai fost diagnosticata de depresie folosesti 2 termeni prin excelenta medicali: "a suferi" si "diagnosticat". si atunci sa aruncam o privire peste ce inseamna de fapt depresie in termeni medicali, si unde ar fi mai indicat de privit decat in DSM-IV( diagnosticul tulburarilor mentale, clasificare a americanilor, primul lucru care il gasesti cand dai search" depression") si acolo gasesti criteriile de diagnostic a 9 tulburari de dispozitie, printre care si tulburarea depresiva majora, care pentrua putea fi diagnosticata trebuie sa ai cateva criterii, printre care pierderea interesului in activitati care iti faceau placere, ganduri de sinucidere, pierdere sau crestere in greutate, le gasesti pe restul pe net. E important ca cineva care te cunoaste de mult sa-ti puna diagnosticul asta, pentru ca in psihiatrie sunt si lucruri de finete, adica simptome care trebuiesc atent analizate cand stabilesti un diagnostic si institui un tratament. Primele antidepresive care au intrat in uz sunt asa numitele antidepresive triciclice, folosite initial ca antipsihotice, dar care s-au dovedit a creste dispozitia pacientului si asa au fost denumite antidepresive. Printre reactiile adverse ale acestora se numara uscaciunea gurii, ameteala si alte efecte care le gasesti intr-un prospect, reactii adverse care au dus identificarea mai multor receptori pe care aceste substante actioneaza. Acest lucru a dus la concluzia ca doar actiunea pe receptorii serotoninergici si noradrenergici produce efectul andidepresiv scontat, restul actiunilor fiind reactii adverse. si asa s-a ajuns la aparitia antidepresivelor "serotoninergice" si mai tarziu a venlafaxinei(Efectin). In studiile clinice facute inainte si dupa punerea pe piata a acestor medicamente s-a dovedit ca pacientii care sufereau de depresie conform unei scale etalon, dupa un timp de la utilizarea acestor medicamente isi imbunatateau scorul. Despre asta vorbim, de medicina bazata pe dovezi, nu de teorii din carti scrise cu un secol in urma. Aceste medicamente sunt utile majoritatii pacientilor, dar nu la toti. sunt cazuri pe care le-am vazut pe discovery care nu raspundeau nici la electrosocuri, ba mai mult unii s-au lasat convinsi sa-si cauterizeze nu stiu ce centru nervos si tot nu s-au vindecat. Statistica se aplica deci la majoritate, nu la individ. Urmand un tratament specific poti sa te vindeci sau ai toate sansele sa nu. Sper sa iti foloseasca. Psihoterapeutul te ajuta in masura in care discutia cu el te tine departe de gandurile tale redundante. Si asta o poti considera ca o forma de terapie la ore fixe: iti administrezi doza de comunicare la intervale fixe, fapt care te tine la suprafata. Din cate am vazut nu stiu daca in cazul tau se poate vorbi de un episod depresiv sever, pentru ca esti activa social si afectiv, adica ai grija de copii, ai un sot de care esti constienta ca exista, ai prieteni, intri pe net, discuti problemele tale, nu cred ca e bine sa arunci toate greutatile vietii in spinarea unui diagnostic.
Cat despre comentariile distinsilor psihologi, care cred ca toti oamenii pleaca cu aceleasi sanse in viata, totul depinzand doar de interactiunea acestuia cu mediul social, nu vreau sa intru in polemica cu ei, dar i-as invita sa ia acasa pentru 2-3 luni un schizofrenic din curte de la spitalul 9 si sa aplice toate terapiile care vor ei, pot sa mearga si la circ cu el, ca la spital sigur nu i-ar simti nimeni lipsa si atunci mai discutam despre psihoze vindecabile sau forme de psihoterapie. Ma detasez si ma mut pe inelele lui uranus si ma uit spre pamant si vad niste fiinte, numiti oameni care se nasc si mor, nu inainte de a avea grija de a perpetua specia. Si ma intreb cu ce e diferit omul fata de celelalte forme de viata de pe pamant. Nu cred ca difera mult. poate doar prin forta si rapiditatea cu care modifica mediul din jur in folosul sau. Si inca ceva. omul are o proprie reflectare a lumii exterioare lui, reflectare pe care o stocheaza sub forma unei constiinte de sine cu ajutorul unei memorii nu de foarte buna calitate. De 4,5 miliarde de ani sunt cu privirea atintita pe pamant, timp in care am vazut cum a aparut prima celula, a durat 1,5 miliarde de ani, primul organism viu, 2,5 miliarde de ani. Am vazut forme de viata care astazi nu se mai regasesc si ma impresioneaza expansiunea acestei fiinte : omul. De fapt ce e viata? viata nu inseamna nici mai mult nici mai putin decat perpetuare si continuitate. Asta face o simpla bacterie, asta face si omul. Modul in care reflecta omul aceasta realitate este departe de a fi fidela. Prin definitie ca sa existe omul trebuie sa fie un optimist, altfel nu ar putea continua. Mai scriu maine ca mi-e somn.
Editat Mie 12 sep 2007 22:35
alirox, ai inteles ce ai de facut :P :D :D
suspect78 a scris:Asta nu e psihoterapie. E excrocherie. :DPsihoterapeutul te ajuta in masura in care discutia cu el te tine departe de gandurile tale redundante. Si asta o poti considera ca o forma de terapie la ore fixe: iti administrezi doza de comunicare la intervale fixe, fapt care te tine la suprafata.
suspect78 a scris:Nu zice nimeni ca mai poti face ceva dupa ce "a crapat" sistemul de operare (au disociat functiile psihice).Tratamentul cu antidepresive e nociv pe termen lung fara psihoterapie (fara constientizarea cauzelor care au dus la depresie si eliminarea lor din viata de zi cu zi, plus relationarea pe alte principii decat cele care duc la conflicte si frustrare).Sa iei antidepresive si sa continui sa rulezi acelasi program e ca si cum ai pune o baterie descarcata pe sobă, mai lumineaza 5 minute dupa care tot se stinge. O mai pui juma de ora pe soba, mai lumineaza 3 minute. In final e gata de tot, nu mai e nici un [ion] negativ sau pozitiv necombinat in ea. Tot asa si un bolnav de depresie care ramane inconstient de sine, dupa multi ani de antidepresive e secat total.Cat despre comentariile distinsilor psihologi, care cred ca toti oamenii pleaca cu aceleasi sanse in viata, totul depinzand doar de interactiunea acestuia cu mediul social, nu vreau sa intru in polemica cu ei, dar i-as invita sa ia acasa pentru 2-3 luni un schizofrenic din curte de la spitalul 9 si sa aplice toate terapiile care vor ei, pot sa mearga si la circ cu el, ca la spital sigur nu i-ar simti nimeni lipsa si atunci mai discutam despre psihoze vindecabile sau forme de psihoterapie. Ma detasez si ma mut pe inelele lui uranus si ma uit spre pamant si vad niste fiinte, numiti oameni care se nasc si mor, nu inainte de a avea grija de a perpetua specia. Si ma intreb cu ce e diferit omul fata de celelalte forme de viata de pe pamant. Nu cred ca difera mult. poate doar prin forta si rapiditatea cu care modifica mediul din jur in folosul sau. Si inca ceva. omul are o proprie reflectare a lumii exterioare lui, reflectare pe care o stocheaza sub forma unei constiinte de sine cu ajutorul unei memorii nu de foarte buna calitate. De 4,5 miliarde de ani sunt cu privirea atintita pe pamant, timp in care am vazut cum a aparut prima celula, a durat 1,5 miliarde de ani, primul organism viu, 2,5 miliarde de ani. Am vazut forme de viata care astazi nu se mai regasesc si ma impresioneaza expansiunea acestei fiinte : omul. De fapt ce e viata? viata nu inseamna nici mai mult nici mai putin decat perpetuare si continuitate. Asta face o simpla bacterie, asta face si omul. Modul in care reflecta omul aceasta realitate este departe de a fi fidela. Prin definitie ca sa existe omul trebuie sa fie un optimist, altfel nu ar putea continua. Mai scriu maine ca mi-e somn.
Antidepresivul forteaza niste neuroni care ruleaza/au rulat deja la maxim sa produca si mai multi mediatori chimici.
Omul ajunge depresiv pentru ca a epuizat deja potentialul neuronilor sai cu conflicte si frustrari nerezolvate. Apoapre toate ariile cerebrale sunt active cand omul traieste in trecut, din amintiri, cand rumega conflicte pentru ca n-a ripostat la timp si eficient. Asta epuizeaza enorm neuronii.
Focusarea pe ceea ce e necesar in prezent, relationarea corecta nu cere non stop ca toate ariile cerebrale sa fie in priza, ele alterneaza pe rand si asta nu epuizeaza creierul.
Editat Joi 13 sep 2007 12:28
despre ESPRITAL ce parere aveti?
suspect 78 tot ceea ce ai scris mi se pare corect:eu nu am avut raspuns terapeutic la efectin dar am reactionat foarte bine la citalopram.Fac tratament de o luna,nu am avut nici un efect secundar la el si ma bucur ca am intrat in starea de normalitate pe care mi-o doream cu disperare.De la inceput am precizat ca nu am o depresie grava dar nu ma puteam multumi cu starea in care ma aflam.Categoric medicamentele m-au ajutat foarte mult pentru ca acum nivelul meu de depresie este 0.Am devenit imuna la tot ceea ce scrie iosofat si altii pentru ca numai eu stiu cum ma simt si ceea ce cred altii nu are nici o importanta pentru mine din punctul acesta de vedere.Merg si la terapie si intradevar faptul ca o ora pe saptamana discut deschis cu cineva ma ajuta foarte mult dar acest lucru nu ar fi fost suficient:terapia nu face minuni.Pana la urma fiecare gaseste drumul propriu pe care simte ca trebuie sa il urmeze.Daca eu am ales ca si medicamentele sa faca parte din tratamentul meu nu are dreptul nimeni sa ma blameze,este optiunea mea si nu dau socoteala nimanui.
alirox a scris:suspect 78 tot ceea ce ai scris mi se pare corect:eu nu am avut raspuns terapeutic la efectin dar am reactionat foarte bine la citalopram.Fac tratament de o luna,nu am avut nici un efect secundar la el si ma bucur ca am intrat in starea de normalitate pe care mi-o doream cu disperare.De la inceput am precizat ca nu am o depresie grava dar nu ma puteam multumi cu starea in care ma aflam.Categoric medicamentele m-au ajutat foarte mult pentru ca acum nivelul meu de depresie este 0.Am devenit imuna la tot ceea ce scrie iosofat si altii pentru ca numai eu stiu cum ma simt si ceea ce cred altii nu are nici o importanta pentru mine din punctul acesta de vedere.Merg si la terapie si intradevar faptul ca o ora pe saptamana discut deschis cu cineva ma ajuta foarte mult dar acest lucru nu ar fi fost suficient:terapia nu face minuni.Pana la urma fiecare gaseste drumul propriu pe care simte ca trebuie sa il urmeze.Daca eu am ales ca si medicamentele sa faca parte din tratamentul meu nu are dreptul nimeni sa ma blameze,este optiunea mea si nu dau socoteala nimanui.
Medicatia e necesara in depresii medii si grave pe langa psihoterapie. In depresii usoare ajunge psihoterapia fara medicatie. E normal sa folosesti medicatie cand ai insomnii, stari de panica si anxietate sau si mai rau deliruri. Pe termen lung insa medicatia nu rezolva problema, doar o mascheaza. De aici si concluzia care o trag psihiatrii ca ei nu vindeca, doar amelioreaza sau franeaza evolutia unei tulburari psihice. E o concluzie pesimista care nu se justifica in toate cazurile (daca s-ar interveni cu psihoterapie).
Medicatia psihiatrica e un alt fel de alcool. Barbaţii beau de sting si femeile iau pilule (in ambele cazuri e vorba de o depresie mascata). Asa se intreţine o casnicie trainica si durabila cu alcool si pilule de la psihiatru?
Editat Joi 13 sep 2007 19:58
Buna,si eu am suferit mult din cauza depresiei.Medicamente am luat seroxat,zoloft si remotiv.Medicamentele sunt foarte importante cand este cazul,adica pot spune ca sunt situatii cand fara ele nu faci nimic,cei ce cunosc stiu.Desigur nu sunt de acord cu folosirea lor cand nu este cazul.Medicamentele sunt bune dar trebuie luate o perioada suficienta de timp pentru a-si face efectul,minim 3 luni,si la ore fixe,si cu descrestere spre sfarsitul tratamentului,a nu se opri doza brusc. Vindecarea,sau evitarea recaderilor,nu stiu in ce masura putem vorbi despre vindecare,avand in vedere faptul ca se pastreaza sensibilitatea,adica esti oarecum carpit,si poti cadea foarte usor inapoi,nu mai esti la fel de rezistent ca si inainte de a avea depresie,tine foarte mult de viata pe care o duci dupa ce tia-ai revenit din depresie,ai nevoie de multa armonie,de o alimentatie corespunzatoare si de miscare. Pe mine m-a ajutat foarte mult si sportul,activitatile fizice aerobe,iar dimineata cand era foarte greu sa-mi regasesc starea minima de functionare,cate o doza de cola,nu stiu ce contine fata de cafea,ptr ca si cafeaua are cofeina dar nu ma ajuta ca si cola. Efortul aerob este extraordinar in prevenirea depresiilor,orice depresiv resimte o stare de comfort psihic dupa cativa km alergati,iar dupa aceea daca mai consumi si ceva fructe cum ar fi un grapefruit,sau ceva cereale cu fructe,sunt unele alimente care au efect asupra serotoninei.Multa lume subestimeaza efectul benefic al sportului in prevenirea recaderilor,chiar recomand oricarui depresiv sa incerce sa alerge seara de seara cateva saptamani,si apoi sa vada cum se simte.Acesti factori,cu cat sunt mai multi cu atat e mai bine,armonie,alimentatie,sport pot preveni extrem de mult recaderile si pot consolida acea sensibilitate. Acum pot spune ca me simt destul de bine,desi auzisem ca dupa 3 recaderi tre sa iei medicamente toata viata,ptr mine e un lux sa nu iau medicamente,la fel pentru oricare care avea tendinte spre cronicizare.N Nu cream ca i-ti poti reveni atat de mult,sunt multumit acum doar trebuie sa am grija sa nu stau mult in stres,ca daca stau prea mult ma taxeaza,seara se simte.