Depresia - cauze, experiente

nu cred ca daca ar fi prieteni de incredere ar fi atat de greu sa petreaca 1 -2 ore cu ea si sa iasa la o scurta plimbare; nu ma refeream la batut pe umar si stii si tu cat conteaza sa te asculte cineva si sa fie langa tine cu o vorba buna si sa-ti transmita din tonusul lui; sa te ajute sa treci peste astfel de stari chiar sa o convinga sa iasa din casa daca ea nu are destula energie sau motivare pentru a iesi

Starile tale sunt doar simptome, a discuta despre ele e ca si cum ai descrie cerul albastru, fara sa ai habar de alte fenomene meteo. Incearca sa analizezi singura, metodic, cauza starilor tale. Si nu te judeca prea aspru in viata de zi cu zi, chiar daca ai stari depresive. Toti am trecut prin asa ceva. Daca in schimb ai o problema majora sau mai multe care le cauzeaza, rezolva-le. Cu cat afli mai multe despre tine (nu astepta asta din gura unui psiholog care nu are toate datele problemei), cu atat ai mai multe sanse sa faci efectiv ceva pt tine, sa alegi ce ti se potriveste si sa iti redobandesti pofta de viata.

samsara a scris:

Si iesi din casa, e greu, dar e solutia. Ai prieteni? Pune-i sa te scoata afara si iti mai recomand SPORTUL. In aer liber, la sala, dar undeva afara din casa. F aregulat de 3-4 ori pe saptamana si te va ajuta.

Ai job? E important, pentru cineva in situatia ta, sa fie in miojlocul oamenilor

Intr-adevar, bun sfat. Este vorba despre activarea comportamentala. Schimbarile emotionale vin din exterior, facand ceea ce-ti place, ceea ce-ti aduce intariri pozitive de la context.

Oamenii, si probabil si alte animale non-umane, au un set de nevoi biologice (nevoia de hrana, apa, somn, sex etc.) si o serie de nevoi emotionale, mare parte bazate pe interactiunea sociala, cum ar fi nevoia de afectiune, atentie, siguranta, apreciere etc. La nivel omportamental, asta se realizeaza prin conditionarea operanta sau instrumentala, astfel ca un comportament sa apara frecvent trebuie sa fie intarit (ex. de fiecare data cand bebelusul plange, parintele apare si-l leagana; de fiecare data cand X introduce o fisa in aparatul de cafea, primeste produsul; aprecierile laudative ale profesorului influenteaza pozitiv performantele scolare ale elevului etc.). Cand intaririle pozitive inceteaza si se primeste un feedback negativ de la ceilalti, pe un context de vulnerabilitate psihologica si biologica, incep situatiile depresogene. De exemplu in cadrul unor sedinte de lucru, lui X i se aduc in mod repetat reprosuri legate de un proiect de catre seful sau, in fata celorlalti colegi. X a muncit intens la acest proiect, este epuizat fizic si emotional, stresat de termene si conditii. X percepe aceste critici ca un atac la propriai eficienta. Deprinde un sentiment de inadecvare, de pierdere a increderii in capabilitatea sa, si generalizeaza aceasta incapabilitate la mai toate aspectele vietii. Incepe sa evite anturajul colegilor, sa petreaca tot mai mult timp singur. Are permanent ruminatii referitoare la neajutorarea sa. Evita contactul social cu amicii sai, iar acestia incep sa-l evite la randul lor, prin aceasta lipsindu-l de inca o sursa de intariri pozitive. X devine inert, isi petrece mai toata ziua in pat, privind la televizor, lucrurile ce faceau parte din rutina sa zilnica, de exemplu jogging-ul, acum devin niste corvoade. Descopera ca alcoolul il face sa uite momentan de gandurile chinuitoare, asa ca incepe sa bea din ce in ce mai mult. Intarzie tot mai frecvent la munca, punandu-si slujba in pericol si devenind tinta altor critici. Nu mai simte placere in nici un aspect al vietii. X este prins intr-o spirala a comportamentelor de autosabotare.

O mica schita a depresiei in paradigma cognitivista.

Si ca incheiere, ceva de la inteleptii Orientului pentru atunci cand simti ca nu valorezi nimic:

"I am NO-THING, I am EVERYTHING."

S_mir a scris:

Ceea ce ai scris tu se aseamana cu ce simt eu mai ales cand e vorba de copil.Cel mai rau este ca nu pot manca si am continuu o spasma de voma. Experiente groaznice au fost si-n viata mea. Nu mai am putere sa trec peste problemele vietii. Acum cativa ani mi s-a mai intamplat, am luat seroxat si mi-a fost bine chiar foarte bine insa acum am cazut din nou datorita unor probleme de sanatate ale copilului meu. Medcul mi-a recomandat iar seroxat, il iau pentru ca trebuie sa ma pun pe picioare si voi incerca si un phiholog. Daca stie cineva un psiholog bun in Bucuresti care a avut rezultate, dati-mi de veste.

Buna

Eu stiu pe cineva care este ok .Din 3 cati am incercat.daca vrei lasa-mi adresa de mail si iti spun datele dansei si it mai pot da si alte informati

Salut! am 17 ani si de vreo 4-5 luni sunt intr-o depresie care ma da total peste cap.Deci mi-am pierdut interesul pentru orice (sport, muzica, scoala). Nu mai pot gandi lucid, mi-am pierdut creativitatea; parca sunt un zombi pe pilot automat;nu mai simt nimic:bucurie, entuziasm,nici macar tristete; sunt mai mereu obosit si toate celelalte simptome; singurele lucruri pe care le citesc cu un oarecare interes sunt articolele despre depresie.Am momente in care par sa las depresia in urma si-mi gasesc motivatia, dar sunt trecatoare.Ma simt cam singur (cateodata e bine) desi sunt inconjurat de oameni mereu. Ce ma enerveaza cel mai mult e faptul ca mi-am pierdut spontaneitatea, spun numai banalitati si mi-e greu sa pornesc o discutie(e perioada in care ar trebui sa am o prietena); e ca si cum as avea o magazie de cunostinte da' am pierdut cheia si nu mai pot sa ajung la cunostintele alea.Cat despre cauze nu pot sa gasesc nicio explicatie; poate am devenit putin mai preocupat de aspectul meu fizic(nu sunt cel mai frumos baiat din lume) desi inainte nu-mi pasa da' oamenii sunt din ce in ce mai superficiali.Daca puteti sa spuneti ceva, macar asa sa stiu ca cineva ma intelege

Te inteleg perfect; cunosc bine depresia.

Ideea e urmatoarea: nu lasa sa treaca timp, pentru ca problema se accentueaza si va deveni tot mai greu de rezolvat.

Nu exista posibilitatea de a apela la un psiholog?

Grimster a scris:

1. Trage de tine sa desfasori activitatile obisnuite.

2. Fa cat mai mult sport.

3. Nu te afunda in carti de specialitate, ca exista riscul sa te trezesti un expert psiholog depresiv.

4. Fii atent la tot ce e in jurul tau, chiar daca la inceput nu o sa te intereseze. Pofta vine mancand.

5. Vorbeste cu cat mai multi si mai diversi oameni, fara sa iti fie teama ca spui prostii. N-are importanta ce spui, important e sa stai de vorba.

6. Fa tot posibilul sa nu te izolezi.

7. Consolideaza-ti increderea in tine si stima de sine. Nu ii lasa pe altii sa te jigneasca.

8. Du-te la un psiholog, daca lucrurile se agraveaza si ai posibilitatea.

Iti doresc sa iti revii rapid.

Topic mutat la Psihologie

Miss_Nobody a scris:

Te inteleg perfect; cunosc bine depresia.

Ideea e urmatoarea: nu lasa sa treaca timp, pentru ca problema se accentueaza si va deveni tot mai greu de rezolvat.

Nu exista posibilitatea de a apela la un psiholog?

cred ca in scoala da' e aproape imposibil s-o gasesti libera

Grimster a scris:

cred ca in scoala da' e aproape imposibil s-o gasesti libera

Parintii te sustin? Ai vorbit cu dumnealor?