Început de Ma'at, Mar 21 nov 2006 · 119 răspunsuri · 22.054 vizualizări
La ce se refera etica asta? Ea opereaza cu niste chestii axiologice. Etica ar trebui sa fie in masura sa dea raspunsuri unor intrebari de genul: De unde provin ideile de bine si de rau? Cum ar putea oamenii sa isi caute fericirea? Cum ar trebui ei sa reactioneze in fata iminentei mortii?
Principiile morale sunt stabilite pe cai inductive.
Precum scriam si pe alt topic mai de mult, asistam la o rasturnare/inversare partiala(modificare) a valorilor.
Propun sa abordam conceptia lui Kant despre etica, ca sa il impacam si pe ioanide.
exista...altfel ce s-ar alege de lumea asta :soc:
Yvonna a scris:nu am facut nimanui nici un rau, am spus ca am mintit pe propria mea caciula, asta inseamna ca numai eu suport consecintelecrezi ca un strain se gandeste la mine? nu face nici macar atat, da, ma intereseaza toate reactiile ce au legatura cu propria persoana, si nu numai, depinde de situatie, insa iti spun sincer ca m-am saturat de tine :"ii mint, dom'le, ca sunt straini, ce treaba am eu cu ei?"... pot sa spun ca am asteptat aceasta reactie din partea ta, bineinteles eronata, aceasta poveste va continua atata timp cat eu imi dau silinta sa port o discutie cu tine si sa ajungem la o incheiere cat de cat pasnica, pt ca tu nu faci altceva decat sa interpretezi si sa demonstrezi ca faci dreptate :P
ps: cu cat imi esti mai strain cu atat ma poti intelege mai putin
m-am referit numai la importanta care o reprezint eu pt ei, am facut intr-adevar o fapta necugetata, dar mult prea insuficienta pt a ma considera un om imoral.
Da... Filozofia de viata a unui om ii dicteaza moralitatea....
Cred ca va schimbati dupa cum bate vantul... Din spusele dumneavoastra cam asta se intelege...
La intrebare DA exista moralitate.
Editat Mar 17 apr 2007 16:29
cand si de ce invocam moralitatea?
intraga noastra existenta ar trebui sa stea sub semnul moralitatii!
Insa lucrurile nu stau tocmai asa... cuvantul si-a pierdut deja substanta......
Din cate am observat eu, moralitatea nu prea mai este invocata; rareori auzi termenul de moralitate pronuntat, exceptand pe cei ce vor sa dea exemplu prin aducerea lui in discutie. Prin urmare, voi vorbi doar din perspectiva personala.
Invoc moralitatea atunci cand nu consider ca ceva ar trebui sa se intample, cand vreau sa ma stapanesc in realizarea unei actiuni pe care am impulsul de a o realiza. Pentru ca nu are sens sa-mi ofer argumente pro sau contra, ma folosesc de moralitate ca de o regula ce nu trebuie incalcata. De ce? Pentru ca educatia a fost de asa natura. Un om trebuie sa fie si moral...bineinteles, am extins termenul la o moralitate personala, dar care sa nu fie in opozitie cu normele sociale.
adica:normele sociale ne dicteaza ce e moral si ce nu;si daca un impuls personal nu e in concordanta cu normele sociale (in care,sa zicem,ma incadrez) ,imi inabus impulsul si imi spun ca am procedat moral.....?nu e lasitate?incapacitate de a-mi "desfasura" propria persoana?
moralitate - comportare in conformitate cu principiile si cu normele moralei. < morala> forma a constiintei sociale care cuprinde normele de convietuire si comportare a oamenilor, de obicei nescrise, dar care se impun prin forta educatiei, a traditiei, a opiniei publice.
Nu e lasitate, din punctul meu de vedere. E un fel de autocenzura care sa ii "protejeze" pe ceilalti. In plus, am precizat ca morala mi-e adaptata in fuctie de propriile prinicpii (princpii care detin un loc mai important decat normele sociale). Desfasurarea propriei persoane este incadrata de moralitate. Acest lucru mi se aplica mie, nu este cazul sa se generalizeze...
Consider ca am capacitatea de a ma controla.
Editat Lun 23 apr 2007 19:28
"autocenzura care sa ii protejeze pe ceilalti"....cum ramane cu frustrarile?!refulam....si asa,echilibrul interior(si in cele din urma eu-impersonal-ca persoana sociala)...se duce pe apa sambetei