Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări
problemele le ai pt cum gandesti nu pt ce faci sau ce cred ceilalti. sfatul meu: du-te la psiholog (de preferat o psihoterapie mai noua decat psihanaliza), ia-ti viata in maini, traieste-o cum vrei si cum simti, schimba mediul daca e nociv, etc. sunt atatea lucruri pe care le poti face mai utile decat sa nu faci nimic sau sa iti plangi de mila.
succes!
Am citit o mare parte din topicurile tale si sunt de parere ca ofera o explicatie foarte buna pentru tulburarile nervoase. Nu sunt de specialitate, dar ma confrunt cu o depresie foarte veche, pe care am reusit multa vreme sa o maschez destul de bine atat fata de mine cat si fata de ceilalti. In ultima vreme am devenit constienta ca am o problema si ca trebuie neaparat sa o rezolv. Din tot ce am auzit si am citit, cele postate de tine mi-au retinut atentia cel mai mult, regasindu-ma pe mine si situatia mea in ele (impreuna cu multi oameni si situatii pe care am avut nefericirea sa ii/le intalnesc). Ma intereseaza si sa discut cu tine si sa aflu sursa teoriilor tale. Tot respectul pentru cele exprimate pe acest forum. Am vazut ca pe unii ii pune in incurcatura tonul tau mai dur, dar mie mi se pare potrivit pentru a exprima niste lucruri adevarate, cu care se confrunta foarte multi oameni, dar la care multi prefera sa inchida ochii. Sper ca nu ai incetat sa mai postezi.
pe aceeasi tema doresc si eu o parere/sfat...si anume daca cunoasteti in timisoara o persoana competenta care face AT ??
competenta, in sensul ca stie ce face, si-o face bine, ca in alte conditii...merge si cu autoterapia.
da' parca as incerca cu un profesionist :)
merci.
klaraz a scris:pe aceeasi tema doresc si eu o parere/sfat...si anume daca cunoasteti in timisoara o persoana competenta care face AT ??competenta, in sensul ca stie ce face, si-o face bine, ca in alte conditii...merge si cu autoterapia.
da' parca as incerca cu un profesionist :)
merci.
mai de cunoscut personal nu cunosc dar poti intra aici si iti alegi si ce poti face e sa incerci.Dar daca vrei o recomandare ai putea sa vb cu moderatorul sitului si te-ar putea indruma
http://psihoterapie.net/adrese-cabinete-de...edie-psihiatrie
buna seara,
am tulburare anxioasa de aproximativ 3 ani. in timp aceasta anxietatate a dus la o depresie care vine si pleaca.
Am incercat medicamentele, insa nu sunt o solutie, pentru ca te obisnuiesti cu ele si ai nevoie de ceva din ce in ce mai puternic.
Am incercat si experienta psihologului (am schimbat vreo 3-4 de la nume mari ca Zivari sau Holdovici), insa nu am obtinut vreun progres major.
De notat ar fi ca d-na Holdovici are un potential destul de mare, insa datorita programului f aglomerat nu reusesti sa petreci decat 15-20 de min in cabinet, ceea ce e prea putin pentru a face vreo schimbare majora.
Asta a dus la o neincredere in psihologia din Romania, in sensul ca sunt orientati exclusiv pe bani si foarte putini se implica cu adevarat in rezolvarea cazurilor. Din pacate, din acei putini care se implica si mai putini au pregatirea si metoda necesara de a rezolva cazurile.
O reclama la un cabinet de psihologie pe un astfel de thread mi se pare un pic cam dezgustator.
In fine , ce m-a ajutat pe mine
acest site www.panicend.com. forumul de pe el si metoda citita din cartile Dr Claire Weekes , un psiholog care a experimentat si el atacurile de panica si deci stie despre ce vorbeste.
Merita sa aruncati o privire pe site.
un nume cunoscut nu aduce musai succesul. e ca o relatie pana la urma. cu un psiholog te poti intelege cu altul nu. plus ca cei care i-ai desemnat tu mai multi nu stiu daca sunt asa buni clinicieni...poate stau f bine pe teorie dar mai putin in relatia cu un om. si oricum o terapie nu aduce minuni in 1-2 sedinte, poate dura mai mult sau mai putin in functie de problemele clientului. daca vrei o sugestie zi-mi si iti pot face una in functie de natura pb tale si de locatia in care locuiesti.
am citit si eu cartea dr weeks, dar e scrisa acum vreo 40 ani, e interesanta ca brosura asa, dar cred ca nu reprezinta solutia...
Elena_16 a scris:buna seara,am tulburare anxioasa de aproximativ 3 ani. in timp aceasta anxietatate a dus la o depresie care vine si pleaca.
Deci nu cred ca daca mergi la un nume extraordinar de cunoscut e neaparat cel mai potrivit pt tine,trebuie sa poti rezona cu acel terapeut,sa ai incredere sa nu te simti presat de timp.15-20 minute e foarte putin tinand cont ca eu cam stiu ca o sedinta e 45-50 de minute si eu inn general faceam sedinte duble,tocmai pt a nu fi presata de timp.
Anxietatea si depresia sunt doua afectiuni diferite, desi de cele mai multe ori sunt prezente in acelasi timp. Depresia poate fi o stare care ne afecteaza pe toti din cand in cand atunci cand viata e dura si, in acest caz, este un raspuns normal la o situatie normala. Devine insa problematica atunci cand starea de spirit dureaza mai mult decat situatia care a provocat-o. Daca depresia devine un mod de viata, mai degraba decat o stare temporara, aceasta poate duce la multe alte probleme fizice si psihice.
Depresia este caracterizata de sentimente de inutilitate, disperare si letargie. Anxietatea, pe de alta parte, este teama de un viitor care se arata negru la orizont. Anxietatea este, de asemenea, un raspuns normal la pericol, si devine o problema numai atunci cand motivul care a declansat-o s-a risipit, dar starea de neliniste ramane. Cand anxietatea si depresia se instaleaza impreuna, ceea ce este mai frecvent decat instalarea doar a uneia dintre ele, atunci fiecare se agraveaza si poate duce chiar la sinucidere.
Cauzele exacte ale ambelor conditii sunt inca necunoscute, dar exista studii care indica faptul ca, impreuna cu experientele traumatice si genetice, conexiunile lezate de pe creier ar putea juca, de asemenea, un rol. Niveluri anormale de neurotransmitatori, care transporta mesajele la creier si nervi, au aparut in cazul persoanelor care sufera de depresie si anxietate.
Deoarece exista cauze multiple, tratamentul trebuie sa fie individualizat, pentru a satisface nevoile pacientului. Aceste boli, fie ca exista impreuna sau separat, raspund bine la tratament dar, din pacate, nu toti cei care sufera de depresie si anxietate cauta ajutor de specialitate.
Tratamentul pentru anxietate si depresie se poate imparti in patru grupe:
Alegerile in ceea ce priveste dieta, nutritia si stilul de viata.
Acesta este grupul de tratament care ar trebui examinat mai inainte de a face orice alte alegeri. Un mare numar de conditii psihologice sunt cauzate sau exacerbate de ceea ce mancam si bem. Consumul de alcool, fumatul, cofeina, amidonul si zaharurile rafinate, lipsa fructelor si a legumelor din alimentati, lipsa unei cantitati suficiente de apa, toate acestea rezulta intr-un organism care se afla in imposibilitatea de a-si mentine un nivel sanatos de functionare. Corpurile noastre nu au fost concepute pentru a face fata substantelor cum ar fi alcoolul si nicotina, iar consumul lor si al altor droguri modifica buna functionarea a oraganismului. O actiune simpla cum este bautul apei in timpul zilei poate face o mare diferenta in modul in care ne simtim si ne influenteaza capabilitatea de a face fata problemelor.
Exercitiile si relaxarea.
Exercitiile zilnice sunt o alta schimbare simpla pe care o poti face. Exercitiile si tehnicile de relaxare ajuta la reducerea stresului si la marirea productiei de
AndreeaIM a scris:Cauzele exacte ale ambelor conditii sunt inca necunoscute, dar exista studii care indica faptul ca, impreuna cu experientele traumatice si genetice, conexiunile lezate de pe creier ar putea juca, de asemenea, un rol. Niveluri anormale de neurotransmitatori, care transporta mesajele la creier si nervi, au aparut in cazul persoanelor care sufera de depresie si anxietate.
Se stiu cauzele: egocentrism, narcisism, lipsa empatiei, a dragostei, a bucuriei, rautate si prostiei, deficiente de maturizare psihica, mediu familial cu interdictii la bucurie, dragoste si existenta. Cam astea sunt cauzele anxietatii si depresiei. Problema e ca cei care si-au trait viata intr-un asemenea mediu, nu au termen de comparatie ca sa poata rationaliza de unde vin simptomele. Simptomele sunt senzitive, le simti, nu apar scrise inaintea ochilor.
AndreeaIM a scris:Deoarece exista cauze multiple, tratamentul trebuie sa fie individualizat, pentru a satisface nevoile pacientului. Aceste boli, fie ca exista impreuna sau separat, raspund bine la tratament dar, din pacate, nu toti cei care sufera de depresie si anxietate cauta ajutor de specialitate.
De cand s-a pensionat, taicamiu incepe sa scada vertiginos in greutate, are privirea goala, e anxios, nu se poate bucura de nimic (asa il stiu din totdeauna, insa acum e mai grav). Cam in cativa ani apreciez ca va muri. Cauza? La pensie fiind, sta cu maicamea impreuna cu bunicii, este parazitat din 3 directii, iar supapa care a avut-o timp de 40 de ani nu mai exista. El fiind profesor, timp de 40 de ani s-a ocupat cu agresarea copiilor (asa zisa reactie de contra transfer descrisa de Freud). Si-a hranit stima de sine lovind in cei fara aparare, intr-un mod feroce care pe mine ma soca. Acum nu mai are accces la acest mod parazit de a se iubi pe sine coborand pe altii. Asa ca depresia lui se accentueaza vertiginos. Mama lui a murit psihotica, asa apreciez ca va fi si cu el. Acesta e un caz particular.
Insa ca sa se stie, depresivii sunt oameni care au mari interdictii impuse de parinti. Asa ca, sensul vietii fiind bucuria, iar ei neputandu-se bucura de nimic, este firesc sa fie depresivi, iar in final chiar sa incerce sa se sinucida. In interiorul lor, parintele lor mental invinge copilul interior, sinele. Analizati parintii unui individ anxios, depresiv, si ve-ti vedea ca narcisismul, egocentrismul sau chiar depresia parintelui este imprimata copilului inca de mic. E o chestiune de timp ca la bomba cu ceas, pana boala devine manifesta.
Editat Mie 5 mai 2010 19:05
passiflora a scris:Ieri am postat un mesaj la topicul 'Despre depresie si anxietate'...Astazi mi-am data seama ca poate nu am facut atat de bine ca am venit cu problema mea peste subiectul deschis de o alta persoana...asa ca am creat un nou topic unde va astept cu sfaturi...
Iata si mesajul de ieri:
Am stat destul de mult pe ganduri pana sa va scriu si in cele din urma m-am hotarat...
Ultimii doi ani din viata mea au fost mai grei, s-au acumulat probleme peste probleme, am un serviciu stresant si de cateva luni am o stari de anxietate groaznice. Nu fac atacuri de panica, sau nu cred ca le pot numi atacuri de panica, dar ma tem de faptul ca s-ar putea intampla ceva rau celor dragi.
Totul a inceput acum 2 ani, dupa ce am nascut. Nu am facut depresie post natala, dar cand avea copilul o luna si jumatate am fost internata cu el la reanimare pentru o bronsiolita urata. De atunci am inceput sa ma tem ca s-ar putea intampla ceva rau copilului.Nici acum, dupa 2 ani nu reusesc sa inlatur aceasta teama, ci din contra creste pe zi ce trece.
La un an de la episodul cu internarea a decedat tatal meu, ca urmare a unui cancer pulmonar cu metastaze....Cred ca odata cu decesul lui s-au mai acumulat alte motive de teama in sufletul meu...il iubeam imens si era un model pentru mine....Practic atunci s-a mai distrus un pic din echilibrul meu interior...
Dupa decesul tatalui, mama care era deja cardiaca, o tine intr-una cu crize de hipertensiune ..are zile cand face tensiune 19 sau 20...
Noi locuim cu mama si practic o vad zi de zi cum se chinuie cu crizele ei de inima....si ma ingrozeste ideea ca as putea sa o pierd intr-o zi...mai ales ca mama cumnatei mele, tot cardiaca , a decedat in urma cu cateva luni ca urmare a unei banale crize cardiace in timp ce se juca cu nepotica ei...
O alta problema ar fi ca am fost la un pas de divort...si ne-am impacat in instanta acum 2 saptamani...
Peste toate problemele astea se adauga stresul de la serviciu..lucrez foarte multe ore pe zi si ma simt vinovata ca nu petrec suficient timp cu copilul meu ...
Ideea este ca am devenit cu totul 'deplasata', sufoc copilul cu atentia mea, nu-l las sa cada,nu-l las sa se joace liber sa nu oboseasca sau sa nu se loveasca, ii verific de 10 ori meniul pe zi si ma asigur ca mamanca numai hrana sanatoasa, daca face un pic de febra intru in panica, daca vomita...precis ma gandesc ca cine stie ce are...Mi-e groaza cand aud o sirena de salvare pe strada si sun imediat acsa sa vad daca copilul si mama mea sunt bine...
Pe mama o zapacesc cu zeci de intrebari pe zi: cum se simte, o pun sa-si ia tensiunea de n ori pe zi, etc...
Intru in panica si tip la toata lumea, de la sot la mama si uneori si la copil...Este groaznic..efectiv groaznic...am ajuns sa nu ma mai suport....
Ce este de facut?
Am mers la medic, la 2 psihiatri si au avut retineri in a ma trece pe medicamente...au zis ca pot depasi totul cu vointa, ca nu sunt de pastile.
Am inceput psihoterapie cu cineva, dar din lipsa de timp am renuntat. Sport nu am timp sa fac. Fumez 2 pachete de tigari pe zi si beau 4-5 cafele...
Am ajuns sa traiesc un cosmar..
In cele din urma una din dr mi-a dat o reteta de seroxat si acum stau cu reteta in fata si ma intreb de ce am ajuns eu sa iau asa ceva, eu care eram o fiinta puternica: am nascut singura (fara sa anunt pe cineva pentru a nu ii speria pe parintii mei, i-am sunat doar dupa nastere sa ii felicit pentru nepot), mi-am inmormantat tatal singura, am rezultate la serviciu, am oameni in subordine, am o situatie materiala foarte buna..si cu toate astea am ajuns sa iau antidepresive, sa nu ma mai suport, sa imi cicalesc familia...ce sa fac? sa iau totusi acest esroxat? imi recomanfdati un psihoterapeut bun?....
Astept raspunsurile voastre si va multumesc pentru rabdarea de a citi 'povestea' mea
passiflora a scris:Ieri am postat un mesaj la topicul 'Despre depresie si anxietate'...Astazi mi-am data seama ca poate nu am facut atat de bine ca am venit cu problema mea peste subiectul deschis de o alta persoana...asa ca am creat un nou topic unde va astept cu sfaturi...
Iata si mesajul de ieri:
Am stat destul de mult pe ganduri pana sa va scriu si in cele din urma m-am hotarat...
Ultimii doi ani din viata mea au fost mai grei, s-au acumulat probleme peste probleme, am un serviciu stresant si de cateva luni am o stari de anxietate groaznice. Nu fac atacuri de panica, sau nu cred ca le pot numi atacuri de panica, dar ma tem de faptul ca s-ar putea intampla ceva rau celor dragi.
Totul a inceput acum 2 ani, dupa ce am nascut. Nu am facut depresie post natala, dar cand avea copilul o luna si jumatate am fost internata cu el la reanimare pentru o bronsiolita urata. De atunci am inceput sa ma tem ca s-ar putea intampla ceva rau copilului.Nici acum, dupa 2 ani nu reusesc sa inlatur aceasta teama, ci din contra creste pe zi ce trece.
La un an de la episodul cu internarea a decedat tatal meu, ca urmare a unui cancer pulmonar cu metastaze....Cred ca odata cu decesul lui s-au mai acumulat alte motive de teama in sufletul meu...il iubeam imens si era un model pentru mine....Practic atunci s-a mai distrus un pic din echilibrul meu interior...
Dupa decesul tatalui, mama care era deja cardiaca, o tine intr-una cu crize de hipertensiune ..are zile cand face tensiune 19 sau 20...
Noi locuim cu mama si practic o vad zi de zi cum se chinuie cu crizele ei de inima....si ma ingrozeste ideea ca as putea sa o pierd intr-o zi...mai ales ca mama cumnatei mele, tot cardiaca , a decedat in urma cu cateva luni ca urmare a unei banale crize cardiace in timp ce se juca cu nepotica ei...
O alta problema ar fi ca am fost la un pas de divort...si ne-am impacat in instanta acum 2 saptamani...
Peste toate problemele astea se adauga stresul de la serviciu..lucrez foarte multe ore pe zi si ma simt vinovata ca nu petrec suficient timp cu copilul meu ...
Ideea este ca am devenit cu totul 'deplasata', sufoc copilul cu atentia mea, nu-l las sa cada,nu-l las sa se joace liber sa nu oboseasca sau sa nu se loveasca, ii verific de 10 ori meniul pe zi si ma asigur ca mamanca numai hrana sanatoasa, daca face un pic de febra intru in panica, daca vomita...precis ma gandesc ca cine stie ce are...Mi-e groaza cand aud o sirena de salvare pe strada si sun imediat acsa sa vad daca copilul si mama mea sunt bine...
Pe mama o zapacesc cu zeci de intrebari pe zi: cum se simte, o pun sa-si ia tensiunea de n ori pe zi, etc...
Intru in panica si tip la toata lumea, de la sot la mama si uneori si la copil...Este groaznic..efectiv groaznic...am ajuns sa nu ma mai suport....
Ce este de facut?
Am mers la medic, la 2 psihiatri si au avut retineri in a ma trece pe medicamente...au zis ca pot depasi totul cu vointa, ca nu sunt de pastile.
Am inceput psihoterapie cu cineva, dar din lipsa de timp am renuntat. Sport nu am timp sa fac. Fumez 2 pachete de tigari pe zi si beau 4-5 cafele...
Am ajuns sa traiesc un cosmar..
In cele din urma una din dr mi-a dat o reteta de seroxat si acum stau cu reteta in fata si ma intreb de ce am ajuns eu sa iau asa ceva, eu care eram o fiinta puternica: am nascut singura (fara sa anunt pe cineva pentru a nu ii speria pe parintii mei, i-am sunat doar dupa nastere sa ii felicit pentru nepot), mi-am inmormantat tatal singura, am rezultate la serviciu, am oameni in subordine, am o situatie materiala foarte buna..si cu toate astea am ajuns sa iau antidepresive, sa nu ma mai suport, sa imi cicalesc familia...ce sa fac? sa iau totusi acest esroxat? imi recomanfdati un psihoterapeut bun?....
Astept raspunsurile voastre si va multumesc pentru rabdarea de a citi 'povestea' mea
Eu am probleme cu sotul care are o depresie ,am ajuns la psiholog cu problema sotului meu si pana la urma psihologul a profitat de mine,aveti grija unde va duceti.