alirox a scris:sa stiti ca sunt totusi indeplinatatea fortelor mintale iar depresia nu m-a ingenuncheat de tot.Nu m-am putut abtine sa rad la solutia lui 'fosfat':divortul.Daca atat a priceput din toata situatia inseamna ca ii scartaie o rotita si trebuie neaparat unsa.Sper din tot sufletul ca nu are meserie in domeniul medical pentru ca si-ar face un colt neincapator lla cimitir.Eu nu sunt nevrotica si nici n-am chef sa devin.Astazi mi-am dat seama cat pot abera unii carora le lipseste o preocupare adevarata.Faptul ca raspunde la toate topicurile de pe forum denota o mare slabiciune si lipsa curajului de a infrunta viata reala.Na ca s-au schimbat rolurile si am ajuns si eu mare judecator.
Ai citit toate postarile mele si ti-au cazut greu? Inseamna ca le-ai inteles.
freakkk a scris:Vorbesti serios sau glumesti?Adevarul trebuie spus atat cat face bine. Ascuns sau spus brutal face rau. Pe forum este prea putina informatie ca sa poti decide cat sa spui din adevar, in masura in care esti sigur ca il detii... De aceea, prudenta este necasara. Tu cum ii spui adevarul unui nevrotic ?
Cum se descopera adevarul in psihoterapie
Psihoterapeutul pune intrebari de asa natura incat clientul descopera singur adevarul din raspunsurile pe care le da. Si anume ca e fie victima, fie agresor, fie si-a furat caciula singur si e propriul sau agresor.
Parerea mea e ca daca in cateva ore (5-6 ore) clientul nu e lamurit, constientizat in legatura cu minciuna in care traieste (conturarea scriptului - scenariului sau gresit de viata) si nu incepe terapia propriu zisa, inseamna ca nu vrea sa se vindece. Trebuie trimis acasa si chemat peste un an. Cu cat suferinta e mai mare, cu atat e mai usor de constientizat un om in legatura cu ceea ce face si ce i se face.
Nevroticii sunt la inceput asimptomatici, simptomele (manii, fobii, compulsii, anxietate, insomnii) apar cand sistemul nervos da semne de decompensare. Adica cedeaza. Si poate ceda pana la disocierea functiilor psihice (nebunie-psihoza).E preferabil ca nevroticii sa mearga la psihoterapeut inainte de a se "psihiatriza". Sunt nevrotici care au chemare spre adevar, usor de recuperat, care de cum le arati calea fug ca si cainele scapat din lant.Astia sunt de obicei nevroticii-victime, cei care sufera din cauza nevroticilor-agresori.
Nevrotii agresori insa, sunt inraiti in minciuna, au mult orgoliu, astia nu prea vin in terapie pentru ca nu sufera atat de mult ca victimele lor (ei se mentin in nevroza, pe cand victimele lor ajung in depresie, psihoza).Nevroticii agresori psihici sunt cei mai perversi oameni cu putinta. E ceva de neimaginat ce e in capul lor (am descris la alte postari cum isi mentin ei familia aproape, sau cum isi formeaza o familie).Nu poti deveni depresiv daca nu esti mai intai nevrotic(a) (de cele mai multe ori asimptomatic).
Nevroza d.p.d.v. medical inseamna ca inhibitia nervoasa e egala cu excitatia nervoasa, motiv pentru care nevroticul nu poate actiona, lua decizii, nu se poate bucura pentru ca excitatia e anulata de inhibitie. Balbaitii de exemplu. Frigidele.
Dar totusi de unde vine inhibitia care blocheaza excitatia? Vrei sa fi fericit, ai de toate, dar ceva te inhiba sa te bucuri si prin urmare devii tot mai trist pana esti tot timpul trist si se cheama ca ai depresie. Ei bine, sursa inhibitiei e minciuna de sine si minciuna in legatura cu sentimentele dintr-o familie. La inceput e lenta, dar pe urma se combina cu reactii de frustrare, de compensare, cei din familie se devoreaza intre ei, isi distrug increderea in sine unul altuia (parintii la copii, sotul sotiei si invers), inca o sursa de inhibitie.Un om care nu se bucura, care are increderea in sine mereu subminata de cei din jur, are de ce sa fie inhibat, are de ce sa spuna mereu NU. Pentru el e foarte greu sa spuna DA.
Un nevrotic, in majoritatea cazurilor traieste intr-o minciuna pe care nu o sesizeaza constient. Dar un nevrotic agresor e totdeauna mai constient ca un nevrotic victima.Victima e cea cu asteptarile inselate, cea deziluzionata. Pe cand agresorul e cel care trage sforile, care manipuleaza cvasiconstient. Din cauza asta nu sufera prea mult si nici nu vine la terapeut. Iar daca vine e greu ca va recunoaste ceva. O metoda eficienta pentru a face un nevrotic - agresor sa admita ceea ce face, ar fi cea aplicata de americani japonezilor "cu o bestie trebuie sa ne purtam ca o bestie". Cum fac de exemplu politistii (fosti militieni) la interogatorii. Un cap un gura, degetele stranse la usa si minune mare, nevroticul "vede" adevarul. De multe ori politistii (care sa recunoastem nu sunt mari psihologi) scot adevarul la lumina prin metode barbare. E o solutie. Electrosocurile sunt alta solutie. Dar total inumana si neortodoxa. Insa si ceea ce fac nevroticii agresori cu victimele lor e tot inuman.
Poate sa spuna terapeutul din prima sedinta unui nevrotic victima: vezi mai ca esti nascut din sex nu din dragoste, nu sti sa iubesti, manipulezi pe cei din jur pentru a te folosi de ei, iti place sa fi victima pentru ca ti-e mai comod asa sa beneficiezi de niste avantaje (sex, intretinere materiala, progres material, invidia vecinilor, etc)? Evident ca nu. Pacientul ar deveni refractar, ar incepe sa urle ca din gura de sarpe. Oricum a doua oara nu ar mai veni la terapie. Nevroticul nu suporta adevarul. Trebuie sa fi foarte abil ca terapeut sa il faci sa vada adevarul. Unii nevrotici nu mai au norocul sa ajunga pe la terapeut, comit infractiuni, si la politie la interogatoriu nu sta nimeni sa le faca terapie. Acolo adevarul se obtine in cateva ore.Asadar, pentru nevrotici e preferabila terapia, decat psihiatria sau viata de infractor."Spune adevarul si adevarul te va face liber".
