Început de passiflora, Mie 6 dec 2006 · 1.163 răspunsuri · 180.394 vizualizări
Marius, vorbeste cu prietenul tau, dar vorbeste cu adevarat, asculta-l si incurajeaza-l!
Arata-i afectiune, spune-i ca tii la el si ca te doare sa il vezi asa, o persoana deprimata are nevoie sa se simta iubita, apreciata.
Incearca sa ii propui sa mearga/ mergeti la un psiholog.
Sanatate!
burlan a scris:Nu stiu de ce tot o dati cu specialistul,am mai spus si pe alt topic.NU ITI REZOLVA SPECILISTUL PROBLEMELE CARE AU CREAT ACEA DEPRESIE<TOT SINGUR TI LE REZOLVI.eu ma pot da exemplu pe mine ,fiind dezamagit la greu de diversi "specialisti " pe care i-am intalnit,ca imi vine sa fac ca Oliver un topic separat cu antipsihologie.
si chiar o sa-l fac,dar simt ca nu mai am putere si chef pentru nimic.
Poate mai incolo,sa va pov toate perlele pe care mi-a fost indurat sa le aud...
Eu consider ca psihologii si psihiatrii sunt ca un fel de injectie cu heroina.Multi devin dep de psihoolog.Chiar cristian ardei[cum ii zic eu],sper ca stiti la cine ma refer] zicea cu nesimtire lla radio cand facea shitul ala de emisiune ca are pacienti pe care ii psihanalizeaza de mai bine de patru ani...
asta spune totul
Cum ti-a mai spus cineva pe alt topic, la unii chiar functioneaza terapia. Nu mai generaliza si descuraja oamenii. Asta cu 'doar singur iti poti rezolva problemele' e o prostie. Daca ar fi putut sa si le rezolve singur le rezolva pana acum.
mariusik85 a scris:
Mda... eu zic sa mearga mai intai la psihiatru, nu psiholog !
Si eu am fost intr-o astfel de depresie ,dar eu parca atunci iubeam cel mai mult viata.... deci nu-mi trecea deloc prin cap sa ma sinucid, e periculos cu sinuciderea,sa nu cumva sa ajunga sa citeasca forumu asta !!! Paler zicea ca cu cat iubesti mai mult viata...cu atat o urasti mai mult.
Resigned a scris:Mda... eu zic sa mearga mai intai la psihiatru, nu psiholog !
nu trimiti un om intr-o stare ca el la psihiatru...nu va accepta...insa cand e vb de psiholog e altfel situatia...ca sunt destui care merg la psiholog...la psihiatru sa mearga insa doar daca ii va recomanda psihologul....e prea periculos sa vina cineva din afara .....cineva apropiat lui ca are nevoie de asa ceva...mult mai rau se va simtii....si nu va accepta ideea.E de ajutor si o terapie initial,macar cat sa inteleaga ca viata merita traita...sau cat sa isi schimbe un pic perceptia. E complicat.
oliver a scris:cel mai bun ajutor ii poi fi chiar tu fiindca esti mereu cu el si il cunosti mai bine decit psihologul , asa ca n-ai la cine sa apelezi , daca tu nu-l poti ajuta atunci nimeni nu o poate face.
oliver...psihologul dupa cateva sedinte te cunoaste pe tine mai mult de cat te cunosti tu
afla care ii sunt problemele, s-a despartit de prietena, nu are prietena, firma lui a dat faliment, s-a certat cu sefu` la munca...care o fii problema lui incearca sa rezolvati problema sau problemele ca intre prieteni:P oricare ar fi problema solutii sunt:P
pai problema adaptarii e la tine nu la oras. orasul si oamenii sunt cum sunt. ca sa nu spun ca sunt o gramada de expati de la tara in bucuresti, poate de aici si atmosfera nu tocmai fabuloasa.
poate imi dai si mie niste exemple de oameni rai si nepasatori ca vad ca suprageneralizezi ca toti sunt asa cum ii descrii tu, de unde ai dedus asta? eu zic sa tariesti experientele pe pielea ta si sa nu mai crezi ce spune unul sau altul si sa le iei de bune.
Zuma stii ce nu inteleg eu ? okey nu ai intrat la Univestitatea X la jurnalism...pai in tot Bucurestiu ala nu ai gasit si tu alta universitate ? 
trebuia sa te inscri la alta daca ti-ai dorit atat de mult... pana la urma facultatea conteaza mai putin...ea te invata cum sa inveti...unde sa cauti & co... te alegi cu prea putin din ea...important e ce iti alegi apoi...masteru ( specializarea) si practica si experienta care o ai.
Nu e nimic anormal a esua din cand in cand...suntem oameni, nu putem fi perfecti, nu putem excela in orice...
E okey sa iti doresti perfectiunea dar cu conditia sa accepti si un eventual esec.
Nu trebuie sa te gandesti la genu : trb sa reusesc in orice fac pt ca altfel sunt fara valoare,sunt groaznic si catastrofal... trb sa gandim in felul urmator : ar fi preferabil sa reusesc in tot ce fac si o sa fac tot ce depinde de mine in acest sens dar daca nu reusesc nu inseamna ca nu am valoare ca si om inseamna ca am avut un comportament mai putin performant dar pe care am de gand sa`l imbunatatesc pe viitor.
O astfel de gandire e benefic sa abordam... pana la urma nu lucrurile si intamplarile din viata noastra ne produc suferinta ( ma refer la cele negative ) ci faptul cum noi le percepem
hai capu sus 
mariusik85... sfatu meu e sa incerci sa discuti cu el ; incearca sa afli din ce cauza se simte asa... a suferit vre`un esec scolar, s-a despartit de iubita , are pb cu socializarea ...etc... de undeva trebuie sa fi pornit toate aceste trairi si dupa cum povestesti sunt foarte intense din moment ce s-a gandit la suicid.
Incearca sa-l scoti din monotonie...convinge-l sa iesiti pe terasa la o bere...invitat mai multa lume...faceti o excursie...orice care sa-l scoata din starea asta...
multa bafta
Editat Mar 16 iun 2009 02:37
bybykutz a scris::):roll: nu stiu ce sa mai fac.....ea este o fata tare frumusica este inalta nu e nici grasa nici slaba....si totusi nu e multumita deloc de ea...i se pare ca nu arata bine ca rade lumea de ea(invata f mult si ia numai note buna...pana akm numai medii de 10) si crede k lumea o considera o tocilara, k nimeni n-o place....si totusi la 14 ani e cam grav sa ai asemenea depresii!!!nu mananca nimic, cand toata lumea e fericita pe ea o izbucneste plansul...de ex akm cateava zile eram la o alta prietena acasa cu ea si eram toate 3 fericite, dansam, ne distram si o data sa asezat pe canapea si a inceput sa planga fara niciun sens si nici nu ne zicea ce are. Dupa ce am mai linistit-o am incercat sa o ajutam si am inceput sa zicem ce nu ne place la noi....desigur ea a avut o lista intreaga.....dupa ce am facut chestia asta am scris si ce ne place la noi iar ea a scris vreo 3 chestii si am incercat s-o facem sa inteleaga k are tot si nu e multumita....si asa mai departe....mrg eu astept nishte sfaturi!!!
trece prin adolescenta
Au fost unite toate topicele referitoare la depresie.
Buna prieteni. Ma bucur ca pot colabora cu voi si pot sa cer un sfat in afara de cel al dr. , fie psihiatru, psiholog sau altul. Am citit problemele d-neavoastra sunt f. interesante, dar, totodata si compatimitoare. De acum doi ani am o depresie destul de urita, zic eu, deoarece am capatat-o la servici de la colegii mei, deoarece n-aveau incredere in mine ce om sunt. Mergind dupa programul de servici intr-o localitate vecina pt. niste studii, s-au creat suspiciuni c-as fi infidel, mergind pt altceva, ceea ce credea si sotia mea. Fiind o persoana serioasa, mergind pe competenta, nu pe spaga la profi, eu imi vedeam de treaba pina in ziua cind am simtit de ce se tin ei, fiind traumatizat f. tare, de s-a lasat cu o depresie de nu puteam sa-mi stapinesc lacrimile, plingeam mereu, eram trist fara nici un chef de viata, etc. Nu-mi venea sa cred ce mi s-a intimplat, tocmai de la cei mai buni prieteni si culmea, sotia mea stiind. Am facut psihoterapie, am mers la psihiatru de 2 ani iau 100 mg de solian, dar de doua ori cind am intrerupt tratamentul, la sfatul medicului, mereu aveam simptome permanente de greata, dureri de cap, o stare de rau din organism, somnolenta, etc. Nu stiu ce sa mai fac, tind sa cred ca de acuma duc boala asta toata viata pe picioare. La cum ma simt dupa ce intrerup tratamentul, nu cred ca ma mai vindec, tratamentul mereu intrerupindu-l treptat si nu mai repede de 1 an. Va multumesc.
