Depresia - cauze, experiente

multumesc de raspuns chiar voi cumpara cartea.In ceea ce priveste tratamentul cred ca il v oi continua pentru ca si alta data m-a pus pe picioare.Intr-adevar nu sunt intr-o forma grava de depresie dar nici foarte bine nu sunt.Ma bucur ca atacul de panica nu s-a mai repetat si am dobandit imunitate la el in sensul ca nu mai mi-e frica sa se repete.O perioada numai la asta m-am gandit desi am facut un singur atac .Am descoperit ca mi-e frica de spatiile subterane ,am fost intr0o pestera in grecia si a trebuit sa ies repede ca nu mai rezista inima in piept,afara mi-am revenit

alirox a scris:

cand nu ai trecut prin depresie nu ai cum sa stii cat de cumplit se mani festa,chiar daca un membru al familiei este in aceasta situatie nu esti tu asa ca esti foarte departe de ceea ce simte persoana respectiva.Cand cineva din familie ,foarte drag mie a facut o depresie groaznica am fost aproape de el, il incurajam dar imi spuneam in sinea mea ca nu poate fi asa grav de vreme ce nu-l doare nimic.Ajunsa in situatia lui mi-am dat seama ca nu stiam nimic si ca e mai usor de indurat o durere fizica.De aceea as dori sa-mi raspunda mai ales cei care trec prin asa ceva pentru ca numai ei pot intelege.Fara suparare...

Cine este persoana care a avut depresie? Ca sunt pe cale sa emit o ipoteza.

scuze ca am lipsit...si cum mai esti?

faptul ca te-ai eliberat si la noi te-a mai ajutat oleaca?

si oare are dreptate cea care ma intreaba daca negi prblemele tale fata de tine si fata de noi?

eu nu zic ca e chiar asa...dar, ceva tot trebuie sa iti provoace depresia

ai un talent? scrie, deseneaza,canta, croseteaza..fa ceva care sa iti ocupe mintea si sa te relaxeze psihic..eventual fa o scurta plimbare cu sotul seara pe racoare..sau singura mai bine(daca nu ai un sot gelos)

hmm...poate ca ai renuntat odata la un vis ..unul din ala la care se ajunge cu greu..nimic nu e imposibil atunci cand iti doresti..insa trebuie sa fii sustinuta de cei dragi

poate ca, copilasii tai nu stiu prin ce treci..oare?

si eu am vazut-o mult timp pe mama plangand singura cand credea ca nimeni nu o vede..si copil fiind a trecut o vreme pana sa prind curaj sa merg la ea si sa o iau in brate..e mai usor sa negi si pt tine si pt ei..

o sa mai trec pe aici, draga mea, sa ai grija de tine si de sufletelul tau..si cauta orice care sa te ajute sa te detasezi de probleme..asa vei vedea lucrurile mai clar

inca ceva..pt untimp incearca sa spui NU mai des, chiar daca iese cu scantei:)..e dreptul tau , macar acum

copiii mei nu cred ca m-au vazut vreodata plangand,la mine depresia nu se manifesta in acest fel.Acum sa nu credeti ca sunt chiar in ultimul hal .Problema e ca in afara de copii nu ma mai intereseaza nimic si nu-mi mai face placere.Fac totul mecanic fara sa ma implic desi mi-as dori atat de mult...Oricum am citit de alte persoane cu simptome mult mai puternice asa ca ii multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt chiar asa.Persoana din familie cu probleme a fost bunica mea care datorita problemelor in viata[divortata de la 20 de ani si cu doi copii] a stat toata viata mai slab cu psihicul dar nu avea ce am eu.Acum urmeaza sa imi spuneti ca e ceva genetic dar fratele meu a spus ca ce a avut ea nu se mosteneste.si a fost si singura din familie cu un psihic labil

alirox a scris:

copiii mei nu cred ca m-au vazut vreodata plangand,la mine depresia nu se manifesta in acest fel.Acum sa nu credeti ca sunt chiar in ultimul hal .Problema e ca in afara de copii nu ma mai intereseaza nimic si nu-mi mai face placere.Fac totul mecanic fara sa ma implic desi mi-as dori atat de mult...Oricum am citit de alte persoane cu simptome mult mai puternice asa ca ii multumesc lui Dumnezeu ca nu sunt chiar asa.Persoana din familie cu probleme a fost bunica mea care datorita problemelor in viata[divortata de la 20 de ani si cu doi copii] a stat toata viata mai slab cu psihicul dar nu avea ce am eu.Acum urmeaza sa imi spuneti ca e ceva genetic dar fratele meu a spus ca ce a avut ea nu se mosteneste.si a fost si singura din familie cu un psihic labil

Pe copii nu-i poti minti, ci doar deruta. Copiii te intereseaza sau sunt "o datorie"? Chiar daca iti face placere sa stai cu ei, copiii observa ca faci restul mecanic. Nu poti stii cu exactitate ce impact va avea asta asupra lor.

Bunica este mama tatalui tau? Daca a divortat, e posibil sa nu fi avut psihicul asa de slab decat daca ar fi ramas casatorita "pentru copii". Cred ca s-a intamplat in perioada in care divortul era o chestie de mare rusine si asta sa o fi si marcat-o pentru restul vietii.

"Acum urmeaza sa spun" ca depresia este durerea pentru pierderea (din orice motiv) unei persoane cu care ai avut o relatie speciala: iubire si identificare cu ea. Tine de psihologie, nu de genetica problema ta. Daca nu afli persoana de care se leaga sentimentul tau de pierdere, prin psihoterapie, nu vei rezolva depresia.

Spui ca platesti rate si n-ai bani pentru psihoterapie. Ca si cand psihoterapia este un moft, pentru "gargaunii din capul tau". Lumea asa crede nu? In plus, fratele tau este psihiatru, psihiatrii nu au incredere in psihotarapie, asa ca mergi pe solutiile acceptate social si de familie. Daca ai alege psihoterapia n-ai avea bani pentru ea si ai fi privita stramb de familie. Asta ar fi un motiv in plus sa te intristezi...

ce specialisti au devenit unii in problemele altora...Au ajuns sa ma cunoasca mai bine decat ma cunosc eu...Eu stiu foarte mult e persoane pe care terapia mai mult le-a bulversat.Poate ca in alte orase sunt terapeuti buni dar la noi nu cred sa fie vreunul pentru ca toti cunoscutii mei au plecat dezamagiti de acolo.Daca cunosteam un singur caz rezolvat poate ca incercam,in plus nu face nici unul terapie cognitiv comportamentala care este cea mai indicata in depresii

alirox a scris:

ce specialisti au devenit unii in problemele altora...Au ajuns sa ma cunoasca mai bine decat ma cunosc eu...

E posibil ca cineva din afara sa vada ceea ce tu nu vezi la tine. Mai ales cineva care are pregatire speciala. De ce sa te simti jignita pentru asta?

alirox a scris:

Eu stiu foarte mult e persoane pe care terapia mai mult le-a bulversat.

Psihoterapia nu te scuteste de suferinta. Este posibil sa te doara unele descoperiri pe care le vei face, dar sunt suferinte fara de care nu poti scapa de suferinta asta majora.

alirox a scris:

Poate ca in alte orase sunt terapeuti buni dar la noi nu cred sa fie vreunul pentru ca toti cunoscutii mei au plecat dezamagiti de acolo.Daca cunosteam un singur caz rezolvat poate ca incercam,

Este adevarat ca psihoterapeutii buni sunt rari. Este nevoie de timp ca sa se aleaga cei buni dintre nenumaratii care s-au declarat. Cazuri reusite sunt destule. Este necesar sa incepi, sa fie o terapie potrivita si sa fi perseverenta.

alirox a scris:

in plus nu face nici unul terapie cognitiv comportamentala care este cea mai indicata in depresii

Nu e neaparat cea mai indicata. Indicata este aia care ti se potriveste. Vindecarea depinde in cea mai mare masura de tine. De cat de mult doresti sa te vindeci. Pastilele te scutesc de suferinta si durerea morala pe care probabil va trebui sa le induri facand psihoterapie. Ai curaj? :D

alirox a scris:

Problema e ca in afara de copii nu ma mai intereseaza nimic si nu-mi mai face placere.Fac totul mecanic fara sa ma implic desi mi-as dori atat de mult...

Dar banuiesc ca ai si alte simptome. Ca altfel nu cred ca ai fi apelat la medicamente. Aaaa, spuneai de acel atac de panica. El te'a facut sa incepi un tratament?

Oricum, de cata vreme ti'a disparut pofta de viata? De cand a inceput canicula? Poate si ea e de vina. La noi in casa pe perioada caniculei s'a lenevit non stop si nu am iesit aproape nicaieri.

Cum zicea aici cineva, mai bine cauta'ti o ocupatie. Trebuie sa fie ceva care sa iti capteze atentia, sa nu te mai gandesti la starea ta si sa incepi sa vezi lumea cu alti ochi. Sa o gasesti mai interesanta.

problema e ca nu stiu de unde sa incep,cateodata sunt in stare sa fac orice dar cateodata nu am chef de nimic.Incerc sa ma documentez profund in legatura cu depresia ,simt ca daca cunosc bine subiectul ma ajut pe mine.Am inceput sa ma intalnesc mai mult cu prietenele mele,am fost chiar pe munte intr-o zi cand simptomele erau groaznice dar am plecat hotarata sa combat aceste stari si chiar asa s-a intamplat.In varful muntelui am uitat de orice problema.Nu mai vreau sa am ganduri de boala ,tot timpul imi spun ca sunt sanatoasa si de cele mai multe ori are efect.Cat despre psihoterapie am stat si mi-am analizat viata incepand din copilarie si nu am avut probleme grave care sa-mi determine aceasta stare.Poate totusi voi incerca...

alirox a scris:

tot ce stiu e ca de mult timp parca nu mai sunt eu ,nu mai am rabdare sa ma uit la televizor sau sa citesc ,eu care devoram cartile.Acum poate fi si rezultatul efectelor secundare de la efectin deoarece il iau de putin timp.Dupa nasterea primului meu copil am facut psihoza de lactatie si deprasie post-partum Atunci s-a declansat totul.Am fost avertizata sa nu mai fac copii dar am riscat ,a trebuit sa fac tratament pe sarcina dar important este ca baietelul meu este perfect sanatos.Am impresia ca nimic nu-mi face placere si nu ma preocupa desi am un serviciu si ma ocup permanent de cei doi copii ai mei In familie par o persoana perfect echilibrata si nu vreau sa-i impovarez si pe ei.Am si zilie in care ma simt minunat dar trec atat de repede...as vrea sa stiu cum se poate trata eficient depresia prin orice metode pentru ca refuz sa cred ca nu exista tratament,nu l-am decscoperit eu inca...

stupid_me a scris:

am trecut si eu prin asta..aveam depresie si nu stiam de ce..am inceput sa nu ma mai pot bucura de viata..daca totul inainte pt mine avea speranta..acum nici speranta nu o mai cautam..e grav cand nu stii de ce esti in starea astasau stii si nu vrei sa recunosti...poate ca ti se pare cam nebunesc ce iti spun acum..dar eu am obiceiul de mai vorbesc si singura..mai rar, e drept ..dar ma ajuta..sau scriu..orice..vars tot pe hartie pana prind curaj sa urlu cu adevarat ce ma doare(iar in timpul depresiei nu am mai putut nici sa scriu nici sa vorbesc singura)..pt ca daca zici ca esti intr-o depresie..inseamna ca in tine sau in jurul tau este prezenta o problema si inca una activa si din moment ce ceri ajutor inseamna ca esti constienta si tu de astacare e problema?,,sincer nu mai cauta la suprafata..daca intr-adevar te simti asa..insesmna ca problema e una andanca si grava..poate iti lipseste curajul..dar trebuie sa infrunti..si parerea mea e ca nu ai nevoie de psiholog..tu insuti esti cel mai mare psiholog al tau pt ca tu te cunosti cel mai bine. De prieteni sa te inconjori, asta e cel mai mare medicament.vrei o motivatie puternica?: copilul tau..are nevoie sa te vada vesela ca sa poata fi si el vesel si ca sa poata creste cu incredere in viata si fericiredaca crezi ca te pot ajuta, pune intrebari cu privire la depresie..am experienta si macar atat pot face ..sa iti povestesc unele aspecte(daca te ajuta)prin care am trecut..pt ca am trecut peste!!Si nu uita: tot ce vrea Universul, e ca tu sa fii fericit..si cand tu stii pt ce sa lupti, intreg Universul te ajuta sa ajungi la fericire

elandi a scris:

Tocmai ti-am zis de unul, dar nu "auzi". Gandeste-te la efectul depresiei asupra copiilor tai. Ai serviciu si te ocupi de copii. Asta ar putea insemna pentru ei ca "doar pentru ei traiesti", ceea ce ar fi apasator pentru ei.

alirox a scris:

Cat priveste seroxatul prima oara cand l-am luat a fost foarte eficace iar a doua oara nu a avut nici un efect. Cineva mi-a scris ca daca as da jumatate din salariu pe psihoterapie inseamna ca stau bine cu banii asa ca ma simt nevoita sa-i raspund:am doua rate la banca [sotul]de 4 milioane ,'asigurarea de studii a fetitei 8milioane pe an si asigurarea masinii luate cu bani de la parinti asa ca sigur nu-mi raman bani de psihoterapie desi sunt convinsa de eficacitatea ei,,,plus ca ar trebui sa las copiii singuri multe ore sa ajung in oras[stau la tara] cred ca siguranta lor este mai importanta.Fratele meu stie toata situatia si ma ajuta in orice moment dar le stie pe ale lui medicamente si iar medicamente,plus ca in general psihiatrii nu prea au incredere in psihoterapie dar e important ca pot discuta cu el

Pana una alta, ce inseamna depresie recurenta pe intelesul psihologiei?

Inseamna un nevrotic care din cand in cand se zvarcoleste din cauza nefericirii care o traieste. Cand il apuca criza, cauta in paleativ, dar niciodata cauza.