Sambata ora pranzului. Sunt cu familia la restaurantul unde de obicei luam masa cand nu avem timp sau chef sa pierdem vremea gatind. Atmosfera e placuta, ca de obicei: fetele povestesc nazbatiile de la scoala, ne facem planuri la ce film sa ne uitam dupa-amiaza, in timp ce eu incerc sa gasesc in program o mica nisa ca sa am timp sa ma pregatesc pentru calatoria de saptamana viitoare... Vinul are acelasi gust bun ca data trecuta, totul e bine, sunt relaxata...
Un paravan de sticla ne desparte de cealalta sala a restaurantului unde sunt mesele pentru fumatori. Noi avem masa chiar langa geam. Din coltul ochiului sesizez ca cineva se aseaza la masa din partea opusa... apoi un gest cu mana imi atrage privirea: asa isi aranja "el" ceasul pe mana. Amuzata intorc capul, gandindu-ma ca ar fi culmea sa fie chiar el, si sa ne reintalnim dupa atatia ani aici in micul meu orasel, la 1000 de km de orasul nostru natal si in alta tara. Insa cand am intors capul mi s-a oprit respiratia: chiar el era! Brusc au incetat in jurul meu toate zgomotele pentru ca nu mai auzeam decat cum imi bate inima si am aruncat o privire grabnica spre ai mei sa vad daca si-au dat seama de ceva. Apoi m-am ridicat si m-am dus la toaleta, unde am incercat sa ma recompun. Restul mesei a fost un chin pentru mine: o singura data am indraznit sa ma mai uit la masa lui: exact atunci cand si el s-a uitat la mine. Pentru cateva secunde ne-am uitat unul in ochii celuilalt, apoi am schitat un mic zambet si nu m-am mai uitat la el. Restul mesei m-am concentrat puternic asupra discutiei cu sotul meu, rugandu-ma sa terminam cat mai repede si sa plecam. As fi fost incapabila sa ma comport dezinvolt, daca ne-am fi nimerit fata in fata...
Apoi ajunsa acasa mi-a parut rau ca nu am avut curajul sa ma duc sa-l salut: cine stie cand ne vom revedea din nou.
A fost cea mai ciudata "neintalnire" din viata mea si inca sunt sub influenta ei, pentru ca am crezut ca e un capitol complet inchis si daca e sa ne intalnim intamplator nu voi simti nimic mai mult decat bucuria revederii unui prieten drag...
Voi ce parere aveti? Era mai bine daca ne vorbeam?