Terapia si Dezvoltarea Personala

Kriemhild te admir pentru modul in care gandesti, putini terapeuti isi pun problema la modul asta :yam: Banuiesc ca de aceea ai si rezultate bune cu pacientii tai, asta daca se tin si ei de treaba Am observat ca putini (pacienti si terapeuti) acorda importanta acestei chestiuni care se numeste relatie armonioasa cu divinitatea. Ajutorul terapeutului in aceasta chestiune nu consta in a te invata cum sa crezi si ce sa crezi, poti crede in Isus, in Budha, in Mohamed, in zeii greci, nu conteaza. Ideea este ca fiecare a fost botezat intr-o religie sau a fost nascut intr-o familie de o anumita religie si ai o mare datorie de a trai conform credintei tale. Evident, nu multi fac asta si la un moment dat primesti palma de care ai nevoie ca sa intelegi ca nu esti pe calea cea buna. E un mare noroc sa fii avertizat doar cu o anxietate, eu chiar cred ca Dumnezeu ma iubeste mult de mi-a dat doar atat. Problema este ca daca nu iti armonizezi relatia cu divinitatea e ca si cum nu ai fi niciodata acasa, e ca si cum ai fi orfan desi ai totusi doi parinti. Personal, sunt la inceput de drum in privinta asta, dar sper sa imi dea Dumnezeu taria de a imi descoperi calea si credinta adevarata. Insa, multi considera lucrurile acestea drept chestiuni perimate, nu mai e in "trend" sa fii un om religios.

Iar referitor la cauza, uite ca sunt una din persoanele care am mers o perioada buna la terapie ca sa ma prind de ce mi se intampla asta, pentru ca nu a fost doar o cauza. Anxietatea apare pe un anumit fond construit in ani de zile, nu ca te obosesti mai tare 2-3 saptamani si gata, te apuca crizele de anxietate si panica. Prietenul meu face exces de munca, cafea, tigari si nu e panicat, asta e stilul lui de viata de ani de zile. Insa, el traieste in acord cu el, ceea ce nu a fost valabil si pentru mine. Eu nu vorbesc de cauza ca de acel eveniment declansator, ci de cauza ca paradigma de gandire formata in decursul anilor. Pana nu intelegi ce e bine si ce nu in tot sistemul asta, nu cred ca ai sanse multe de vindecare.

Inteleg acum la ce te referi. Poate fi explicat destul de simplu. imagineaza-ti un cerc si pe cercul acesta ai un gand, o emotie si o stare fizica, corporala. Aparitia unui anumit gand, provoaca o emotie, hai sa spunem frica, iar aceasta are ca raspuns o stare fizica, sa zicem accelerarea batailor inimii. In atacul de panica, individul nu mai poate iesi din acest cerc, in sensul ca, sa spunem ca din cauza unui efort apare accelerarea batailor inimii, lucru absolut firesc. Insa omul anxios imediat asociaza cu emotia 8frica) si apoi cu gandul (o sa mor). Sau individul se uita la un film, sa zicem, ceva il sperie, se accelereaza bataile inimii si imediat apare gandul(o sa mor). Practic omul asta se invarte in cerc si nu poate sa iasa de acolo.In momentul in care cercul e spart s-a zis si cu atacurile de panica.

Am avut o tipa la care apareau constant in autobuz si dupa ceva timp a venit foarte mirata si mi-a spus ca a facut un atac de panica acasa la ea, in timp ce alerga, incercand sa prinda un perus care scapase din colivie. Intelegi de ce a facut atacul? De la fuga si poate si de la nervi ca scapase pasarea, s-au acelerat bataile inimii, asta a declansat emotia si imediat a aparut gandul.

Kriemhild,

Nu stiu ce fel de terapie practici, am observat ca stii cate ceva despre terapia cognitiv-comportamentala (cel putin explicatia pe care ai dat-o pentru atacurile de panica era inspirata din TCC), insa, orice om care a facut o facultate de psihologie sau medicina stie ca atacurile de panica NU se vindeca!

Adica : omul invata in terapie sa isi gestioneze anxietatea, iar atunci cand apar acele ganduri de care vorbeai, sa stie ce sa faca cu ele (sa le analizeze) pentru a nu ajunge sa faca un atac de panica. Mai mult, in ultimele sedinte, persoana se pregateste pentru a face fata unui posibil atac de panica : "ce faceti daca intr-o zi aveti din nou gandul "o sa mor" si faceti un atac de panica?"- asta pentru ca nimeni nu iti garanteaza ca nu o sa mai ai atacuri de panica NICIODATA (e ca si cum i-ai spune cuiva ca esti 100% sigur ca nu o sa faca ulcer niciodata!). Important este cum reactionezi in cazul unui atac de panica - aproape toti avem un atac de panica in viata, insa nu toti dezvoltam o Tulburare de panica!

Cat despre ganduri, pot fi si altele in afara de "o sa mor". De exemplu, in cazul unei fobii sociale, omul se gandeste mai degraba "o sa innebunesc" sau "o sa ma fac de rusine" decat ca "o sa mor".

"Cum poti sa tratezi o frica de abandon, daca nu prin relatia cu Divinitatea?"

Sper ca ai glumit cand ai pus intrebarea asta! Daca ai facut o formare in terapie ar trebui sa stii raspunsul; cu atat mai mult cu cat ai pacienti, ceea ce inseamna fie ca esti in perioada de supervizare, fie ca esti terapeut cu libera practica. Daca nu stii raspunsul, atunci trimite pacientii care sunt atei la alt terapeut (sau terapia ta este sa ii convingi sa creada???)

"macar sa-l indrumi pe calea cea buna eu zic ca e datoria fiecaruia, ca om,"

Acum chiar ca imi fac cruce! "Calea cea buna"????? Buna pentru cine? Inseamna ca nu e pe calea cea buna daca nu crede in Dumnezeu? (mama lor de tibetani!!) Eu zic sa adunam toti ateii si sa runcam cu pietre in ei, ca sunt pe calea gresita! sau sa ii rastignim?

Ma intreb care e parerea ta despre homosexuali.... te rog, nu-mi raspunde, nu vreau sa aflu!

Concluzie: e de datoria mea ca om sa aduc ateii pe "calea cea buna".

Daca cumva practici terapia cognitiv-comportamentala, fa ceva cu schemele astea!!!

"psihoterapia daca nu e ortodoxa nu are nici o valoare. In primul rand tu, ca terapeut, nu poti face absolut nimic fara ajutorul lui Dumnezeu"

Scuze, nu stiam ca esti o autoritate in domeniul psihoterapiei, ca sa judeci care terapie are valoare si care nu are! Nu stiu cum iti permiti sa judeci alti colegi care nu practica terapia ta ortodoxa! daca ai vreun comentariu de facut legat de metodele altor colegi despre care stii ca nu isi fac meseria cum trebuie (si ai dovezi care sustin asta), te rog sa o faci, altfel, te rog sa te abtii! Nu scrie in nici o lege si in nici un cod deontologic ca trebuie sa practici terapie ortodoxa ca sa "ai valoare", asa ca nu mai vorbi tu despre valoarea psihoterapiei!!!

"Cauzele anxietatii sunt de fapt una, este o singura cauza a anxietatii, primara, profunda si aceeasi pentru fiecare dintre noi: frica de moarte"

Ne bucuram cu totii ca ai descoperit tu cauza anxietatii! Te rugam sa scrii un tratat despre cauza anxietatii, sa devina manual pentru toti terapeutii din lume.

In fine, imi cer scuze daca am fost agresiva, m-a deranjat "psihoterapia daca nu e ortodoxa nu are nici o valoare". Multi psihoterapeuti practica aceasta meserie cu seriozitate si responsabilitate (si chiar succes), si pun suflet in ceea ce fac. Mi se pare complet anormal sa hotarasti tu daca ceea ce fac ei are valoare sau nu!

E interesant sa vezi doi psihologi care nu stiu sa gestioneze un conflict ;) Anaraluca, scuza-ma ca iti spun, dar chiar nu e un repros sau o acuzatie, insa intreaga ta reactie este izvorata din orgoliu (profesional sau personal, nici nu conteaza). O persoana echilibrata nu reactioneaza astfel :soc:

Cat despre atei, acestia nu exista. As putea sa iti recomand Eliade (daca nu ma insel) care a dezvoltat ceva pe tema asta si a demonstrat oarecum ca atei adevarati nu exista. Ai avut pacienti atei? (dar nu la nivel declarativ doar, ca asa, din teribilism, sunt multi)

Ok, hai sa punem altfel problema. Omul, ca fiinta, are un trup (pe care il studiaza stiintele), are o componenta mentala, rationala si una emotionala. In principiu, de mental si emotional, se ocupa psihologia si e clar ca pentru o viata armonioasa e necesar ca cele 3 sa se afle in echilibru. La un moment dat, ceva nu functioneaza bine si apar dezechilibrele. Din punctul de vedere al psihologiei, cam ce ar insemna starea de echilibru, respectiv starea de dezechilibru? Care sunt mecanismele profunde care stau la baza celor doua stari si care sunt directiile pe care trebuie sa le abordam cand corectam dezechilibrele?

"Cauzele anxietatii sunt de fapt una, este o singura cauza a anxietatii, primara, profunda si aceeasi pentru fiecare dintre noi: frica de moarte"

poate ca in unele cazuri, o fi asta motivul. dar nu in toate. si nici toate atacurile de panica nu au ca baza aceasta cauza.

iar faptul ca nu te poti vindeca de atacuri de panica, e foarte neadavarat. dar totul tine de disciplina mentala.

si nu inteleg de ce atata frica de moarte. e un proces la fel de natural ca si nasterea. mai degraba sa ne gandim daca avem timp sa facem tot ce avem de facut in aceasta viata, dar fara a ne lasa curpinsi de panica. prin disciplina si organizare mentala, gasim timp pentru toate. :soc:

si oricat ar nega unii, crestinismul este o disciplina mentala. ;)

Anaraluca, nu o sa-ti raspund, intrucat esti extrem de agresiva si eu nu vreau sa intru in conflict, mai ales daca nu consider ca este strict necesar, si in cazul acesta nu este.

Terapia cognitiv comportamentala nu este una dintre preferatele mele. E adevarat ca terapia cognitiv comportamentala NU VINDECA atacul de panica si anxietatea.

Insa, VESTE BUNA, pentru cei care sufera de asa ceva, atacul de panica si anxietatea se vindeca.

Kriemhild,

Nu am fost "extrem" de agresiva, ci doar agresiva...

Repet, m-a deranjat faptul ca ai facut comentarii despre alte terapii (indiferent care sunt ele: psihanaliza, existentiala, cognitiv-comportamentala, etc), afirmand ca nu au nici o valoare, desi sunt practicate cu succes de colegii tai, unii poate cu mai multa experienta decat noi doua la un loc!

Eu nu mi-as permite sa afirm despre nici un fel de terapie ca e mai buna sau mai proasta, cu atat mai putin ca e lipsita de valoare.

Ai continuat pe acelasi ton si la topicul despre terapia cognitiv-comportamentala, despre care ai dat de altfel informatii complet eronate (probabil de aceea Broscuta a spus ca ea nu a facut asa ceva). Terapia cognitiv-comportamentala (pe care nu vreau nici sa o critic, nici sa o laud!) nu "explica" nimic pacientului. Daca doresti sa critici o forma de terapie, te rog sa o faci bazandu-te pe studii si cercetari, si nu pe ceea ce ai inteles tu citind pe site-ul Eva sau Aquamarine. Altfel, mi se pare lipsa de respect fata de colegii si profesorii nostri, si de cei care au dezvoltat aceste terapii, cum ar fi Freud, Beck si multi altii.

Inca o data : esti libera sa faci ce comentarii doresti, singura mea rugaminte este sa arati un pic de respect fata de colegii tai (psihologi sau psihoterapeuti) si sa nu mai critici alte forme de terapie fara sa ai dovezi; sau precizeaza macar ca este doar punctul tau de vedere (este o diferenta intre a spune "terapia cognitiv-comportamentala nu este buna de nimic" si "parerea mea e ca terapia x este mai eficienta in y tulburare, fapt dovedit si de studiul lui z").

De altfel, eu nu mi-am permis sa spun ca terapia cognitv-comportamentala e mai buna decat alta terapie, nici n-am criticat vreo alta forma de terapie. Informatiile despre depresie si anxietate (de la topicul "despre depresie si anxietate") consider ca sunt corecte, si se bazeaza pe DSM IV (cred ca stii ce este, nu mai explic).

N-am vrut sa fac reclama sau antireclama la nici o forma de terapie (daca s-a inteles altceva, imi cer scuze), am incercat doar sa le dau celor de pe forum informatii cat se poate de corecte (parerea mea fiind aceea ca avem obligatia sa informam publicul cu privire la tulburarile de natura psihica, forme de tratament si metode de preventie).

Pentru ca nu am informatii despre somatoterapie, te rog sa ne scrii mai multe despre asta (nu am de gand sa o critic in nici un fel). Mersi.

Anaraluca, observ ca de cate ori apari ai mai multe rugaminti la mine. As avea si eu una singura la tine si anume sa nu mai imi adresezi rugaminti.

Tinanad cont ca ma aflu pe un forum public, ceea ce scriu reprezinta strict parerea mea, punctul meu de vedere. Si parerea mea este ca orice terapie in afara ortodoxismului nu are valoare. Psihoterapeutic vorbind, parerea mea este posibil sa nu coincida cu parerea ta, este foarte posibil sa avem pareri diferite. O atitudine sanatoasa, psihoterapeutica ar putea fii sa ne acceptam parerile ca fiind diferite si in nici un caz sa judecam parerea altuia ca fiind buna sau rea. Pareri bune si rele nu exista.

Am explicat de ce am luat niste definitii la intamplare, deci nu ma mai repet.

Da, stiu ce este DSM. Era o intrebare cam ironica, nu? Personal nu as folosi DSM-ul pe un forum public pentru ca este posibil ca ceilalti participanti la discutie sa nu fie familiarizati cu terminologia dintr-un anumit domeniu. Consider ca daca eu am ceva de comunicat, firesc este sa-mi respect partenerii de discutie si sa comunic cu ei folosind un limbaj comun.

La sesiunile de comunicari in psihoterapie sau la congrese nationale sau internationale imi fondez lucrarile pe DSM, acesta fiind un limbaj comun participantilor la astfel de evenimente.

Am citit si pe alte topicuri si am tras concluzia ca tu esti de acord cu tratamentul medicamentos in nevroze. (daca am tras o concluzie gresita sa ma corectezi) Uite, eu cu asta nu sunt de acord, mai ales daca persoana ar vrea sa faca si terapie. Eu consider ca medicamentele nu fac altceva decat sa ascunda trairea omului si atunci terapia nu mai are rost. Eu nu primesc in terapie persoane care iau medicamente, pentru ca nu ar fi corect fata de ele, ar insemna sa le iau banii degeaba. Tu ce parere ai?

Si in final, nu inteleg de unde atata furie, de unde atata agresivitate, chiar iti este imposibil sa folosesti un ton neutru?

Buna seara,

Fetelor mi-a placut mult sa citesc parerile voastre despre anxietate, dar sincer pe mine ma mahnesc conflictele, mai ales cand practic nimeni nu castiga nimic.

Din cate stiam eu anxietatea este teama fara un obiect precis si da aveti dreptate la toti ne este frica de moarte, dar am senzatia ca unora dintre noi le este frica mai tare de moartea celor apropiati, mai exact apare frica de abandon si se poate mult discuta pe tema asta.

Din punctul meu de vedere cred ca in fct de personalitatea pacientului aplici o metoda de terapie care sa i se potriveasca.

Sunt situatii cred eu cand este nevoie de tratament la nevrotic, mai ales cand acesta vine la terapie doar pt ca a auzit ca si altii au fost.Eu cred ca amandoua procedati bine pt ca fiecare crede in ceea ce face si atunci cand aveti incredere in munca voastra cu siguranta ca aveti si rezultate pe masura.

Succes in continuare

Himera, ai mare dreptate. Imi pare tare rau ca m-am lasat purtata de val si am dat un raspuns care poate nu ma caracterizesza. Imi propun sa fie ultimul de acest gen si iti multumesc pentru atentionare. :flowers: Din cand in cand face bine cate un dus rece. :cry: