Intalnire cu trecutul

Lyna a scris:

Frumoasa povestea...am patito si eu o data si sincer ca mai nam lesinat...oricum mia placut

Si eu era... cat pe-aci Asa o fi in lumea buna...

Somesh a scris:

Si eu era... cat pe-aci Asa o fi in lumea buna...

Mdea....

Somesh a scris:

Si eu era... cat pe-aci Asa o fi in lumea buna...

Cred ca viata e asa, atata tot ... a naibii de ironica

Sei Shonagon a scris:

a naibii de ironica

am de la cine lua lectzii...

Sei Shonagon a scris:

Ar fi bine sa putem pastra toate iubirile pe care le avem... oricum fiecare e altfel... a le compara e o prostie...

Oricum, nu credeam sa ma "sperii"... a fost foarte ciudat. De atunci ma gandesc ca asa cu am recunoscut gestul pe care l-a facut cand si-a aranjat ceasul, asa ii cunoasteam toate gesturile, toate privirile, toate zambetele si undeva e un gol ca acum nu a mai ramas decat amintirea lor si teama ca peste multi ani si aceste amintiri se vor sterge...

Sincer iti spun, cand am citit asta mi-au dat lacrimile...A trecut ceva timp dar daca i-as auzi vocea i-as recunoaste-o dintr-o mie...sunt gesturi ale lui pe care nu vreau sa le uit niciodata si totusi mi-e atat de teama ca se vor sterge cand vor mai trece timp si viata peste ele...Mi-e teama ca voi uita si astfel dragostea noastra va fi uitata ca si cand nu ar fi fost niciodata...

Era si un citat, "Un om traieste atat timp cat iti amintesti de el..."

Abia acum am citit topicul asta si asta pentru ca a fost resuscitat!

Citind povestea ta, Sei mi-am amintit de o astfel de reintalnire. Imi placea sa cred ca fusese marea mea iubire. Sau prima (primul pe care l-am iubit, nu cu care m-am iubit ). Sau ambele. Nici nu implinisem 16 ani cand l-am cunoscut. Ne-am pupat de cateva ori pe vremea aia, dar eu eram lesinata dupa el. Vreo doi ani am fost in transa. Pana cand el s-a mutat si...au trecut ani buni fara sa il vad. Pana intr-o zi... Eram cu o prietena la o cafea intr-o pizzarie. Mi s-a parut ca ii aud rasul. Intotdeauna mi-a placut cum rade. M-am uitat catre masa de la care se auzeau hohotele de ras si am constatat ca nu uitasem. Nimic. Am inceput sa tremur, m-am inrosit instantaneu (exact asa cum mi se intampla de fiecare data cand eram cu el) si imi fixasem privirea pe el sperand parca sa reusesc sa il fac sa se uite catre masa noastra (auzisem eu ca merge chestia asta :roll: ). Si s-a uitat. Dar nu mi-am dat seama daca m-a recunoscut sau nu. Cred ca a trecut o jumatate de ora (sau asa mi s-a parut) pana am avut curajul sa ma duc la toaleta ca sa imi revin un pic. Inca imi tremurau picioarele cand m-am ridicat. M-am spalat cu putina apa rece pe fata si am avut surpriza sa constat ca intra pe usa dupa mine. I-am zis ca nu ma asteptam sa isi aminteasca de mine...mi-a zis "cum era sa te uit? <<Negrul meu de fum>>?!" Asa ma alinta el pe vremea aia. :D Era aproape neschimbat. Singururl lucru pe care nu il recunoasteam la el era parul. Muuult mai alb acum, desi e inca tanar. Am facut schimb de numere de telefon si am stabilit sa ne mai vedem. Nu ne-am mai vazut, dar mai vorbim. Si-a cerut scuze pentru cum m-a parasit. A zis ca a fost mai bine pentru mine. Si stiu ca avea dreptate. Sau poate ca daca am fi ramas impreuna, ar fi fost mai bine pentru el. Nu avem de unde sa stim. El e inca singur, desi are 35 de ani. Nu si-a facut familie si nici o viata cumsecade. E inca pribeag prin viata. Mi-a zis intr-o seara, la telefon si dupa cateva pahare de vin, ca are nevoie de mine, ca are nevoie de cineva care sa il iubeasca si sa il inteleaga. Din pacate pentru el, nu mai am 16 ani... si nici rabdare sa aduc pe cineva pe drumul cel bun. Sau poate nu rabdare imi trebuia...ci dragostea si inconstienta de la 16 ani.

Oricum, imi pare bine ca l-am reintalnit. Am reusit sa inchei un capitol si sa merg mai departe!

DAriaNA2006 a scris:

Abia acum am citit topicul asta si asta pentru ca a fost resuscitat!

Citind povestea ta, Sei mi-am amintit de o astfel de reintalnire.

Daca poveste lu' Sei m-a impresionat , a ta ..deja m-a facut sa zic ..ca mi-a intrat ceva in ochi.. :D

Frumos , foarte frumos .

Sei Shonagon a scris:

Ar trebui sa organizam si cu fostele iubiri intalniri de 10 si 20 de ani. Ar fi interesant:-)

A...nu , nu .. asta ar mai lipsi...sper doar sa nu se bata .

..ca daca le chemam pe rand ..imi lua ceva vreme .. :roll:

Depinde si CARE dintre fostele iubiri...ca sunt unii cu care nu vrei sa te intalnesti nici dupa 20 de ani...a fost suficient sa il prinzi in pat cu alta si sa-ti treaca...

Malkia a scris:

Sincer iti spun, cand am citit asta mi-au dat lacrimile...A trecut ceva timp dar daca i-as auzi vocea i-as recunoaste-o dintr-o mie...sunt gesturi ale lui pe care nu vreau sa le uit niciodata si totusi mi-e atat de teama ca se vor sterge cand vor mai trece timp si viata peste ele...Mi-e teama ca voi uita si astfel dragostea noastra va fi uitata ca si cand nu ar fi fost niciodata...

Era si un citat, "Un om traieste atat timp cat iti amintesti de el..." :(

Of, of... sa stii ca m-a impresionat faptul ca intamplarea mea te-a facut sa-ti dea lacrimile.

Pe mine m-a rascolit destul de mult acea intalnire, insa acum a ramas doar amintirea ei si ma bucur ca am trait-o.

Probabil ca amintirile devin mai vagi cu timpul, insa am o banuiala ca inima are o memorie mai buna decat mintea... poate uiti un chip, dar sentimentele pe care le-a trezit in tine raman...Si asta e frumos in orice poveste de dragoste, dupa parerea mea... la sfarsit ramane frumosul si suntem mai bogati sufleteste

DAriaNA2006 a scris:

Abia acum am citit topicul asta si asta pentru ca a fost resuscitat! :D

Citind povestea ta, Sei mi-am amintit de o astfel de reintalnire. Imi placea sa cred ca fusese marea mea iubire. Sau prima (primul pe care l-am iubit, nu cu care m-am iubit :P ). Sau ambele. Nici nu implinisem 16 ani cand l-am cunoscut. Ne-am pupat de cateva ori pe vremea aia, dar eu eram lesinata dupa el. Vreo doi ani am fost in transa. Pana cand el s-a mutat si...au trecut ani buni fara sa il vad. Pana intr-o zi... Eram cu o prietena la o cafea intr-o pizzarie. Mi s-a parut ca ii aud rasul. Intotdeauna mi-a placut cum rade. M-am uitat catre masa de la care se auzeau hohotele de ras si am constatat ca nu uitasem. Nimic. Am inceput sa tremur, m-am inrosit instantaneu (exact asa cum mi se intampla de fiecare data cand eram cu el) si imi fixasem privirea pe el sperand parca sa reusesc sa il fac sa se uite catre masa noastra (auzisem eu ca merge chestia asta ). Si s-a uitat. Dar nu mi-am dat seama daca m-a recunoscut sau nu. Cred ca a trecut o jumatate de ora (sau asa mi s-a parut) pana am avut curajul sa ma duc la toaleta ca sa imi revin un pic. Inca imi tremurau picioarele cand m-am ridicat. M-am spalat cu putina apa rece pe fata si am avut surpriza sa constat ca intra pe usa dupa mine. I-am zis ca nu ma asteptam sa isi aminteasca de mine...mi-a zis "cum era sa te uit? <<Negrul meu de fum>>?!" :P Asa ma alinta el pe vremea aia. :> Era aproape neschimbat. Singururl lucru pe care nu il recunoasteam la el era parul. Muuult mai alb acum, desi e inca tanar. Am facut schimb de numere de telefon si am stabilit sa ne mai vedem. Nu ne-am mai vazut, dar mai vorbim. Si-a cerut scuze pentru cum m-a parasit. A zis ca a fost mai bine pentru mine. Si stiu ca avea dreptate. Sau poate ca daca am fi ramas impreuna, ar fi fost mai bine pentru el. Nu avem de unde sa stim. El e inca singur, desi are 35 de ani. Nu si-a facut familie si nici o viata cumsecade. E inca pribeag prin viata. Mi-a zis intr-o seara, la telefon si dupa cateva pahare de vin, ca are nevoie de mine, ca are nevoie de cineva care sa il iubeasca si sa il inteleaga. Din pacate pentru el, nu mai am 16 ani... si nici rabdare sa aduc pe cineva pe drumul cel bun. Sau poate nu rabdare imi trebuia...ci dragostea si inconstienta de la 16 ani.

Oricum, imi pare bine ca l-am reintalnit. Am reusit sa inchei un capitol si sa merg mai departe!

Eu mereu spun ca cele mai reusite scenarii le scrie viata insasi O astfel de intalnire dupa ani de zile, aseaza multe lucruri in perspectiva si da raspunsuri la intrebari ... si te ajuta, cum spuneai tu, sa inchei capitole din viata. Merci ca ai impartasit cu noi intamplarea ta

laurent-III-rd a scris:

Daca poveste lu' Sei m-a impresionat , a ta ..deja m-a facut sa zic ..ca mi-a intrat ceva in ochi.. :roll:

Frumos , foarte frumos .

A...nu , nu .. asta ar mai lipsi...sper doar sa nu se bata . :-

..ca daca le chemam pe rand ..imi lua ceva vreme ..

Dar macai ai avea o gramada de experiente interesante si ai avea ce sa ne povestesti pe topic :P

Sei Shonagon a scris:

O astfel de intalnire dupa ani de zile, aseaza multe lucruri in perspectiva si da raspunsuri la intrebari ... si te ajuta, cum spuneai tu, sa inchei capitole din viata.

Dacă asta e singura soluţie, atunci o să mă duc s-o văd, God damn it!