Depresia - cauze, experiente

Buna!

Eu tocmai am terminat psihologia, nu sunt inca psiholog pt ca mai trebuie sa muncesc pana a-mi obtine atestatul de libera practica dar daca te ajuta cu ceva ma poti contacta pe privat sa vb mai multe...

alirox, o viata minunata poate fi uneori tare apasatoare. nu trebuie sa fii perfecta, la fel cum nici cei din jurul tau nu sunt si ...nici n-ar trebui sa fie

alirox a scris:

buna am depresie de vreo opt ani si am facut o groaza de tratamente.S-a declansat la nastere atunci am fost foarte rau vreo doi ani dupa care mi-am revenit complet trei ani[ce perioada frumoasa...]acum depresia a revenit dar nu la fel de groaznic ca atunci in schim nu mai vrea sa plece.Am luat pe rand seroxat,zoloft ,coaxil,tritico,fara vreun beneficiu evident.Am intrerupt dezamagita medicatia si pot spune ca nu m-am simti mai rau fara ea chiar am avut si perioade bune .acum am inceput de o saptamana tratament cu efectin si parca ma simt putin mai rau.Ce stiti de eficacitatea lui?stiu ca trebuie sa treaca cateva saptamani asa ca mai am rabdare.As dori sa aflu daca s-a vindecat cineva complet de depresie si cu ce tratament.Astept cu nerabdare vesti de la voi

Buna,

Din cate observ eu, ca nespecialist, este vorba in cazul tau de o recidiva la depresia post-partum. Poate fi insotita si de anxietate, agorafobie, alte fobii, hiperacuzie, etc. Nu trebuie sa intri in panica !. Este necesara o vointa de fier, multa rabdare si credinta. O sa ai din nou soarele in suflet ! Medicul meu curant mi-a prescris si mie Efectin pe care o sa il iau peste putin timp. Sustine ca este un antidepresiv de ultima generatie, cu efecte spectaculoase in reglarea chimiei neurotransmitatorilor. Medicamentele ajuta la vindecare, insa, din proprie experienta, iti spun ca lupta principala o dam cu noi insine. Pana cand nu vom depista noi insine sau cu ajutorul unui psihoterapeut cauza/cauzele declansatoare ale afectiunii, nu putem spera la o vindecare definitiva. Este imperios necesar sa inlaturam cauzele care ne-au ranit sufletul. Procesul acesta poate fi de mai scurta sau lunga durata. Ne vom redescoperi noi valente si vom fi mult mai puternici. Curaj si fruntea sus ! Se spune ca cei vindecati complet de anxietate/depresie sunt mult mai puternici decat inainte, mai motivati si fericiti.

Draga mea..eu sunt perfect de acord cu ce a scris broscuta_fermecata..o viata perfecta nu exista si totusi se pare ca ai probleme in Rai..

Si Tavi are dreptate..depresia ta poate fi insotita de stari de anxietate si din cauza asta nu mai poti sa stai linistita, simti ca nu mai ai stare..

In cazul meu aceasta este o constanta de peste 8 luni de zile..de cand mi-au debutat starile astea anxios-depresive..

NU poti sa stai asa si sa nu vb cu nimeni, nu tb sa iti fie frica de ce ar spune sotul tau, de una sau de alta etc...Tb sa ai curaj, sa mergi la psihoterapeut (sa stii ca sunt si oameni inimosi care iau mult mai putin decat suma aia si cu har..tb doar sa-i cauti )..

In ceea ce priveste Efectinul...e un medicam de ultima generatie, insa nu cred ca face minuni..poate ajuta, insa nu vindeca! Vindecarea o provoci numai TU!

Spun asta din exp unei pers care a urmat acest tratament, cu efectin...in cazul meu fara psihoterapie si fara sustinere din partea prietenilor nu cred as fi ajuns aici si intr-un timp atat de scurt!

Numa' bine

un sot minunat...2 copii si o familie care te iubeste.asta nu reusesti sa vezi?unii sufera de forme mult mai grave de depresie si sunt singuri fara familie si fara prieteni,fara sperante,fara vise si mai ales fara sa si dea seama de menirea lor...e cazul meu.daca te ajuta cu ceva si te intareste gandeste te ca unii oameni au situatii mult mai grele dar reusesc sa treaca peste ele.am luat si eu antideprseive dar acum nu mai iau pt.ca nu am simtit nici un fel de imbunatatire...din contra dupa ce m am oprit sa le iau n am avut putere sa fac nimic 2 sapt si am cazut in depresii si mai crunte.cred ca un prim pas ar fi sa te bucuri de lucrurile simple....eu asta incerc sa fac acum.trebuie sa suport viata pt ca sunt prea lasa sa mi o iau deci daca tot sunt pe pamant mai bine sa imi fac existenta cat de cat mai usoara.nu?2 copii sunt o mare responsabilitate dar cred ca tocmai ei si sotul tau ar trebui sa te ajute sa treci peste perioada asta.mult curaj.nu uita niciodata ca nu esti singura si ca asta e doar o situatie de moment.gandeste te ca familia ta are nevoie de tine...de mine nu stiu cate persoane ar depinde dar tu ai 2 copii care nu ar vrea sa te stie nefericita pt ca o sa le transmiti si lor starea ta.daca ai avut perioade cand ai fost fericita inseamna ca se poate si nu trebuie sa ti pierzi speranta...stii si tu cred ca asta e cel mai important lucru.antidepresivele consider ca au efecte secundare destul de greu de suportat...eu sunt foarte dezamagita de seroxat...ca asta am luat...sunt inca in acea depresie si starea mea s a agravat chiar...o sa incerc sa ma ajut singura.nu stiu daca exista oameni complet vindecati de depresie...parerea mea e ca de chestia asta nu se scapa prea usor.scria cineva ca trebuie sa constientizezi intai cauzele depresiei....cred ca de multe ori nu ti poti da seama de cauze si chiar daca iti dai seama se poate sa nu ai puterea suficienta sa te ajuti sau pur si simplu sa nu stii ce anume trebuie sa faci.

multumesc tuturor pentru raspunsuri,din pacate unele m-au acuzat pe nedrept.Copiii mei nu simt nimic din ce se intampla pentru ca in momentele petrecute cu ei dispare orice stare de rau.In fiecare zi discut ceva nou cu ei si am rabdare sa le explic orice nelamurire.Chiar acum am jucat table cu cel mic si in general ne jucam si petrecem mult timp impreuna.Astazi ma simt chiar foarte bine,au disparut efectele secundare de la efectin.Fratele meu este doctor psihiatru si mi-a explicat rostul antidepresivelor ,cresc nivelul de serotonina drept dovada ca trei ani de zile datorita lor nu am avut depresie.Probabil ca dupa ce voi iesi total din puseul depresiv va trebui sa fac tratament de intretinere toata viata dar cu doza minima eficace,asta inseamna ca o cutie imi va ajunge cateva luni.Cat priveste seroxatul prima oara cand l-am luat a fost foarte eficace iar a doua oara nu a avut nici un efect.Cineva mi-a scris ca daca as da jumatate din salariu pe psihoterapie inseamna ca stau bine cu banii asa ca ma simt nevoita sa-i raspund:am doua rate la banca [sotul]de 4 milioane ,'asigurarea de studii a fetitei 8milioane pe an si asigurarea masinii luate cu bani de la parinti asa ca sigur nu-mi raman bani de psihoterapie desi sunt convinsa de eficacitatea ei,,,plus ca ar trebui sa las copiii singuri multe ore sa ajung in oras[stau la tara] cred ca siguranta lor este mai importanta.Fratele meu stie toata situatia si ma ajuta in orice moment dar le stie pe ale lui medicamente si iar medicamente,plus ca in general psihiatrii nu prea au incredere in psihoterapie dar e important ca pot discuta cu el

Asa e la noi. Ratele pe primul rand. Asa ne mana "societatea".

Fratele tau este mai mare?

Esti dependenta de medicamente iar asta nu poate fi bine. Tu spui ca te ajuta si ele chiar o fac, dar de ce nu ai incerca sa fii tare si fara un mic medicament langa tine? Sunt atatea alte lucruri care te pot ajuta sa treci de starile depresive. Mama mea a fost depresiva timp de 6 ani si acum un an a renuntat la medicamente. Se simte mult mai bine, mai are mici stari de tristete, dar cred ca ele sunt normale pentru fiecare om in parte. A reusit si fara medicamente vorbind mult despre starea ei, citind, cautand partea frumoasa a vietii. Nu trebuie sa ai necazuri sa ajungi despresiv, multi ajung astfel pentru ca isi fac o mutime de griji. Recent am citit o carte minunata pe care ti'o recomand. Se numeste Lasa grijile. Incepe sa traiesti! si e scrisa de Dale Carnegie. O gasesti in orice librarie la pret mic. Crede'ma ca merita.

Mult succes

cand nu ai trecut prin depresie nu ai cum sa stii cat de cumplit se mani festa,chiar daca un membru al familiei este in aceasta situatie nu esti tu asa ca esti foarte departe de ceea ce simte persoana respectiva.Cand cineva din familie ,foarte drag mie a facut o depresie groaznica am fost aproape de el, il incurajam dar imi spuneam in sinea mea ca nu poate fi asa grav de vreme ce nu-l doare nimic.Ajunsa in situatia lui mi-am dat seama ca nu stiam nimic si ca e mai usor de indurat o durere fizica.De aceea as dori sa-mi raspunda mai ales cei care trec prin asa ceva pentru ca numai ei pot intelege.Fara suparare...

Stai linsita, nu m'am suparat. Am dat exemplul mamei mele pentru ca ea a avut exact aceste simptome pe care le'ai descris si tu.

Desi si eu sufar de o forma de agorafobie si in ultima vreme am inceput sa am niste usoare atacuri de panica iar din cauza stresului am fost diagnostificata cu gastrita. Crede'ma ca stiu ce inseamna sa urasti fiecare zi si in fiecare dimineata sa te trezesti dorindu'ti sa vina mai repede seara sa te culci, sa nu iesi din casa, sa nu ai chef sa vorbesti cu nimeni. Dar am reusit sa trec peste aceste simptome. Nici tu nu pari a fi foarte depresiva din moment ce te descurci sa iti pastrezi pacea in familie si sa iti mentii locul de munca.

Oricum, sfatul meu este sa incerci macar pentru o perioada sa iti faci un program "plin", sa iesi din rutina vietii si sa incerci sa lasi la o parte medicamentele. E greu, dar merita. Nu e normal sa lasi niste medicamente sa te faca fericit si linstit. Pacea si linistea mintala e in tine.

Am citit si ca nu ai bani de un psiholog. (nici eu nu recomand unul) Te rog cumpara cartea de care iti ziceam. E un psiholog in permanenta. Si sa nu crezi ca fac reclama, nu am nimic de castigat din vanzarea ei