Scrieri ale dezvoltarii nivelului meu in a cunoaste, intelege, constientiza in cunostinta de cauza (creatiile mele au caracter personal si artistic, nu sunt adevaruri decat strict in imanenta nivelului lor ce a marcat etapa mea creativ-evolutiva de atunci, din acele momente inspirative!)
Mecanismul functional al infiniturilor intrinsecitatii de adevar (MFAIIDA) si despre EVIDENTA
Ce este un rationament?
Judecati ce conduc la o concluzie.
Dar dincolo de asta?
Dincolo de asta, orice rationament, insasi deductiile si orice inteles fie el intuitiv si oricat de special, sunt altceva decat fenomenul in sine referitor la care rationamentul, deductia, intuitia sau intelesul se impune constatatorului ca o intrinsecitate de fenomen.
Siatunci ce sunt ele de fapt?
Orice rationament dar si orice deductie, intuitie inteles, sunt la randul lor intrinsecitati dar nu sunt fenomenele insasi.
Si nu sunt la randul lor si ele niste fenomene de realitate?
Ba da, numai ca noi facem o confuzie crasa si anume, confundam fenomenul deductie, fenomenul rationament, fenomeul intuitie, fenomeul inteles, ..., cu insusi fenomenul natural (sau pur asa cum l-am mai numit eu).
Si ele sunt la randule fenomene naturale, pure, dar sunt fenomene in sine asa cum gandirea e o capacitate (potential) de a gandi, vederea o capacitate de a veda, intuitia e o capacitate de a intui, intelesul e o capacitate de a intui; ce intuiesti tu prin fenomeul intuitiv, prin fenomenul intuitie? Fenomene naturale (altele decat aceste capacitati in sine) asa cum e "verde" sau "atingere" ori "lumina", "vid" (buddhist), DAR, asa cum am zis, niciuna dintre ele nu e fenomenul "verde", "atingere", "vid" intrucat suntem robotizati educational (ma refer la invatarea de orice fel datorata tuturor factorilor de realitate inclusiv ceea ce numim oameni sau corp propriu).
De exemplu in momentul in care intelegi, in sensul ca fara sa vrei, fara contributie constienta (decat prin faptul ca esti constient, nu dezinterat) faci instantaneu si automat recunoasterea aceea, identificarea respectiva: "verde", "atingere", "vid", deja acesta nu e fenomenul, e inteles reflex, automat provocat de ceea ce obisnuim a numi inconstient si datorat acumularilor tale de o viata in care sa facut o treptata trecere din constient in inconstient a anumitor factori de recunoastere si interpretare a fenomenelor (cultura despre orice pe care tu constientul o lucreazi in necunostinta de cauza referitor la ceea ce faci pentru inconstient pe parcursul intregii tale vieti) referitor la acel fenomen.
Scrierile mele, ideile, intelesurile din ele?
Da, sunt si ele tot o utilizare a capacitatilor la care am acces, sunt intrinsecitati de capacitati prin care expun intrinsecitati de raportare la fenomene (asa cum ziceam mai sus) dar nu sunt identificare sau explicare de fenomen; atentie mare!!!
Constatarea (consumul, accesul) de realitate e cu totul altceva decat ceea ce in 99,9% din cazuri, consumam noi.
De ce?
Itrucat atata suntem capabili la acest moment evolutiv, nu a avut cine sa ne invete si altfel.
In 99,9% din viata noastra consumam recunoastere de fenomene, nu fenomenele insasi.
Si ce e rau in asta?
Nu e nimic rau neaparat sau e rau daca ne raportam in acest fel, e rau intrucat ne autodistrugem si la fel procedam cu toti constitentii realitatii, cu intreaga realitate disponibila noua fiecaruia in parte.
Ideea nu e sa nu avem acces (sa nu consumam) si ceea e in mod obisnuit consumam ci, sa ne dam seama ce facem, sa nu ma fim roboti, zombi.
Ba asa cum ziceam, mai ne si straduim sa aprofundam prin rationamente, prin cunoastere, identificarile de fenomen.
Si asta e rau?
Nici asta nu e "rau", dar sa stim si noi (incotro) intrucat, nu intelegem amplu , suntem doar prinsi in mrejele intrinsecitatilor capacitati si a automatismelor de identificare.
Atata vreme cat vom considera ceva ca adevar, fara a intelege mecanismul functional al infiniturilor intrinsecitatii de adevar (MFAIIDA), despre care am mai scris dar nu l-am numit asa (fiecarte adevar e o certitudine indubitabila in intrinsecitatea sa, dar e posibil fals in intrinsecitatea de adevar subunitara sau supraunitara) si care face diferenta dintre o intrinsecitate de adevar si intrinsecitatea subunitara sau supraunitara.
Cine da infaibilitatea, indubitabilitatea?
Mecanismul (MFAIIDA), de fapt functionarea sa "fara ca noi fiecare in parte sa fim pe-acolo".
Asa a lucrat fiecare enormitatea de scheme logice functionale (de algoritmi (inconstienti) ce il utilizeaza actualmente ca pe o marioneta.
Toti suntem prizonierii MFAIIDA, creatorul sitemic de orice fel.
Ce e asta?
Doar o complexa capacitate (supracapacitate, capacitarte generala ce include nenumarate capacitati ce "il slujesc") pe care fiecare o utilizeaza de cand a aparut el ca o realitate in cadrul rfealitatii ce se constata a o consuma (constata, trai).
Prin tot ceea ce am trait fiecare in viata sa, nu am facut altceva decat sa slujim, sa hranim, sa structuram si consolidam realizarile MFAIIDA.
Tot ce scriu eu e demascarea MFAIIDA (desi panqa acum nu l-am numit asa, nu aveam o viziune de ansamblu).
Intelesul e totul, daca suntem prizonieri ai intelesurilor de orice fel, slujim MFAIIDA, disonanta, deviatia, autodistructiva si distructiva (adica cele despre care tot scriu).
Ati observat cat de incantat e fiecare de adevarurile lui?
Satisfactia adevarului e una dintre cele mai subtile si perverse slujitoare a MFAIIDA.
Intelesul ne orbeste prin evidenta iar evidenta ne inlantuie prin satisfactie si astfel dezvoltam afectiune fata de inteles si satisfactiia sa.
Daca despre emotie, satisfactie (orice punct 4 algoritmic), am mai scris, despre evidenta nu am facut-o.
Ce e EVIDENTA?
Evidenta e incununarea, izbanda intelesului (intelesurilor); nici un inteles nu izbandeste singur, nenumarate alte intelesuri si algoritmi ai altor intelesuri, contribuie ca un nou "seaman" de-al lor sa izbandeasca si sa prolifereze "neamul" MFAIIDA, hegemonia sistemica.
Adica orice inteles pentru a deveni la randu-i o parte de algoritm propriu e sustinut de alte intelesuri deja componente de algoritmi proprii precum si de emotiile, satisfactiile ce le formeaza lor punctul 4 algoritmic (precum si de algoritmi in toate cele e puncte constituente a fiecarui algoritm in parte).
Cum de "iti vine" sa simti: "logic", "asa e", "yes", "wow" etc?
Cum de esti incredintat de ceva, de orice?
Datorita evidentei traite.
Dar, orice evidenta e un "sarpe", adica are propria intrinsecitate de a fi, e un adevar in sine, insa e un posibil fals daca iti permiti luxul ne-fanatizarii si daca ai reusit perfornmanta de a privi problema din afara intrinsecitatii sale de a fi, din alta perspectiva.
Orice intrinsecitate (de adevar) e "bolnava" de a fi ea insasi si in ea (sau, ea e compusa) se afla simbiotul algoritmic incipient, "calul troian" al ademenirii tale spre a-ti construi treptat, fara sa vrei si fara sa fii in cunostinta de cauza, a un algoritm real ce te va manipula (vezi scrierile despre algoritmi).
Intelesul din simbiot de atrage prin satisfactia (placerea) din el, e ca o bomboana speciala pe care daca o vezi si nu stii ce e, nu are putere asupra ta, dar daca o gusti, satisfactia te inlantuie intru atasare si atasamentul te manipuleaza, e conditionare.
Cat e doar potentiala, simbiotul, samanta evidenta nu are putere asupra ta, cand insa te apropi, incepi a o degusta, "veninul" ei te ataca intru atasare de adevarul continut de evidenta cu pricinta in intrinsecitatea sa de a fi.
"Am creier" sau "sunt creierul", "materia e totul" etc; au fost candva dor seminte de evidenta, oare actualmente iti sunt despoti MFAIIDA?
Dar "Dumnezeu exista", ghizi spirituali sunt o evidenta" etc?
Si asa e posibil a continua cu orice tip de evidenta cotidiana ("stiu eu", "categoric" etc.) sau existentiala a fiecaruia.
Fermitatea opiniei provine din "simbiotul evidenta" ce ti-a ajuns deja algoritm functional intr-un procentaj mare sau foarte mare referitor la problema in cauza; precum si din algoritmul insusi al fermitatii de opinie.
