Creatiile userilor - Proza

omul nimeni intreaba de fapt campul nefiidic-fiindic al constiintei

-Daca majoritarii dau trendul, de ce oamenii de stiinta nu sunt considerati paranoici?

-Care e diferenta intre S.F. si religii?

-Cand iesim din dogma, care e diferenta intre un preot si un vrajitor? Dar intre ei si un initiat in aceleasi puteri atipice de a lega si dezlega realitate?

-Cate cadre ruleaza pe secunda in filmul realitatii noastre? La cate niveluri de rezolutie?

-A vazut cineva vreodata altceva decat fotoni?

-A trait cineva vreodata altceva decat reactii electrochimice?

-Cine garanteaza existenta fizicului?

-Suntem copiii prafului de stele sau ai informatiei?

-Care e momentul temporal etalon ce reprezinta inceputul oricarui eveniment trait? Va putea el vreodata sa fie identificat?

-Orice traim e un trecut al viitorului, ce a avut loc inainte de a fi perceput de a fiul ce suntem fiecare dintre noi?

-Prezentul nu e o certitudine decat in contemplatie extatica?

-Poate vreun medic sa nege faptul ca trairea cutanata, e un impuls informational transmis chimic dar si electromagnetic?

-Cand matematica contrazice logica vremii, se deschide o noua era a logicii, sau oamenii de stiinta devin noii preoti care nu vor permite pe viitor o logica ce va contrazice matematica lor?

-Cand a regresat homo initiatus in homo sapiens?

-Cum se dobandeste detasarea calitativ suficienta, masa critica, care sa permita omului expectativa vizavi de trairile afective, dar de toate trairile sale?

-Care e "dumnezeul" comun crestinilor, mozaicilor, daoistilor, budistilor, ateilor, liber cugetatorilor, agnosticilor, ...? Sau fiecare are propriul idol, diferit de ceea ce la facut (daca l-a facut) de fapt?

-Ce garantie avem ca trairea incredintatoare, nu de fapt o iluzie si ea, o inductie informationala deloc dezinteresat implementata?

-Noroc ca natura nu ne-a inzestrat cu microscoape cu efect tunel (sau cu forte atomice), ne-am fi cautat unul pe altul prin haul microcomic mai ceva ca la de-a v-ati ascunselea.

-Constientizati ca de fapt noi traim senzatii-perceptii, iar una dintre ele este senzatia apropierii sau indepartarii de existentele fizice (fiinte, obiecte)? Dar ca e posibil ca aceasta senzatie sa fie traita si daca am fi conectati la o super tehnologie zoom gen matrice divina?

-Cate triunghiuri ai vazut in viata? Dar prisme?

-Natura a inventat vreo cifra?

-Care e numarul absolut corect care exprima unitatea etalon de 1m? Oare 1m si cati (sau fara cati) nanometrii? In cate parti poate fi delimitat un nanometru daca am avea tehnologia necesara?

-Acuma stau cu curul in fotoliu (zice-se), oare particulele elementare ale atomilor moleculelor celulelor pielii mele, in ce realatie se afla cu suratele lor apartinatoare fotoliului? Se face vreun transfer (ionic), risc la ridicare sa am in cur un fotoliu sau invers?

-Ati fost pe luna, ati vazut vreun atom, ati vizitat o tara straina? Care e documentul universal valabil, care sa confirme ca intradevar ati fost pe luna si aceea era luna si nu altceva, ca intradevar ati vazut un atom si nu altceva, ca intradevar teritoriile vizitate fac parte din acea tara si nu din alta (poate erati la camera ascunsa)?

-Te-ai intrebat vreodata, ce anume impiedica constiinta sa se incuibareasca intr-o particula considerat azi a fi elementara? Sau ca tocmai acea particula sa fie constiinta ta?

-Cine a facut lumea, sau lumea pe cine?

-Este utopia la ea acasa azi, sau acum cateva mii de ani, ori peste cateva sute, mii de ani?

-Cate niveluri de adevar poate avea aceeasi realitate, interpretata de un om in copilarie, la jumatatea vietii, la batranete? Dar de doi oameni?

-Fiecare om traieste realitatea perceptiilor sale? Atunci de ce ne contrazicem in loc sa cultivam constientizarea aceasta?

-Taierea voii proprii (in cunostinta de cauza) duce la autocontrol?

-Ce ma impiedica sa consider ca cea ce fac acum (in fiecare acum in care ma grabesc sa scap de a face ce fac), e exact ceea ce trebuie sa fac, si ca de-ar fi sa fac asta toata viata, nu fac altceva decat exact ceea ce trebuie sa fac?

-Oare ne vom obisnui vreodata sa vedem dincolo de neputintele noastre si ale celorlalti si astfel sa dobandim linistea (tot ce nu ne place la noi si la ei sunt doar niste neputinte datorate nestiintei, intereselor, conditionarilor, dar mai ales asezarii noastre fiintiale deficitare)?

-A mirosit cineva vreodata o floare? Precis nu erau atomi ori electroni "pe" creier?

BIETE A FIURI EDUCATE SA FIM HOMINIDE

Cum de am ajuns noi in asa o mare lucrare regizorala, adica in a pune in acest fel pe scena realitatii, aceasta informatizarea care ne acceseaza permanent?

Eh, asa se pare ca au facut toti, inclusiv parintii, mosii si stramosii nostrii, toti am interpretat informatia in acest mod conform caruia, noi suntem niste hominide psihico-carnale pasional ganditoare spirituale.

A fiuri pierdute intr-o melodrama numita viata de om, palpairi plapande aruncate in arena carnalitatii si psihismului fara nici o sansa a unei alegeri decat atunci cand e deja prea tarziu, cand deja formatarea fiintiala e determinata in proportie de 99,9(9)%, cand totul e pierdut pe un altar neales de noi in cunostinta de cauza, cand liberul arbitru e oricum in galerele neantalitatii, dar mai e si incorsetat de obisnuinte, dependente si conditionare dobandita personal sau ancestral.

Nu cer socoteala nimanui, dar nu imi pare deloc natural sa dai tribut fara ca sa fi fost in cunostinta de cauza referitor la mocirla ce se afla in spatele poleitelor porti ale intrarii in a fi om, in care azvarliti fiind, cautam circumstante mai mult atenuante decat agravante neantalitatii cauzatoare.

Ca a fi, nu am nici o calitate nici un atribut.

Ca suport primar care are capacitatea de informatizare ca a fi, am desigur calitatea de a fi.

Ca a fi, am dobandit ancestral si chiar neantalic o enormitate de calitati, asa se face ca azi, sunt un algoritm al "prafului de stele", al viului, al umanitatii, al inaintasilor din nemul meu, al parintilor si al celor pe care eu insumi le-am legat prin propriile-mi manifestari existentiale.

.......................................

... nu e pentru aceste vremuri in care oamenii nici cel putin nu sunt strafulgereti de ideile pe care eu le consider vitale in sistemul educational familial si scolar.

Oamenilor din viitor, lasa-ti a fiurile sa zboare, nu le mai hominidizati!

N-am inteles nimic...

Ce importanta are, oricum nu e pentru cei nascuti deja, constat asta de ani buni, nici un nascut actual nu a inteles nimic.

Nu e orgoliu, arunc la cos mereu si mereu cele ce deja au devenit un trecut care nu ma ma reprezinta.

BURSA DUMNEZEU

In marea noastra nestiinta, avem o tentatie demonica sa divinizam si una divina sa demonizam, apucaturi de hominide si nimic mai mult.

Existenta nu e altceva decat o bursa a tranzactiilor realitatii personale.

Regulile ei sunt cat se poate de clare, partea proasta pentru jucatorii la bursa existentila, este ca regulile sunt aflate pe masura ce oamenii evoluaza in decursul a mii si mii de ani.

Desigur, la un moment dat, unii stiu mai mult, altii mai putin, referitor la anumite aspecte, unii nu stiu ca altii stiu mai mult deoarece aceea nu spun considerand ca ceilalti nu sunt de-ai lor.

Pe lumea asta mereu a fost, este si va fi valabil un singur criteriu definitoriu: "E de-al nostru, e fidel cauzei?"

Nu exista nimic, dar nimic, care sa reprezinte ceva demn de adulatie, decat sporadic, contextual si trecator, indiferent cate mii de ani dureaza, deoarece dureaza din cauza micimii celor ce se prosterneaza la micul lor concept si la trairile lor pe care nu sunt capabili sa le transceanda si sa vada "lumina" unei eliberari superioare care, la randul ei, e posibila numai si numai pentru a fi si ea depasita spre gloria evolutiei unor parametri stiuti si a altora nici macar banuit, atat, nimic mai mult.

Dar na, interesele au dictat intotdeauna directiile desfasurarii realitatii umane, deoarece, oricat de evoluati suntem, avem nevoii carora le suntem subjugati la un nivel neantalic si ancestral, nu mai vorbesc de pasiunile-conditionari cu care fiecare ne garnisim singuri, dar mai ales ajutati educational.

Conform regulamentelor naturale ale bursei universale, nu pot sa-mi trag o palma fara sa o simt, daca nu o simt, se cheama ca sunt denaturalizat, vizavi de naturaletea acestei matrice in care existam noi umanitatea.

Nu spun ca nu e posibil sa fie si alte naturaleti mai naturale daca sunt privite din alt referential, dar la noi cam asa sta treaba, mananci si nu te caci, cica esti constipat, e musai sa fii informatizat cu metode-informatii laxative.

La fel, superi pe un nene cu muschi, primesti un feed-back informational audio-video-cutanat de nu o sa il uiti usor.

De ce iti cade un ghiveci in cap?

Deoarece o tante la lovit cu cotul cand uda florile, de aici se pot face o infinitate de supozitii referitor la cauza efect, cauza cauzei efect a altei cauze si tot asa, nimeni nu stie care si cate sunt cauzele efectelor dar tare ne place sa absolutizam si sa dam verdicte idioate, super bombastice, care sa puna broboada unor hominide nestiutoare si credule

Mama si ce arsenal au banditii, trairirile, cu asta au zombiluit oamenii de cand e lumea si nici azi nu se lasa.

Cui sa te plangi, la cine sa mergi cu jalba in bat?

Dumnezeu ori nu exista, ori e un bandit, ori e prost, ori e una cu natura terestra si universala, sau e asa de mult mai presus de tot ce afirma vreun om despre el, incat toti oamenii care au afirmat vreodata ceva despre dumnezeu, au fost si sunt imbecili.

Pana una alta, banditii handicapati conceptual fac legea trairilor si fiecare individ sau tagma mulge cat mai multe vaci si boi, a fiuri ce se cred oameni.

Daca existi, ai ceva de spus, nu esti bandit, idiot, prost, mai dumnezeule, hai dreacu' sa depasim stadiul in care nu te poti manifesta decat prin intermediul unui initiat care in ascuns induce revelatii si trairi handicapatilor umani, iar astia mai scot din joben o curvasareala spirituala!

Daca insa esti doar o bursa, atunci e evident de ce lumea e o piata a speculantilor in toate domeniile posibile.

Tot ce scriu e o creatie artistica personala, nimic mai mult.

DIN CICLUL, MAI GREU IMI PARE DRUMUL ACUM LA-NTORS ACASA

O forma de exprimare a ceea ce vreau a spune, este: Sunt conectat la neantalitate (neant, necunoscut) prin toate particulele ce ma compun, dar si prin toate entitatile existentiale pe care acestea le formeaza si care ma compun, pana la entitaea-forma-om cu care am fost educat si m-am autoeducat sa ma identific.

O alta forma, a altui nivel conceptual, este: Sunt conectat la matricea informationala care ma potenteaza, imi ofera perceptia unui a fi (de fapt eu nu sunt un cineva care percepe un a fi, sunt chiar perceptia, chiar a fiul), totodata imi potenteaza si perceptia unei existente fizico-psihica-spirituala cu care eu ma identific prin constatare si educatie.

A fiul ce ma constat, traiesc hominiditatea fizico-psihica-spirituala ca pe o certitudine absoluta datorita evidentelor desigur, dar si datorita sistemului educational terestru care a devenit o rutina de netagaduit (in eventualitatea ca existam cu adevarat in lumea fizico-psihica).

Nimeni nu isi pune problema ca se poate sa nu fim neaparat un corp si un psihic, ori un suflet sau spirit, ci, niste a fiuri potentate sa existe de catre neantalitate (sau de catre matricea informationala numita de unii si singularitate, ori alta varianta din noianul de posibilitati devenite probabile in functie de cine are posibilitatea sa le impuna), ba mai mult, niste a fiuri potentate sa se perceapa ca exista ca oameni.

Indiferent ca suntem psihico-carnali ori informatie pura, suntem complet conectati in tot ce suntem noi, cu tot ceea ce e dincolo de ceea ce avem senzatia ca suntem noi insine.

Daca acest dincolo, face parte tot din noi insine sau e altceva, asta e o tema filozofica fara de sfarsit, care a dat nastere la o multitudine de variante, dintre care unele au ajuns teorii stiintifice, altele concepte filozofice, unele chiar au devenit doctrine spirituale, ba mai mult, unele au ajuns religii.

Daca as fi fost educat sa ma raportez la mine ca la un a fi, conectat la o sursa ce ma informatizeaza permanent cu realitate (la care contribui si eu, ori numai eu contribui, sau, la care realitate, doar am senzatia de a contribui), atunci as fi stiut, probabil, cum de e posibil ca realitatea obiectiva sa poata fi "atipic modificata mental" astfel incat "minunea", "trairile inalte" sa fie de fapt, giumbuslucuri cu care se delecteaza unele a fiuri ce au avut sansa accesului la o educatie diferita, dar poate si la o potentare diferita sau superioara, dinspre matricea potentatoare de realitate.

Si nu voi face greseala sa consider sursa (matricea), ca pe o entitate constienta de sine (desi nu e imposibil), nu, sursa poate fi singularitatea ce a devenit existenta, poate fi mai mult de atat, poate fi altceva, orice e posibil atata vreme cat umanitatea are o mie de variante, si, toate, dar toate, sunt concepute de oameni, fie de cei ganditori, fie de traitori, fie de intuitivi, fie de initiati.

HOMINIDITATEA, DOGMA NOASTRA CEA DE TOATE ZILELE

Voi cei ce va numiti oameni, aflati ca nu sunteti oameni decat datorita unei educatii materialist spirituale, tot asa cum datorita educatiei va considerati a avea suflet si (sau) spirit, doctrina si nimic altceva, orice fenomen care va indreptateste sa credeti ceea ce credeti voi, poate fi interpretat cu totul diferit intr-o cultura diferita de a voastra.

Inexistenta-existenta, singularitatea-univers, necreatia-creatie, nefiindul-fiindic, sau ce denumire vrem noi sa dam acestui tot necunoscut-cunoscut, este mediul matricial care ne potenteaza sa fim in tot ceea ce ne constatam ca realitate certa.

Cum anume interpretam matricierea de realitate, e o problema de conceptualizare echivalenta nivelului evolutiv al fiecaruia si al societatii in ansamblul sau.

Cand nu ne ducea "capul" sa interpretam lumea altfel, am inventat ceea ce azi se numeste mitologie, cand nu eram asa de luminati ca azi, ne credeam la fel de atotstiutori desi teoriile stiintifice de acum cateva sute de ani, par ridicole acum.

La fel vor constata si cei ce vor veni dupa noi, adica multa prostie la care noi ne raportam ca la adevaruri certe.

E evident nu, suntem oameni, suntem corpuri fizice, suntem creiere, psihice umane, suntem chiar suflete si spirite conform altor interpretari; eh, educatie si nimic mai mult.

Cum de s-a ajuns la aceste tipologii educationale si nu la altele, daca nu datorita mersului natural al evolutiei noastre?

Tot ce se poate, numa' ca, eu va spun, am cativa "draci" in mine, care, daca ma las pe mana lor, dau in niste dependente de nici "dracu'" si nici "dumnezeu" nu ma mai salveaza (a se vedea ghilimelele), dau intr-o bulimie, intr-o lene, intr-o sexualitate, intr-un orgoliu si in multe altele, de o sa castig toate premiile la categoriile respective, d'aia vin si spun, naturalete, naturalete, da sa stim si noi cu ce se mananca.

Nu dragilor, nu e neaparat evolutia fireasca, cea care ne-a dus unde suntem, e doar un rezultat al unui anumit gen evolutiv pe care s-a canalizat umanitatea pana la aceasta etapa.

Nimic din ce se sustine actualmente in lume, nu e adevarul absolut, sunt doar niveluri foarte variate de interpretare a fenomenelor ce constituie realitatea pe care au traito inaintasii si pe care noi o traim.

Fiecare vine cu adevarurile sale, personale sau insusite de la altii, stiintifice, filozofice sau spiritual-religioase, deduse, intuite, ori revelate, avand pretentia punctului propriu de vedere ce ar trebui sa si-l insuseasca ceilalti, altfel el (ea), ei (ele), nu le dau acces la camara personala cu bunatati.

De la croitorasul cel viteaz pana la meseriasii din toate breaslele, de la gradinari la medici, de la intelepti anonimi la preoti, ierarhi si mari maestri spirituali, de la ganditori oarecare la mari filozofi si savanti, toti, au monopolizat evolutia si au subordonato intereselor personale si de grup.

"Spiritul" evolutiei, a fost umilit si batjocorit intr-un mod incalificabil (daca raportam faptele la o etica la care inca nu s-a ajuns).

Ba unii mai au si pretentia ca ceea ce practica ei se numeste spiritualitate, da, ei o pot numi spiritualitate, dar atunci, spiritul evolutiei cosmice, spiritul lumii, spiritul totului, musai il vom numi altfel, nu de alta dar, dupa ce ca ne batem joc de el, il mai si excludem din realitate?

Inca o data, nu personalizez, nu scot si eu spirite din joben, e doar o forma de exprimare pentru a defini cat de cat si desigur relativ, un aspect al specificitatii "a fiurilor", anume capacitatea de a invata, asta daca ne raportam la unul dintre conceptele conform carora omul are acces la modificarea realitatii traite, nu la conceptul conform caruia, omul e doar un vis al altei entitati ce se afla in transa si traieste o realitate virtuala.

Se cade a intelege "omul" candva, faptul ca, el este un om numai datorita educatiei primite, altfel, omul este de fapt un "a fi", informatizat prin sine insusi (indiferent daca el de fapt traieste o realitate virtuala sau nu) sau prin matricea inducatoare e realitate (ori prin ambele), cu tot ceea ce percepe, traieste, intelege, inclusiv cu perceptia ca e un corp care vede, aude, simte si, inclusiv cu perceptia celor mai inaltatoare stari de care a avut parte.

Interpretari personale si de grup in functie de cat ii duce "capul", nimic mai mult.

Aceeasi indivizi, daca ar trai peste o mie de ani, ar sustine alte aberatii superioare aberatiilor actuale, dar inferioare aberatiilor ce le-ar sustine peste 2000 de ani, eh si tot asa.

Spiritul evolutiei ar rade si cu curul de noi, asta daca ar fi constient de sine si ar avea capacitatea de a rade si pe cea de a avea cur.

URMASILOR

Las voua mostenire, cresterea eliberarii fiindice si-a patriei materialist spirituale cinstire.

Datu-ni-sa noua substanta fiindica, si nu spun substanta in sens material si nici spiritual, o spun ca o modalitate de exprimare, ba mai mult, datu-ni-sa in afara acestei perceptii de a fi, si perceptia unui corp fizico-psihico-spiritual personal dar si perceptia unei lumi exterioare noua.

Nu stim cine suntem, de unde, cum, cine si in ce fel ne-a adus in starea de realitate pe care o constatam de cand am devenit constienti de noi insine, in matrice fiind facem supozitii, nimic mai mult, este posibil sa ne aflam chiar dincolo pana si de acest a fi, asta insa ne duce pe taramul unor speculatii de care foarte multi s-au folosit spre exploatarea prosteasca a fiindurilor sclave materialism spiritualitatii.

Eu nu am venit sa schimb realitatea, am venit sa o dezintegrez

Nu va faceti griji, cuvantul meu nu e pentru voi cei ce cititi in acesti ani, cuvantul e pentru a fiurile din secolele urmatoare.

Desi exista in realitatea fiindica (in realitatea de a fi), tot necesarul de a deveni liberi pana la niveluri pe care nici nu le visam, rutina multimilenara a ocnei globale la care ne-am autocondamnat se pare, nu ne permite sa iesim la suprafata.

Nu spun ca e posibil sa traim ca fiinduri bazale, adica sa ignoram total ceea ce ne-am obisnuit a numi fizic (inclusiv propriul corp), psihic sau spirit, nu de alta dar legaturile fiindurilor in hipnoza carnala este asa puternica incat nu ma incumet sa dau verdicte extreme.

Tentatia comerciala si cea a renumelui imi dau tarcoale in a scrie ceea ce se cauta, ce se cere, dar mai ales ceea ce slujeste anumite interese care, satisfacute fiind ar impulsiona pe beneficiarii lor la o revarsare de bunavointa inspre mine, sper sa nu cedez, si nu deoarece ma mustra constiinta, sa fim seriosi, lumea e o iluzie a constiintelor care mai de care mai etico-morale in functie de nivelul de prostie depasit la acel moment, nu, nu de asta, ci, deoarece asa simt, e impotriva celei mai profunde esente din mine.

Nu zic, la dracu cu materia, cu spiritul, cu una sau alta, nu zic deoarece, nu ma voi lansa in a nega ceva pentru a avea succes, pentru a impune sau spre izbanda a nu stiu ce convingeri ale mele.

Zic numai sa coboram logic in noi insine (iarasi: e doar o metoda de exprimare, nu fac trimitere la nimic cunoscut, nici din religie sau spiritualitatea de pana in acest an 2012, luna inca iunie, nici din psihologie, psihanaliza sau psihosinteza, nici din alta stiinta, filozofie inclusiv), sa parcurgem drumul invers, adica in loc sa invatam a ne identifica cu corpul, cu creierul, cu psihicul, cu sufletul, cu spiritul, sau cu alte concepte materialist spirituale de oameni inventate (indiferent de ei sustin ca sunt descoperiri sau revelatii), asa deci, in loc de identificare, sa facem o dezidentificare, ca la alcoolici, dupa alcoolizare urmeaza dezalcoolizare.

Si sa ne dezvatam treptat de tot ceea ce am fost educati sau ne-am autoeducat ca am fi noi insine.

Nu suntem eul, vreun egou ori super ceva, nu suntem corp, suflet sau spirit, nu avem corpuri energetice, astrale, mentale si alte nenumarate invataturi omenesti puse pe seama te miri cui, nu, suntem si atat, a fiuri bazale ce experimenteaza existenta.

Ce vreau sa spun, o experienta de moarte clinica a unui crestin pasionat de religia sa, e posibil sa duca la o traire in care intalneste personajele specifice religiei pe care o agreaza el, numai ca, la fel e posibil sa se intampla si cu un mozaic aflat in moarte clinica, are trairea speciala dar, personajele, vai mie, in nici un caz, dar in nici un caz, nu sunt Iisus ori Maica Domnului decat daca se intervine asupra sa intr-un mod total atipic, atipicitate posibila asupra oricui.

Deci, se cade noua a constientiza ca tot ce stim, traim si sustinem, se datoreaza factorului numit de noi, uman, omul a inventat tot ce crede umanitatea.

Prin "a patriei materialist spirituale cinstire", am vrut a spune, sa avem grija de trairile noastre pe care le percepem ca materie, ca psihic ori spirit, dar never for ever sa nu le mai cedam intaietatea si sa ne lasam amagiti, noi suntem a fiuri si experimentam trairile, perceptiile, inclusiv cele de carnalitate si spirituale, dar nu ne vom identifica cu ele, nu ne vom inchina idolilor materiali sau spirituali ai matricei realitate.

Nu stiu daca suntem nefiinduri ce experimenteaza diferite trepte de fiinditate in matricea necunoscuta a realitatii, nu stiu daca nu cumva chiar noi suntem matricea, nu stiu daca si care concept stiintific, religios, spiritual, stiintific, filozofic, psihologic ori unul viitor, e cel adevarat, un lucru e sigur, ceea ce suntem bazal experimenteaza o realitate multidimensionala (inclusiv fizico-psihico-spirituala), si, in fiinditatea in care se constata, are o tendinta bolnaviciosa de a se identifica cu toate tampeniile constatate si invatate.

Tot ce traieste un om, sunt doar impresii, inclusiv impresia ca e om, suntem sclavi ai impresionismului matricial numit realitate.

Un exemplu ce imi pare edificator este sa ne detasam putin si sa privim la bebelusa numita stiinta, cum sa tot considerat ea (noi de fapt consideram asta), ca fiind mai multe, biologie, astronomie, matematica, fizica si altele, cand de fapt stiinta e una singura.

Tot asa si cu identificarea noastra, ne identificam cu cele ce sunt la moda in mileniile respective, cand de fapt noi suntem neidentificabili, si, avem singura optiune viabila, aceea de a renunta la identificari tot mai mult, atat cat ne va fi cu putinta, constientizand ca, noi suntem cei ce experimentam trairea, nu ca noi am fi trairea.

Trairea e unealta manifestarii a fiurilor asa cum o vioara e unealta intruparii unei melodii.

Scriem si discutam despre dracii si jucarii, aripioare si magie, romantism si carnalitate, munca si relaxare, descoperiri si traditii, stiinta, religie si spiritualitate, de asemenea traim permanent realitatea in modul in care o intelegem, dar, suntem ca niste scriitori prinsi in mrejele propriilor scriei, avem orizontul limitat de micimea noastra si a celor cu care ne-am inhaitat cu voie sau fara, in trairea de realitate.

Si cu asta ce-am facut?

Ma las sa fiu.

"Omul e un bou"

Si aceasta e tot o creatie artistica personala, daca insa e considerata o jignire, rog un moderator sa o sterga, multumesc de intelegere.

Cam socant nu, omul e de fapt un mare bou?

Desigur probabilitatea ca omul sa fie un bou, ne pare noua celor ce ne raportam la realitate in modul in care o facem acum, la doua mii si doisprazece ani dupa alte nu se stie cate mii de ani, una deplasata, asa ca lasam deoparte varianta in care la propiu omul ar fi un bou, desi mi se pare delicioasa daca o aprofundam.

La figurat insa, omul chiar e un bou.

De ce?

Intrucat, nu intelege mai mult decat il duce capul lui de dobitoc care in decursul vietii urmeaza sa treca prin multe etape evolutive, dar, in fiecare dintre aceste etape (niveluri) va sustine ca ceea ce spune dumnealui, e asa fara nici un dubiu, numai ca uita mereu cat de bou era cu multi ani in urma cand sustinea alte prostii.

Deaia bou' e bou, ca "e curca proasta cu capul in nisip".

Revenind la om, unul din aspectele pe care omul le ignora frecvent, ma refer la cei care au ajuns la o varsta la care ar avea posibilitatea sa reflecteze asupra a ceea ce erau candva, e faptul ca se raporteaza la ei, cei ce erau in urma cu 10, 20, 30, ... de ani, ca si cand ei, atunci, ar fi avut varsta si intelepciunea anilor de acum, uitand ca de fapt erau asa de boi, incat intreceau cu mult "boimicitatea" la care au ajuns acum, eh si ani trec iar dumnealui se intelepteste in a fi tot mai bou, raportandu-se la el cel din trecut ca la el ce de acum.

Eu si toti oamenii suntem niste boi, atata timp cat nu constientientizam micimea a tot ceea ce traim, gandim, interpretam noi, pentru ca de fapt, tot ce traieste omul, este o decodare personala ca realitate, a unei emisii ultracomplexinformationale, nu, nu fac trimitere la SF, fac trimitere exact la existenta aceasta asa cum orice bou o percepe si o crede imposibil de a fi de fapt altceva.

Dar mai ales suntem boi, deoarece, unii dintre noi, eu sigur, desi ne dam seama de faptul ca evolutia, cunoasterea, matura cu noi pe jos, asa ca nu are sens sa ne cramponam de adevarurile personale sau ale epocii, totusi nu lucram aceste constientizari spre a iesi din mocirla nu numai conceptual ci si faptic.

Nu o sa mai fac referire decat la un singur aspect, am constastat ca, unii pun semnul egal intre mandrie si intelepciune si, mi-am zis: Hîm, cat de boi sunt ei si cat de bou sunt eu, ia sa vedem, asa ca, am inteles urmatorul lucru: ei au dreptate pe o anumita treapta de a intelege, dar si cei care fac diferentierea dintre mandrie si intelepciune ca fiind antonime, au si ei dreptate pe o alta treapta evolutiva.

Categoric intelepciunea nu e sinonim cu mandria ba e chiar antonim al ei, iar mandria e antonim al smereniei, pe nivelul in care prin intelepciune se intelege acea etapa in care omul e asa de intelept incat e mai presus de mandrie, a depasit nepatimirea de mult si se indeletniceste cu contemplatii superioare (ete draci, nu interpretati "contemplatie" dupa DEX, ar fi ridicol, pardon, ar fi prea boieste).

Categoric intelepciunea este sinonim cu mandria, in etapa asta la care fac eu referire in acest cuvant scris azi, adica in etapam de om=bou.

Nu vom ignor spectralitatea intelepciuni, ca a oricarei alte capacitati, adica una e sa fii BOU si alta e sa fii bou.

Urmatoarea treapta de intelepciune pentru personajul creatiei este sa observe ca adevarul este doar unul pentru toti. Nu exista "adevarul meu" si "adevarul tau". Observat si aplicat acest lucru, inseamna deja un corn in minus :)