Creatiile userilor - Proza

este vorba de o mica poveste, nu o pot numi carte pentru ca momentan am doar cateva pagini, pe care m-am apucat sa o scriu. As dorii niste opinii si sfaturi despre. Multumesc.

"

Omul nimeni si mafia fiintiala

-Ma exploatezi.

-Tu mi-ai dat puterea pe care o detin asupra-ti.

-Prostii, esti in afara influentei mele.

-Mai omule nimeni, de cand esti, tu nu faci altceva decat sa iti alcatuiesti strategia vietuirii, ce vina am eu daca tu ai uitat ca singur ti-ai sapat toate gropile psihice in care acuma cazi.

-Deh, ma aburesti.

-Nu te aburesc deloc, insa tu singur ti-ai fixat, ai construit, toate tiparele carora te conformezi.

-Nu stiu ce vrei sa spui.

-Vreau a spune ca, de exemplu, motivele tale de intristare, de deprimare, de pesimism, de suparare, de suferinta psihica in general, se datoreaza structuralitatii fiintiale pe care ti-ai construito.

-Tot nu e clar ce vrei sa zici.

-Nu e clar, nu e clar, cum nu e clar, e ca la bursa, iti introduci in soft anumite marje valorice ale cotatiilor, valori hotarate de tine ca limite maxime sau minime, la care automat actiunile tale se vor vinde sau la care intri la cumparare, e vorba de algoritmi ca in orice altceva, chiar si in existentialitate.

-Aha, asa mai vii de-acasa, incepi sa vorbesti pe limba mea, mai zi.

-Asa e si in viata, de cand esti tu, fara sa constientizezi in cunostinta de cauza (constientizezi tu de constientizat, deaia se si zice ca ai capacitatea numita constiinta, insa o faci robotic sau la niveluri derizorii) nu faci altceva decat sa desfasori strategii de marketing.

-Ce fac, hai ca de abia ce se luminase putin si sa intunecat iar.

-Te vinzi mie omule, singur ai infiintat in tine mafia marketingului fiintial.

-E din ce in ce mai bine, cred ca vorbesti in limba borabolconotelica.

-Ok. o sa dau exemple. Fiecare om beneficiaza de o stare de bine (de echilibru) atunci cand e atinsa masa critica a normelor autoasumate ca benefice vietuirii sale.

Tu de exemplu, consideri ca nivelul actual de trai si mijloacele de care dispui, precum si ipostaza familiala dar si sociala in care te afli si nu in ultimul rand capacitatile tale, sunt la limita inferioara a subzistentei, a decentei, chiar a existentei, a echilibrului, acest fapt te face sa ajungi usor in deprimare.

Daca coboram pe scara nivelului de trai si a dotarilor personale, a pretentiilor de fapt, vom intalni oameni care nici nu viseaza la un nivel de trai si la o situatie ca a ta, precum si la aptitudinile sau priceperea de care esti capabil.

De asemenea, uracand pe scara, vom intalni oameni mult mai bine pregatiti, mai sclipitori, mai realizati, mai inzestrati, pe care tu i-ai invidia privind din limitele cu care te-ai jalonat. Unii dintre ei insa, sufera ca si tine si sunt gata sa clacheze oricand, deoarece si-au fixat alte norme de vietuire, alte pretentii, ei nu pot trai din perspectiva ta, a celui ceai fi foarte mutumit daca ai fi in locul lor dar cu mentalitatea actuala, tot asa cum cei ce se afla mai jos ca tine, ravnesc la statutul tau fiintial si material.

Am fost ceva mai clar?

-Ceva, ceva.

-Tu fara sa iti dai seama, iti comercializezi la negru starile sufletesti, si nu de azi de ieri, nu, o faci de cand te-ai nascut intrucat umanitatea in general, nu a atins nivelul de a-si educa copii in privinta modului cum functioneaza psihicul.

-Adica tu insinuezi ca fac trafic de "carne vie"?

-Ha, ha, ha, acum tu m-ai surprins pe mine, ai zis bine, chiar asa, tu singur faci de o viata trafic cu tine insuti, vinzandu-ti "carnea sufleteasca" pe vitualitatea normelor etice ale nivelului de trai material si spiritual.

Zicea cineva pe forum ceva de genul:"De ce sa se sinucida un om care a pierdut miliarde de euro, atata timp cat mai are in cont cateva miloane bune cu care ar putea linistit sa teaiasca?" Si, altcineva i-a raspuns ceva de genul: Acea persoana nu se putea raporta la ce ia ramas intrucat cea ce a pierdut reprezenta pt. ea o investitie colosala din perspectiva sa "sufletesca", credem sau nu, el investise "suflet' in tot ce avea, iar asta, il costa acum tocmai pierderea echilibrului sufletesc.

Ia seam bine la tine omule, atasamentele reprezinta o strategie de marketing mafiota, prin care tu iti vinzi parti din suflet, daca nu gestionezi cu intelepciune sufletul tau, atunci il vei pierde odata cu pierderea celor carora le-ai deschis accesul in tine dar nu le-ai primit si nu le-ai tratat cu detasare (opusul atasarii).

-Interesanta intalnirea cu tine mafia mea fiintiala, multumesc.

-Sa-ti fie de bine!

IOane, astea, ultimele 5 postari sint creatiunea ta?

Nu le-am citit...O sa.....

Dar ce bine ca e si xigsta asa un loc....scriitor la forum...

Cite am....tinute in creeeri....doar sa le astern aici, ca e mai usor...

Pe bune....voiam sa fiu scriitoare

Da.

Spor!

i0an a scris:

Da.

Spor!

Si tie!

Omul nimeni si devenirea

-Tu cine mai esti?

-Sunt aspectul tau devenire.

-Da, si ma rog asta ce mai inseamna?

-Fiinta umana e o existanta intru devenire.

-Poftim?

-Adica omul nu e prin nastere ceea ce se constata la maturitate, el devine ceea ce se constata odata cu trecerea timpului, are capacitati care permit devenirea sa.

-Aha, da' ia zi tu la mine, cum se face ca devenirile umanoide sunt atat de diferite, cu asa integrari conceptuale, integrari de traire si chiar total fiintiale atat de variate ba chiar total opuse?

-Depinde de multi factori, inzestrarea fiecaruia, mediul inconjurator uman cu componentele sale comportamental-culturale care isi pune amprenta pe formatarea oricarui hominid (deoarece umanitatea s-a obisnuit sa se autoformateze ca o comunitate de hominide), mediul climato-geografic, poate chiar mediul universal.

-Dar ceva mai concret pot sa aflu de la tine?

-Catre asta te conduc omule nimeni. Hominidul e ca un copil intr-un magazin de dulciuri, sau ca un supercyborg care are si excelente capacitati telepatice. Nu am dat exemplele in sensul imediat vizibil, le-am dat in sensul ca, bietul hominid, pana sa isi dea seama ce e cu el pe lumea asta, care e de fapt lumea propriei sale trairi de realitate, se si constata captusit de o serie de trasaturi dobandite deja, adica e ca aia, ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea implinii. Fara sa fie constient in cunostinta de cauza, datorita superofertei si superdotarilor sale, omul isi formateaza un caracter, un comportament, o personalitate, inainte de a afla ca se cuvenea sa o faca cu mare atentie intrucat aceasta personalitate, va fi pe viitor cel mai mare dusman al sau (asta daca se va trezi vreodata din dulceata adormirii sale).

-Pai bine mai devenire mai, dar omul este tocmai personalitatea (evident nu abordam aspectul fizic acuma).

-Ba sa avem pardon, omul e mai mut decat personalitatea, din doua una, ori extindem definitia personalitatii ori introducem notiunea individualitatii si chiar o notiune si mai acoperitoare a zonelor fiintiale inca neajunse pe masa experimentelor stiintifice.

-Ce vrei sa spui?

-Da' ce, tu ai impresia ca acuma gata se stie totul despre fiinta umana, nu mai e nimic de aflat, sau ca ceea ce stiu si au trait unii e tot ceea ce stiu si au trait altii?

-Nu desigur.

-Sa reiau tema de azi, devenirea.

In functie de factorii enumerati initial, in special de factorul uman educational si autoeducational, hominidul isi formeaza viziunea proprie asupra identitatii sale, a identitatii celor din jur si a interrelationarii celor doua aspecte de realitate al caror traitor (receptor-decodor-codor-emitator) se constata a fi.

La aceeasi stimuli interni sau poate externi, constiinta diferitelor hominide, se poate prezinta intr-o formatare de realitate total diferita.

-Parol, nu stiu dspre ce vorbesti.

-Sa ne inchipuim ca, un mare "circar" al umanitatii vrea sa joace o farsa semenilor, sau, daca ies ploile chiar sa profite de pe urma experimenului, intrucat asta e viziunea lui in privinta viitorului umanitatii.

Ce anume poate face ca sa aiba priza la turma?

-Nu stiu, ce ma intrebi pe mine?

-Era retorica. Va cauta sa profite de cultura hominidica si sa o influenteze intru a imbraca potentialul de constiinta cu ceva la care acestea rezonau oricum.

Daca introduc pe piata un produs total nou, care nu se aseamana cu nimic din cea ce consumatorii sunt obisnuiti sa utilizeze, acest produs nu se vinde.

Daca insa fac reclama inteligenta, insufletesc produsul.

Si cum pot sa fac o reclama inteligenta daca nu folosindu-ma de cele cu care o mare masa e hominide rezoneaza.

Asadar, daca vreau sa vand castraveti la gradinar, e necesar sa ambalez castravetele in ceva care sa il prosteasca pana si pe tatal castravetilor, de exemplu sa ii ofer posibilitatea iesirii pe piata externa numai daca se foloseste de samanta si chimicale agreate de mine.

Sau, introduc o jucarie in pachetul de chipsuri.

-Ce e cu divagatia asta, unde vrei sa ajungi?

-E tare sensibila problematica la care vreau sa ajung.

Omul profita de constiinta semenului sau de cand e lumea, fie cu buna credinta fie deoarece in mod intentionat vrea sa profite de el.

Acelasi stimul poate induce in formatarea umana de camp-constiinta a unor trairi diferit interpretate in functie de structuralitatea, de morfologia acelei constiinte (aici dau constiintei un sens poate chiar universal fiintial).

-Si ce evidentiaza ceea ce spui tu.

-Evidentiaza enigma trairilor inalte, diferite de la un om la altul si de la o comunitate la alta.

Exista o foarte puternica stimulare potentiala gata sa fie oferita hominidelor care agreeaza sau intra in contact cu surse ale acstui gen de stimuli.

In functie de sursa cu care era in contact atunci cand a trait efectul stimularii, hominidul isi alege cui sa se prosterneze, fara ca el sa inteleaga sau ca altcineva sa il constientizeze de faptul ca, consistenta dobandita de stimul in constiinta lui e in parte propria sa opera si in parte cod informational indus odata cu stimulul.

Asa se face ca, in functie de cine erau cei cu care se afla in contact in perioada acelei extensii inalte de constiinta, hominidul isi alece tabara inconstient fiind ca e doar o problema de context, potentialitatea aflandu-se in toti oamenii, iar cei ce o pot utiliza in cunostinta de cauza aflandu-se in toate taberele.

Am avut un vis

ca totul era permis

eram egali

pentru viata ideali

nimeni nu ducea lipsa de nimic

nu aveam nici-un inamic

ne intelegeam cu toti

adevarati patrioti

la televizor nici-o crima

uni vorbesc de clima

nimic nu ma deprima

presedintele era un om bun

multe oferte de craciun

stiam ce-i dragostea

si cum ma incalzea noaptea

dar m-am trezit dimineata

ma spal pe fata

a naibii viata

o hoata

Molecula si zigotul

-Salut frate!

-Salut, suntem frati?

-Depinde de perspectiva.

-Dar cine esti tu?

-Eu sunt molecula de apa.

-Si ce faci pe aici?

-Se pare ca o sa fac parte din tine o perioada de timp.

-Poftim, cum adica sa faci parte din mine?

-Indiferent ce esti, sa stii ca la temelia a tot ce esti tu, ma aflu eu si suratele mele molecule.

-Nu cred.

-Crezi sau nu, asta e.

-Da' de unde vii?

-Din lume.

-Ce e lumea?

-Nimeni nu stie ce e lumea exact, ideologia acceptata majoritar e aeea ca lumea e o totalitate de entitati materiale, ce se autogestioneaza potrivit legilor fizicii descoperite sau inca nedescoperite de catre oameni.

-Dar ce sunt oamenii?

-Oamenii sunt niste creaturi tare ciudate, niste vietati care ori se considera cele mai evoluate fiinte, ori se prosterneaza propriilor creatii conceptualizate pe care si le autoreflecta ca si camp al constiintei, astfel se face ca si-au pierdut identitatea primara a fiinditatii.

-De ce au dezvoltat astfel de concepte?

-Din cauza micutului lor rezervor de cunoastere si traire, pe care au tot conceptualizat-o si dogmatizat-o, dar si din multul lor orgoliu.

-Ce bine ca noi suntem molecule.

-Am o veste proasta si alta si mai proasta.

-Ma trimiti in intristare, spune totusi.

-Tu de fapt nu esti o molecula, ba esti un viitor om.

-Nu vreau sa ajung in nimeniada conceptualizarilor.

-Nu ajunge, cine te obliga.

-Dar tu esti cea care mi-a spus ca oamenii nu fac altceva decat sa traiasca viata conceptelor proprii, a identitatilor invatate.

-Asa si trebuie, asta insemna de fapt viata, sa experimentezi conceptualizarile universului, inclusiv ale viului si ale umanului.

-Dar ajungi o identitate a propriilor concepte si uti sa te mai identifici cu primordialitatea de a fi.

-Asa e, tocmai de aceea eu care am deja experienta lumii, ti-am impartasit cele ce ti-au permis contactul cu profunzimea calauzitoare, primeste-o in tine si pazeste-o cu toata sfintenia de care esti capabil.

-Ce e sfintenia unui zigot ca mine?

-E afinitatea de a se recunoaste pe sine in esenta de a fi, de a recunoaste puritatea naturala siameza siesi si de a se expanda intr-o tot mai vasta forma speciala de iubire de sine (egoism), e ceva tot mai maret pe masura ce se dezvolta ca o iubire de sine tot mai mare si mai cuprinzatoare a sa si a lumii, egoismul total al unei fiinte (entitati), e un egoism care se extinde asupra intregii lumi cu aceeasi iubire ca cea pe care o are fata de sine, iar iubirea de sine, e una in cunostinta de cauza a superbitatii ei, nu una rezultata din egoism prostesc.

Pe frunza mea de nuc batrin,

Cadea un eunuc, mai tinar decit mine.

Si nu mi-ar fi parut nici rau, nici bine,

De nu eram si eu cu mult mai tinar.

Sa fi cazut, macar in floarea virstei mele,

Cind inca mai puteam da roade,

Sa fi cazut pe un pistil,

Iar eu sa nu fi fost o frunza oarecare

---versuri albe,naratiune---

Cuvant despre sfiala

Nici nu indraznesc sa ma ating de asa ceva, apropierea mea simt ca nu face decat sa ofilesca, sa murdareasca, sa distorsioneze aceasta sublima posibilitate de manifestare a universului, sfiala.

Nu imi vine sa cred ca eu, fiinta om, sunt cel in care universul a ajuns sa aiba acces la a fi sfios.

Cat de inalta e aceasta posibilitate de a ma manifesta, cat de pura.

Ma uit la mine, la ceea ce am ajuns din punct de vedere al caracterului, al personalitatii care ma manifest, al reflectarii mele ca si constiinta, la interrelationarea mea cu mine si cu natura umana din ceilalti, dar nu numai, cat de departe ma aflu de acel aspect al puritatii numit sfiala.

Pana si acum cand scriu, nu sunt capabil sa ii percep nobletea, o nu, in micimea mea ii percep doar vulgaritatea.

Si chiar daca, purtat de limpezime ce mi-o ofera starea inspirativa, ma apropii mai mult de sfiala, prin insasi deturnarea ei in ganduri si cuvinte scrise, o murdaresc si o mistific.

Imi cer iertare tie sfiala.

Era sa spun ca nu te merit, dar, daca am ajuns inzestrat cu posibilitatea sfioseniei, se cheama ca te merit.

Cum oare sa ajung sa ma manifest astfel incat sa nu injosesc sfintenia ta, sa nu te mai batjocoresc?

Nu am reusit nici a mia parte sa ating nivelul dinspre care tu iradiezi luminos acest intuneric ce m-am facut eu (indiferent daca am facut-o sau nu in cunostinta de cauza).

Cine esti tu de fapt sfiala, de unde vii, ce vrei, care iti e menirea?

Vii dinspre cele dinspre care vin toate, esti o devenire a erelor ce nu au ajuns inca sa permita entropia, vrei sa te implinesti si nu te vei opri pana ce aceasta nu se va realiza.

Sfiala stapana a timpului si spatiului, a energiilor si materiei, a genelor si a orice informatie iarta-ma ca nu am masura datorita careia sa iti permit sa fii tu insati intr-o cat mai natural manifestare.

Tu in esenta-ti potentializatoare, vii din cele de dincolo de conceptualizare, invata-ma sa te contemplu intr-o contemplatie atemporala, ajuta-ma sa iti permit manifestarea in mine, pe cat este posibil actualului nivel al universului.

Sunt devenirea prin care tu si toate cele asemenea va indreptati catre cele de necuprins pentru gandul omenesc, ajutati-ma sa nu fi trait in zadar.

Eu nu sunt capabil sa protejez si sa ingrijesc sfiala in mine, sa ii permit a ma iradia, cum oare de indraznesc sa observ la un alt om, faptul ca nu ar fi constient de diafana si pura sa sfiala, ce e permanent improscata cu mizeria mocirlei lui?

O fac tocmai din insuficienta, din insuficienta de a ma manifesta ca un om ce se iubeste pe sine, adica e egoist, dar e egoist in cunostinta de cauza, el descopera valoarea in sine, o cultiva treptata si poate chiar reuseste sa ii ajute si pe altii sa se ocupe de gradina sfanta a profunzimii lor.

Sfiala in cunostinta de cauza, e unul din aspectele puritatii, fericiti cei care nu au ajuns sa o extermine dar si cei care o redescopera, mai fericiti insa, cei care sunt una cu ea in mod natural.

Nu aveam dreptul sa vorbesc despre asa ceva, cum nu am dreptul de fapt sa vorbesc despre nimic din cele ce le scriu, intrucat nu am fapte pe masura vorbelor, am insa o datorie fata de inspiratie, motiv pentru care scriu in spatiu public.